tbl 16x400 µg (blis.PVC/PCTFE/Al-perf.)

Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

16x400

1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

Valsartan ratiopharm 320 mg

Comprimate filmate

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Fiecare comprimat filmat conține valsartan 320 mg.

Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimat filmat.

Comprimat filmat de culoare bej, modificat sub formă de capsulă (dimensiuni aproximativ 8,1 x 17,7 mm).

Tableta poate fi împărțită în jumătăți egale.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale la adulți și a hipertensiunii arteriale la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani.

4.2 Doze și mod de administrare

Doza inițială recomandată de valsartan este de 80 mg o dată pe zi. Efectul antihipertensiv este evident în termen de 2 săptămâni, iar efectul maxim este observat în termen de 4 săptămâni. La unii pacienți a căror tensiune arterială nu este controlată în mod adecvat, doza zilnică poate fi crescută la 160 mg și la maximum 320 mg.

Valsartan poate fi, de asemenea, administrat în asociere cu alți agenți antihipertensivi. La acești pacienți, adăugarea unui diuretic precum hidroclorotiazida va determina o scădere și mai mare a tensiunii arteriale.

Informații suplimentare pentru grupuri speciale de pacienți

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici.

Insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții adulți cu clearance al creatininei> 10 ml/min (vezi pct. 4.4 și 5.2).

Insuficiență hepatică

Valsartan este contraindicat la pacienții cu insuficiență hepatică severă, ciroză biliară și la pacienții cu colestază (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.2). La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată fără colestază, doza nu trebuie să depășească 80 mg.

Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani

Doza inițială este de 40 mg o dată pe zi pentru copiii cu greutatea mai mică de 35 kg și 80 mg o dată pe zi pentru copiii și adolescenții cu greutatea de 35 kg sau mai mult. Doza trebuie ajustată pe baza răspunsului la tensiunea arterială. Dozele maxime studiate în studiile clinice sunt enumerate în tabelul de mai jos.

Dozele mai mari decât cele enumerate nu au fost studiate și, prin urmare, nu sunt recomandate.

Utilizare la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani cu insuficiență hepatică

La fel ca la adulți, valsartanul este contraindicat la copii și adolescenți cu insuficiență hepatică severă, ciroză biliară și la pacienți cu colestază (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.2). Există experiență clinică limitată cu valsartan la copii și adolescenți cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată. Doza de valsartan nu trebuie să depășească 80 mg la acești pacienți.

Insuficiență cardiacă și infarct miocardic recent la copii și adolescenți

Valsartanul nu este recomandat pentru tratamentul insuficienței cardiace sau a infarctului miocardic recent la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranța și eficacitatea.

Valsartan poate fi luat cu sau fără alimente și trebuie luat cu apă.

Contraindicații

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți.

Afectare hepatică severă, ciroză biliară, colestază.

Al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6).

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Nu este recomandată utilizarea concomitentă cu suplimente de potasiu, diuretice care economisesc potasiu și înlocuitori de sare care conțin potasiu sau alte medicamente care pot crește nivelul de potasiu (heparină etc.). Monitorizarea potasiului este necesară după cum este necesar.

Insuficiență renală

În prezent, nu există experiență de utilizare sigură la pacienții cu clearance-ul creatininei de 10 ml/min, nu este necesară ajustarea dozei (vezi pct. 4.2 și 5.2).

Insuficiență hepatică

Valsartan trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată fără colestază (vezi pct. 4.2 și 5.2).

Pacienți cu depleție de sodiu și/sau volum

La pacienții cu depleție severă de sodiu și/sau volum, de ex. la cei care primesc doze mari de diuretice, hipotensiunea simptomatică poate să apară rar după inițierea terapiei cu valsartan. Depleția de sodiu și/sau de volum trebuie ajustată înainte de inițierea terapiei cu valsartan, de ex. prin reducerea dozei de diuretic.

Stenoza arterei renale

Siguranța valsartanului nu a fost stabilită la pacienții cu stenoză bilaterală a arterei renale sau stenoză la un rinichi solitar. Administrarea pe termen scurt a valsartanului la doisprezece pacienți cu hipertensiune arterială renovasculară din cauza stenozei unilaterale a arterei renale nu a provocat modificări semnificative ale hemodinamiei renale, creatininei serice sau azotului ureic din sânge (BUN). Deoarece alte medicamente care afectează sistemul renină-angiotensină pot crește ureea din sânge sau creatinina serică la pacienții cu stenoză unilaterală a arterei renale, se recomandă monitorizarea funcției renale atunci când pacienții sunt tratați cu valsartan.

