Meniu principal

Evanghelia acestei a treia duminici a Postului Mare (cf. Lc 13,1-9) ne vorbește despre mila lui Dumnezeu și despre convertirea noastră. Isus spune pilda smochinului stearp. Un om a plantat un smochin în via sa. Se ducea la el în fiecare vară cu mare speranță și căuta fructe pe el, dar nu găsea niciunul pentru că pomul nu era fertil. Dezamăgirea, care s-a repetat timp de până la trei ani, l-a determinat pe bărbat să decidă să taie smochinul și să planteze altul în schimb. Așa că l-a sunat pe viticultor, și-a exprimat nemulțumirea și i-a poruncit să taie un copac pentru a nu scurge pământul inutil. Cu toate acestea, viticultorul îl roagă pe stăpânul său pentru răbdare și cere un an în plus, timp în care el însuși va avea grijă deosebită de pom pentru a da roade.

așteptăm

Așa este pilda. Ce vrea să ne spună? Ce reprezintă personajele sale individuale? Domnul viei îl reprezintă pe Dumnezeu Tatăl, iar viticultorul este chipul lui Isus, în timp ce smochinul este un simbol al umanității indiferente și infertile. Iisus mijlocește cu Tatăl în folosul omenirii - o face în mod constant - și îi cere să fie mulțumit, să acorde omenirii mai mult timp să încolțească în el roadele dragostei și dreptății. Smochinul, pe care stăpânul viei vrea să-l taie în pildă, reprezintă o existență umană stearpă, incapabilă de dar, incapabilă să facă binele. Este un simbol al celui care trăiește doar pentru sine, bogat și netulburat, scufundat în confortul său, incapabil să-și direcționeze privirea și inima către cei din jur în condiții de suferință, sărăcie și lipsă. Această atitudine de egoism și infertilitate spirituală este contrastată de marea dragoste a oțetului pentru smochin: el realizează că stăpânul așteaptă, are răbdare, poate aștepta, își dedică timpul și munca copacului. Îi promite Domnului că va avea grijă deosebită de nefericitul copac.

Pilda viticultorului arată mila lui Dumnezeu, care ne dă timp să ne pocăim. Cu toții trebuie să ne întoarcem, să facem un pas înainte, iar răbdarea și mila lui Dumnezeu ne însoțesc în acest sens. În ciuda infertilității care uneori este caracteristică vieții noastre, Dumnezeu este răbdător și ne oferă oportunități de a ne schimba și de a progresa pe calea binelui. Cu toate acestea, amânarea, implorată și acordată în așteptarea că arborele va purta în cele din urmă, indică și urgența conversiei. Viticultorul îi spune Domnului: „Părăsește-l anul acesta” (v. 8). Posibilitatea conversiei nu este nelimitată; de aceea este necesar să-l folosiți acum, altfel poate fi pierdut pentru totdeauna. În timpul Postului Mare, ne putem gândi: Ce trebuie să fac pentru a mă apropia de Domnul, pentru a mă întoarce pentru a „tăia” lucrurile care nu sunt în regulă? - „Nu, nu, aș prefera să aștept până la Postul Mare de anul viitor!” - Dar vei trăi să-l vezi deloc? Prin urmare, să luăm în considerare fiecare dintre noi astăzi: Ce trebuie să fac înaintea acestei îndurări a lui Dumnezeu, care mă așteaptă și care iartă mereu? Ce trebuie să fac? Ne putem baza pe mila lui Dumnezeu într-o mare măsură, dar fără să abuzăm de ea. Nu trebuie să justificăm lenea spirituală, ci cu un efort sporit de a răspunde de bunăvoie acestei îndurări cu o inimă sinceră.

În timpul Postului, Domnul ne invită la convertire. Fiecare dintre noi ar trebui să se simtă abordat de această provocare și să corecteze ceva în viața noastră, în modul nostru de a gândi, de a acționa și în relațiile noastre cu aproapele. În același timp, trebuie să imităm răbdarea lui Dumnezeu, care are încredere în toată lumea să poată „să se ridice” și să meargă din nou. Dumnezeu este Tatăl și nu stinge flacăra care se stinge, ci îi însoțește și îi îngrijește pe cei slabi, pentru a împuternici și a aduce contribuția sa de dragoste comunității. Fecioara Maria să ne ajute să trăim aceste zile de pregătire pentru Paști ca un timp de reînnoire spirituală și deschidere în încredere pentru harul lui Dumnezeu și mila Lui.