tbl 25
Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)
Text aprobat pentru decizia de modificare, nr. ID: 2012/04907
Textul aprobat al deciziei de prelungire, nr. Înregistrare: 2012/04201
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
L-Tiroxină 125 Berlin-Chemie
125 micrograme, tablete
levotiroxină sodică hydricum
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține 133,0-142,0 mg levotiroxină sodică hydricum (echivalent cu 125 mg)
mg levotiroxină sodică).
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Tabletă de culoare alb-deschis până la bej deschis, rotundă, ușor convexă, cu o linie de scor pe o parte și 125 pe cealaltă parte.
Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.
DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
înlocuirea hormonului tiroidian în hipotiroidismul de orice etiologie,
profilaxia gușei recurente după rezecția tiroidiană cu funcție eutiroidă,
gușă benignă cu funcție eutiroidă,
supresia și terapia de substituție a bolilor maligne ale glandei tiroide, în special după tiroidectomie.
L-Thyroxine 125 Berlin-Chemie este indicat pacienților de toate vârstele.
4.2 Doze și mod de administrare
Doza indicată este doar o recomandare. Dacă funcția tiroidiană persistă, substituirea dozei mai mici poate fi suficientă.
Doza zilnică este determinată individual pentru fiecare pacient în funcție de rezultatele examenelor sale de laborator și clinice.
Tratamentul cu hormoni tiroidieni la pacienții vârstnici, la pacienții cu boli coronariene, la pacienții cu hipotiroidism sever sau prelungit trebuie inițiat cu precauție, la doze inițiale mici. Dozele sunt crescute după adăugări mici și intervale mai mari între creșteri și cu monitorizarea frecventă a nivelului de hormoni tiroidieni.
Experiența clinică a confirmat că, la greutăți scăzute ale pacienților, doze mici de medicament sunt suficiente pentru a trata gusa nodoză pe scară largă.
Deoarece nivelurile T4 sau T4 libere pot fi crescute la unii pacienți, determinarea nivelurilor TSH este mai adecvată pentru monitorizarea terapiei.
Pacienți copii cu hipotiroidism congenital și dobândit:
doza de întreținere este de obicei de 100-150 μg de levotiroxină pe m 2 de suprafață corporală pe zi
pentru nou-născuți și copii cu hipotiroidism congenital, inițierea precoce a tratamentului cu levotiroxină este importantă, doza inițială recomandată este de 10-15 μg de levotiroxină/kg greutate corporală în primele trei luni. Doza este apoi ajustată individual pe baza constatărilor clinice și a nivelurilor de hormoni tiroidieni și TSH.
Pentru copiii cu hipotiroidism dobândit, doza inițială recomandată este de 12,5 - 50 μg de levotiroxină/zi. Doza trebuie crescută treptat la fiecare 2-4 săptămâni, pe baza constatărilor clinice și a nivelurilor de hormoni tiroidieni și TSH, până la atingerea dozei de substituție completă.
Doze la pacienții vârstnici
Dozarea și controlul terapiei trebuie ajustate la starea individuală a pacientului, de ex. în bolile de inimă, monitorizarea regulată a nivelurilor de TSH.
Pacientul va lua întreaga doză zilnică necorporată dimineața pe stomacul gol cu cel puțin 30 de minute înainte de micul dejun și va bea multă apă.
Copiilor li se administrează doza zilnică completă cu cel puțin ½ ore înainte de prima masă a zilei.
Pentru copii, este posibil să sfărâmați comprimatul în puțină apă (10-15 ml) și să administrați această suspensie cu alt lichid (5-10 ml), suspensia trebuie întotdeauna să fie proaspăt preparată.
În hipotiroidism și după tiroidectomie în tumorile maligne tiroidiene - de obicei pe viață.
În gușa eutiroidă și profilaxia gușei recurente - câteva luni sau ani pentru viață.
În terapia adjuvantă pentru tratamentul tirostatic al hipertiroidismului - în funcție de durata tratamentului tirostatic;
La gușa eutiroidă, de la 6 luni la doi ani.
Dacă terapia cu L-Thyroxine 125 Berlin-Chemie nu a fost eficientă în aceste perioade de timp, trebuie luate în considerare alte terapii.
4. 3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Hipertiroidism netratat de orice origine.
Insuficiență suprarenală netratată.
Insuficiență hipofizară netratată.
Infarct miocardic acut.
Utilizarea concomitentă a levotiroxinei și a medicamentelor tirostatice este contraindicată în timpul sarcinii.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Următoarele boli sau afecțiuni trebuie excluse sau tratate înainte de a începe tratamentul hormonal:
- boală coronariană,
- insuficiență hipofizară și/sau suprarenală,
- autonomia tiroidei.