În prezent, nu există experiență cu privire la utilizarea sigură a valsartanului la pacienții cu transplant recent de rinichi.

Tratamentul cu Valsartan nu trebuie utilizat la pacienții cu hiperaldosteronism primar, deoarece sistemul lor renină-angiotensină-aldosteron nu este activat.

Stenoză valvară aortică și mitrală, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă

Ca și în cazul altor vasodilatatoare, se indică precauție specială la pacienții care suferă de stenoză aortică și mitrală sau cardiomiopatie obstructivă hipertrofică (HOCM).

Utilizarea antagoniștilor receptorilor angiotensinei II (AIIRAs) trebuie inițiată în timpul sarcinii. Cu excepția cazului în care terapia antagonistă a receptorilor angiotensinei II este considerată esențială, pacienții care intenționează să rămână gravide trebuie să continue tratamentul antihipertensiv alternativ cu medicamente care au un profil de siguranță stabilit pentru utilizare în timpul sarcinii. Dacă este diagnosticată sarcina, tratamentul cu antagoniști ai receptorilor angiotensinei II trebuie oprit imediat și, dacă este cazul, trebuie inițiată o terapie alternativă (vezi pct. 4.3 și 4.6).

Alte afecțiuni cu stimulare a sistemului renină-angiotensină

La pacienții a căror funcție renală poate depinde de activitatea sistemului renină-angiotensină (de exemplu, pacienți cu insuficiență cardiacă congestivă severă), tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei a fost asociat cu oligurie și/sau azotemie progresivă și, în cazuri rare, cu insuficiență renală acută. eșec/eșec sau moarte. Deoarece valsartanul este un antagonist al receptorilor angiotensinei II, nu se poate exclude faptul că utilizarea valsartanului poate fi asociată cu insuficiență renală.

Insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei la copii și adolescenți cu un clearance al creatininei de 30 ml/min (vezi pct. 4.4 și 5.2). Funcția renală și potasiul seric trebuie monitorizate îndeaproape în timpul tratamentului cu valsartan. Acest lucru este deosebit de important atunci când valsartanul este administrat în prezența altor afecțiuni cu posibilă insuficiență renală (febră, deshidratare).

Insuficiență hepatică

Ca și la adulți, valsartanul este contraindicat la copii și adolescenți cu insuficiență hepatică severă, ciroză biliară și la pacienți cu colestază (vezi pct. 4.3, 4.4 și 5.2). Există experiență clinică limitată cu valsartan la copii și adolescenți cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată. Doza de valsartan nu trebuie să depășească 80 mg la acești pacienți.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Nu se recomandă utilizarea concomitentă

În timpul tratamentului concomitent cu inhibitori ai ECA au fost raportate creșteri reversibile ale concentrațiilor și toxicităților serice de litiu. Datorită lipsei de experiență cu utilizarea concomitentă de valsartan și litiu, această combinație nu este recomandată. Dacă combinația se dovedește necesară, se recomandă monitorizarea atentă a nivelurilor serice de litiu.

Diuretice care economisesc potasiu, suplimente de potasiu, înlocuitori de sare care conțin potasiu și alte substanțe care pot crește nivelul de potasiu

Dacă un medicament care afectează concentrațiile de potasiu este considerat necesar în asociere cu valsartan, se recomandă monitorizarea concentrațiilor plasmatice de potasiu.

Este necesară precauție atunci când este utilizat concomitent

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2, acid acetilsalicilic (> 3 g/zi) și AINS neselective

Atunci când antagoniștii angiotensinei II sunt co-administrați cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, poate apărea atenuarea efectului antihipertensiv. În plus, utilizarea concomitentă a antagoniștilor angiotensinei II și AINS poate duce la un risc crescut de agravare a funcției renale și la o creștere a potasiului seric. Prin urmare, este necesar să se monitorizeze funcția renală la începutul tratamentului, precum și să se asigure o hidratare adecvată a pacientului.

În studiile de interacțiune medicamentoasă, valsartanul nu a evidențiat nicio interacțiune relevantă clinic cu valsartanul și oricare dintre următoarele: cimetidină, warfarină, furosemidă, digoxină, atenolol, indometacină, hidroclorotiazidă, amlodipină, glibenclamidă.

La hipertensiunea arterială a copiilor și adolescenților, care este adesea rezultatul insuficienței renale, se recomandă prudență atunci când se utilizează concomitent valsartan și alți agenți care inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron și pot crește potasiul seric. Funcția renală și potasiul seric trebuie monitorizate îndeaproape.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Utilizarea antagoniștilor receptorilor angiotensinei II nu este recomandată în primul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4). Utilizarea inhibitorilor receptorilor angiotensinei II este contraindicată în timpul celui de-al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.3 și 4.4).

Dovezile epidemiologice privind riscul teratogenității după expunerea la un inhibitor ECA în timpul primului trimestru de sarcină nu au fost concludente, dar o creștere mică a riscului nu poate fi exclusă. Deși nu există date epidemiologice controlate cu privire la riscul antagoniștilor receptorilor angiotensinei II (AIIRAs), pot exista riscuri similare pentru această clasă de medicamente. Cu excepția cazului în care AIIRA continuate sunt considerate necesare, pacientele care intenționează să rămână însărcinate trebuie trecute la tratamente antihipertensive alternative care au un profil de siguranță stabilit pentru utilizare în timpul sarcinii. Dacă este diagnosticată sarcina, tratamentul cu AIIRA trebuie oprit imediat și, dacă este cazul, trebuie instituită o terapie alternativă.

Se știe că expunerea la AIIRA în al doilea și al treilea trimestru provoacă fetotoxicitate (funcție renală scăzută, oligohidramnios, întârziere a osificării craniului) și toxicitate neonatală (insuficiență renală, hipotensiune arterială, hiperkaliemie) la om, vezi și secțiunea 5.3 „Date preclinice de siguranță”.

În cazul expunerii la AIIRA din al doilea trimestru de sarcină, se recomandă verificarea cu ultrasunete a funcției renale și a craniului.

Sugarii ale căror mame au luat AIIRA trebuie monitorizați îndeaproape pentru o eventuală hipotensiune (vezi și pct. 4.3 și 4.4).

Deoarece nu sunt disponibile informații cu privire la utilizarea valsartanului în timpul alăptării, utilizarea valsartanului în timpul alăptării nu este recomandată și sunt de preferat tratamente alternative cu profiluri de siguranță mai bine stabilite în timpul alăptării, mai ales dacă alăptați un nou-născut sau prematur.

Valsartan nu a avut efecte adverse asupra performanței reproductive a șobolanilor masculi sau femele la doze orale de până la 200 mg/kg/zi. Această doză este de 6 ori doza maximă recomandată la om pe baza mg/m2 (calculul presupune o doză orală de 320 mg/zi și un pacient cântărind 60 kg).

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Posibilitatea de amețeli sau oboseală rare trebuie luată în considerare atunci când conduceți vehicule sau folosiți utilaje.

4.8 Reacții adverse

În studiile clinice controlate la pacienți adulți cu hipertensiune arterială, incidența generală a reacțiilor adverse a fost comparabilă cu placebo, în concordanță cu farmacologia valsartanului. Incidența reacțiilor adverse nu pare să fie legată de doza sau durata tratamentului și, de asemenea, nu pare să fie legată de sex, vârstă sau rasă.

Reacțiile adverse raportate din studiile clinice, experiența de după punerea pe piață și constatările de laborator sunt enumerate mai jos, pe clase de sisteme și organe.

Reacțiile adverse sunt enumerate mai jos după frecvență, cu cea mai mare frecvență listată mai întâi. Se utilizează următorul acord: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 până la 35 kg au primit zilnic 20, 80 și 160 mg comprimate de valsartan (doză mică, medie și mare). La sfârșitul săptămânii 2, valsartanul a redus atât tensiunea arterială sistolică, cât și cea diastolică într-o manieră dependentă de doză. În general, toate cele trei niveluri de doză de valsartan (doză mică, medie și mare) au redus semnificativ tensiunea arterială sistolică de la momentul inițial: scăzută cu 8, medie cu 10 și doză mare cu 12 mm Hg. Pacienții au fost re-randomizați pentru a continua aceeași doză de valsartan sau pentru a trece la placebo. Presiunea arterială sistolică inițială a fost -4 și -7 mm Hg mai mică la pacienții care au continuat cu doză medie și mare de valsartan decât la pacienții cărora li s-a administrat placebo. La pacienții care au luat doze mici de valsartan, tensiunea arterială sistolică inițială a fost similară cu cea a pacienților cărora li s-a administrat placebo. În general, a fost observat un efect antihipertensiv dependent de doză al valsartanului în toate subgrupurile demografice.