În bolile coronariene, insuficiența cardiacă sau tahiaritmiile, miocardita neacută, hipotiroidismul prelungit sau la pacienții care au avut deja un infarct miocardic, trebuie evitat chiar hipertiroidismul ușor, indus de medicamente. În aceste boli, este necesară o monitorizare mai frecventă a nivelurilor hormonilor tiroidieni (vezi pct. 4.2).
În hipotiroidismul secundar, trebuie stabilit dacă pacientul suferă și de insuficiență suprarenală. În acest caz, mai întâi trebuie asigurată substituția (hidrocortizon).
Pentru suspiciunea de autonomie tiroidiană, se recomandă un test TRH sau scintigramă de supresie.
La femeile aflate în postmenopauză, cu risc crescut de osteoporoză, funcția tiroidiană trebuie monitorizată mai frecvent în timpul tratamentului cu levotiroxină pentru a preveni nivelurile suprafiziologice de levotiroxină în sânge.
Hormonii tiroidieni nu trebuie utilizați pentru reducerea greutății. La pacienții cu eutiroidie, dozele normale nu determină reducerea greutății. Dozele mai mari pot provoca reacții adverse grave sau care pun viața în pericol, mai ales în combinație cu unele produse de slăbit.
Trecerea de la terapia prescrisă cu levotiroxină la alte medicamente cu hormon tiroidian trebuie monitorizată prin teste de diagnostic de laborator și monitorizarea parametrilor clinici.
Pentru informații despre diabetici și pacienții tratați cu anticoagulante (vezi pct. 4.5).
Au fost raportate cazuri foarte rare de hipotiroidism la pacienții tratați concomitent
sevelamer și levotiroxină. Prin urmare, se recomandă o monitorizare atentă la acești pacienți
Nivelurile de TSH (vezi pct. 4.5).
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Levotiroxina poate reduce efectul antidiabeticelor. Nivelurile de zahăr din sânge la diabetici trebuie verificate în mod regulat, în special la începutul tratamentului cu hormoni tiroidieni, iar medicul trebuie să regleze doza de antidiabetice, dacă este necesar.
Deoarece levotiroxina deplasează anticoagulantele de la legarea lor de proteine, atunci când este administrată concomitent cu medicamente care inhibă coagularea, efectul lor poate fi potențat. Prin urmare, este necesară monitorizarea periodică a coagulării sângelui în timpul tratamentului concomitent, iar doza de anticoagulant trebuie ajustată, dacă este necesar.
Schimbătoare de ioni pe bază de rășină:
Colestiramina, colestipolul, kolesevelam sau sărurile de calciu și sodiu ale acidului sulfonic polistirenic inhibă absorbția levotiroxinei, prin urmare acestea trebuie administrate la 4-5 ore după o doză de L-tiroxină 125 Berlin-Chemie.
Antiacide care conțin aluminiu, săruri de fier, carbonat de calciu:
Atunci când este administrat concomitent cu aceste medicamente, absorbția L-tiroxinei 125 Berlin-Chemie poate fi redusă și, prin urmare, trebuie luată cu cel puțin 2 ore mai devreme.
Sevelamer și carbonat de lantan:
Acestea pot reduce biodisponibilitatea levotiroxinei. De aceea, trebuie administrat L-Thyroxine 125 Berlin-Chemie
cel puțin 1 oră înainte sau 3 ore după administrarea de sevelamer sau carbonat de lantan (a se vedea
Inhibitorii tirozin kinazei (adică imatinib, sunitinib) pot reduce eficacitatea levotiroxinei. Prin urmare, monitorizarea funcției tiroidiene este recomandată la pacienți la începutul și la sfârșitul terapiei combinate. Doza de levotiroxină trebuie ajustată, dacă este necesar.
Propiltiouracil, glucocorticoizi, blocante b:
Aceste medicamente inhibă conversia T4 în T3.
Salicilați, dicumarol, doză mare de furosemid (250 mg), clofibrat, fenitoină:
Pot elimina levotiroxina de legarea de proteine și pot crește nivelurile plasmatice de tiroxină liberă T4.
Agenți de contrast care conțin amiodaronă și iod:
Conținutul ridicat de iod poate afecta atât hipertiroidismul, cât și hipotiroidismul. O atenție deosebită trebuie acordată pacienților cu gușă nodulară cu posibilitatea unei autonomii nediagnosticate. Datorită efectului amiodaronei asupra funcției tiroidiene, poate fi necesară ajustarea dozei de L-tiroxină 125 Berlin-Chemie.