Într-un alt studiu clinic care a inclus 300 de pacienți hipertensivi pediatrici cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani, pacienții eligibili pentru includere în studiu au fost randomizați pentru a primi comprimate de valsartan sau enalapril timp de 12 săptămâni. Copiii cu greutatea cuprinsă între ≥18 kg și 35 kg și 10 ml/min) nu este

este necesară ajustarea dozei. În prezent, nu există experiență de utilizare sigură la pacienții cu clearance-ul creatininei de 30 ml/min și nu este necesară ajustarea dozei. Funcția renală și potasiul seric trebuie monitorizate îndeaproape (vezi pct. 4.4 și 5.2).

5.3 Date preclinice de siguranță

Datele preclinice nu au evidențiat niciun risc special pentru oameni pe baza studiilor convenționale de siguranță farmacologică, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate și potențial cancerigen.

La șobolani, dozele toxice materne (600 mg/kg/zi) în ultimele zile de gestație și lactație au dus la supraviețuire mai mică, creștere în greutate mai mică și dezvoltare întârziată (separarea urechii și deschiderea canalului urechii) la descendenți (vezi pct. 4.6). Aceste doze la șobolani (600 mg/kg/zi) sunt de aproximativ 18 ori mai mari decât dozele maxime recomandate la om calculate pe bază de mg/m2 (calculul presupune o doză orală de 320 mg/zi și un pacient de 60 kg).

În studiile preclinice de siguranță, dozele mari de valsartan (200 până la 600 mg/kg greutate corporală) administrate șobolanilor au redus parametrii celulelor roșii din sânge (eritrocite, hemoglobină, hematocrit) și au confirmat modificări ale hemodinamicii renale (ușoară creștere a ureei plasmatice, hiperplaziei tubulare renale și bazofilie). la bărbați). Aceste doze la șobolani (200 până la 600 mg/kg greutate corporală) sunt de aproximativ 6 și 18 ori mai mari decât dozele maxime recomandate la om calculate pe bază de mg/m2 (calculul presupune o doză orală de 320 mg/zi și o doză de 60 kg pacient). La marmite, aceleași doze au provocat modificări similare, deși mai severe, în special la rinichi, unde modificările au dus la nefropatie, ceea ce a dus la creșterea ureei și a creatininei.

La ambele specii s-a observat hipertrofie celulară juxtaglomerulară renală. Toate modificările au fost considerate a fi cauzate de activitatea farmacologică a valsartanului, care provoacă hipotensiune arterială prelungită, în special la marmite. Hipertrofia celulară juxtaglomerulară renală nu este relevantă la omul care primește dozele recomandate de valsartan.

Doza zilnică orală la șobolani neonatali și juvenili (ziua 7 până la ziua 70 postpartum) de valsartan la doze de până la 1 mg/kg/zi (aproximativ 10-35% din doza maximă recomandată la copii de 4 mg/kg/zi pentru sistemice expunere) a dus la afectarea renală persistentă, ireversibilă. Aceste efecte reprezintă efectul farmacologic sporit așteptat al inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei și a blocantelor angiotensinei de tip II. Aceste efecte sunt observate atunci când șobolanii sunt tratați în primele 13 zile de viață. Această perioadă corespunde celei de-a 36-a săptămâni de gestație la oameni, iar această perioadă se poate extinde uneori la 44 de săptămâni după concepție la oameni. Șobolanii juvenili din studiul cu valsartan au primit doze până în ziua 70, iar efectele asupra maturării renale (4-6 săptămâni postnatale) nu pot fi excluse. Maturarea renală funcțională este un proces continuu în timpul primului an de viață la om. În consecință, nu poate fi exclusă semnificația clinică la copiii în vârstă