Salicilați, dicumarol, doză mare de furosemid (250 mg), clofibrat, fenitoină:
Pot elimina levotiroxina de legarea de proteine și pot crește nivelurile plasmatice de tiroxină liberă T4.
Contraceptive care conțin estrogen sau terapie de substituție hormonală postmenopauză:
Acestea cresc necesitatea suplimentării cu levotiroxină.
Sertralină și clorochină/proguanil:
Acestea reduc eficacitatea levotiroxinei și cresc nivelul seric al TSH.
Medicamente care induc activitate enzimatică hepatică:
Barbituricele, rifampicina, carbamazepina și alte medicamente care afectează enzimele hepatice pot crește clearance-ul hepatic al levotiroxinei.
S-a observat o scădere în timpul tratamentului concomitent cu levotiroxină și lopinavir/ritonavir
Eficacitatea levotiroxinei. Prin urmare, terapia concomitentă cu levotiroxină și inhibitori de protează
recomandă o monitorizare atentă a simptomelor clinice și a funcției tiroidiene.
Acestea pot reduce absorbția intestinală a levotiroxinei. La copii tratați cu levotiroxină
pentru hipotiroidismul congenital și a avut o dietă cu soia, a fost observată o creștere a TSH seric.
Pentru a atinge nivelurile serice normale pot fi necesare doze neobișnuit de mari de levotiroxină
Nivelurile T4 și TSH. Este necesară o monitorizare atentă a nivelurilor serice de T4 și TSH în timpul și după
întreruperea dietei cu soia, poate fi necesară ajustarea dozei de levotiroxină.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Terapia cu hormoni tiroidieni trebuie să fie consecventă, în special în timpul sarcinii. În ciuda utilizării lor pe scară largă în timpul sarcinii, efectul advers al levotiroxinei asupra sarcinii sau asupra sănătății fătului sau a nou-născutului nu este încă cunoscut. La femeile gravide, nevoia crescută de levotiroxină se datorează nivelului de estrogen. Prin urmare, funcția tiroidiană trebuie monitorizată în timpul sarcinii și doza ajustată, dacă este necesar.
Utilizarea levotiroxinei ca adjuvant în tratamentul hipertiroidismului cu tirostatice este contraindicată în timpul sarcinii, din cauza necesității de a utiliza tirostatice la o doză mai mare. Tirostaticele, spre deosebire de levotiroxină, pot traversa bariera placentară la o doză eficientă și pot provoca hipotiroidism fetal. Dacă o femeie însărcinată este diagnosticată cu hipertiroidism, tirostatice cu doze mici pot fi utilizate ca monoterapie.
Testul supresiv trebuie exclus în timpul sarcinii.
Tratamentul cu hormoni tiroidieni trebuie să fie consecvent în timpul alăptării. Până în prezent, efectul advers al levotiroxinei asupra sănătății neonatale este necunoscut. Cantitatea de hormoni tiroidieni excretați în laptele matern în timpul alăptării, chiar și cu doze mari de levotiroxină, nu atinge un nivel care să ducă la hipertiroidism sau la suprimarea secreției de TSH la nou-născut.
La femeile gravide, nevoia crescută de levotiroxină se datorează nivelului de estrogen. Prin urmare, funcția tiroidiană trebuie monitorizată după sarcină și doza ajustată, dacă este necesar.
Testul supresiv trebuie exclus în timpul alăptării.
Nu sunt disponibile date din cercetările privind afectarea fertilității masculine sau feminine
și nu există suspiciuni sau indicii ale unui astfel de efect.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Următoarea scală a fost utilizată pentru a evalua frecvența reacțiilor adverse:
Cu un tratament adecvat cu L-Thyroxine-125 Berlin-Chemie, reacțiile adverse sunt puțin probabil bazate pe judecata clinică și testele de laborator. Dacă pacientul nu tolerează doza în cazuri rare, în caz de supradozaj sau creșterea foarte rapidă a dozei la începutul tratamentului, pot apărea simptome tipice hipertiroidismului: palpitații, aritmii, în special tahicardie, disconfort asemănător anginei pectorale, slăbiciune musculară și crampe, senzații de căldură, hiperhidroză, tremor, neliniște internă, insomnie, diaree, scădere în greutate, cefalee, tulburări menstruale. Febra, vărsăturile și pseudotumorul cerebral (mai ales la copii) pot apărea ca simptome atipice. Dacă apar aceste simptome, doza zilnică este redusă sau tratamentul este oprit pentru câteva zile. Se recomandă reluarea tratamentului de îndată ce reacțiile adverse se rezolvă, dar trebuie acordată o atenție sporită dozării.
În caz de hipersensibilitate la levotiroxină sau la oricare dintre excipienți, pot apărea reacții alergice la nivelul pielii sau al sistemului respirator. Șocul anafilactic a fost raportat numai în cazuri izolate, caz în care tratamentul trebuie întrerupt.
4.9 Supradozaj
O creștere a nivelurilor T3 este un indicator mai fiabil al supradozajului decât o creștere a nivelurilor T4 și T4 libere. Simptomele supradozajului și intoxicației includ o creștere ușoară până la severă a ratei metabolice (vezi pct. 4.8 Reacții adverse).
Doze de până la 10 mg levotiroxină în intoxicația cu sinucidere au fost tolerate fără complicații. Este puțin probabil să se producă leziuni grave care pun viața în pericol la semne vitale (respirație și circulație), cu excepția pacienților cu boli cardiace preexistente. Cu toate acestea, au fost raportate cazuri de criză tirotoxică, convulsii, insuficiență cardiacă și comă și cazuri individuale de deces subit cardiac la pacienți după abuz pe termen lung de levotiroxină.
În caz de supradozaj acut, absorbția gastro-intestinală poate fi redusă prin administrarea de cărbune activ. Tratamentul este de obicei simptomatic și de susținere. În cazul unor efecte beta simptomimetice severe, cum ar fi tahicardie, anxietate, agitație sau hiperkinezie, simptomele pot fi ameliorate prin administrarea de beta-blocante. Tirostaticele sunt inadecvate, deoarece glanda tiroidă este complet suprimată.
După ingestia de doze extreme (tentativă de sinucidere), plasmafereza poate fi utilă.
PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: hormoni tiroidieni
Codul ATC: H03A A01
Levotiroxina sintetică găsită în L-Thyroxin 125 Berlin-Chemie este identică ca efect cu un hormon tiroidian de origine biologică. Organismul nu face distincție între levotiroxină produsă endogen și exogenă. După conversia parțială la liotironină (T3), în special la nivelul ficatului și rinichilor, și după trecerea la celulele corpului, hormonii tiroidieni afectează în mod specific dezvoltarea, creșterea și metabolismul corpului prin activarea receptorilor T3.
Efect clinic și siguranță
Înlocuirea hormonilor tiroidieni normalizează procesele metabolice. De exemplu, colesterolul crescut în contextul hipotiroidismului este redus semnificativ după administrarea levotiroxinei.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
După utilizare la post, în funcție de procesarea galenică, se absoarbe maximum 80%
levotiroxină mai ales în intestinul subțire. Nivelurile plasmatice maxime sunt atinse în aproximativ 6 ore
după aplicare. După începerea administrării orale, se poate aștepta un efect terapeutic după 3 până la 5 zile.
Volumul de distribuție este de 0,5 l/kg. Mai mult de 99% din levotiroxină este legată de proteinele plasmatice.
Clearance-ul metabolic este de aproximativ 1,2 l plasmă/zi, degradarea apare în principal în ficat,
rinichi, creier și mușchi.
Datorită gradului ridicat de legare a proteinelor, în hemodializat intră doar cantități mici de hormoni tiroidieni.
5.3 Date preclinice de siguranță
(a) Toxicitate acută
Toxicitatea acută a levotiroxinei este foarte scăzută.
b) Toxicitate cronică
Toxicitatea cronică a fost monitorizată la diferite specii de animale (șobolani, câini). Hepatopatia, nefroza spontană și modificarea organelor au fost observate la șobolani la doze mari.
Nu s-au găsit efecte secundare semnificative la câini.
c) Potențial cancerigen și mutagen
Nu au fost efectuate studii pe termen lung pe animale. Nu sunt disponibile date experimentale privind potențialul mutagen al levotiroxinei. În prezent, nu există date privind dezvoltarea leziunilor descendenților prin modificări genomice ca urmare a hormonilor tiroidieni.
Doar o proporție foarte mică de hormoni tiroidieni trec prin membrana placentară.
DATE FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Hidrogenofosfă de calciu dihidric, celuloză microcristalină,
carboximetilamil natricum (tip A), dextrină (din amidon de porumb),
6.2 Incompatibilități
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauții speciale pentru depozitare
A nu se păstra la temperaturi peste 25 ° C.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Blister din folie de aluminiu acoperită sigilat cu folie de aluminiu.
Conținutul ambalajului: 25, 50 și 100 de comprimate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminare și alte manipulări
Nu există cerințe speciale de eliminare. Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale
întoarce-te la farmacie.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
125. Glienicker Weg 125
NUMĂR DE ÎNREGISTRARE
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIREA AUTORIZAȚIEI