În legi, din cauza cărora copilul nu își poate cunoaște adevăratul tată și poate dovedi că nu este părinții săi biologici, statul merge să-l acopere cu o trapă prea largă.
Peter are 14 ani. La fel ca aproape toți colegii, el este pubertate și ambii părinți sunt pe nervi. Încă interzic și arată ceva. Îl alungă de pe computer, se supără că ia un telefon mobil în mână în loc de o carte, scutură în mod repetat prostii despre un fel de sport și îl face să fie o babysitter a surorii mai mici.
Nu au nicio idee că o dramă de familie mult mai serioasă are loc pe fondul acestor atrocități cotidiene. Unul dintre părinți susține că nu este tatăl său și încearcă să demonstreze acest lucru în instanță de câteva luni. Verdictul care va decide asupra scandalului ascuns este la vedere. Oamenii îmbrăcați în haine susțin că nu au o lege asupra căreia să decidă.
Deși această poveste este inventată, ea traumatizează într-adevăr viețile multor familii în diferite moduri. Acest lucru se datorează unei găuri în paragrafe, din cauza căreia judecătorii nu pot decide cu privire la acțiunile prin care bărbații vor să-și nege paternitatea.
Situație anormală
Această anomalie a apărut acum patru ani. Până atunci, regula era că paternității mamei copilului i se putea refuza paternitatea printr-o acțiune în justiție în termen de trei ani de la aflarea nașterii copilului.
Această situație a durat până în toamna anului 2011. În acel moment, Curtea Constituțională a declarat că termenul de trei ani pentru depunerea unui proces este disproporționat de scurt. Chiar și prin faptul că nu i-a garantat tatălui ei dreptul la un proces echitabil. Prin urmare, Curtea Constituțională a abrogat secțiunea relevantă din Legea familiei, referindu-se la Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților omului. Consiliul Național a eșuat atunci în sarcina sa și, în termen de șase luni, nu a aliniat dispozițiile Legii familiei cu Convenția și a încetat astfel să se aplice în totalitate.
Dintr-o dată, instanțele nu au avut termene limită importante în acțiunile de respingere în funcție de care ar putea decide.
Există o problemă pe care o rezolvă în două moduri complet diferite. Fie permiteți soțului, în orice moment din momentul în care află că nu este tatăl, să depună o denegare de paternitate. Sau nu le vor permite să introducă o acțiune deloc pe motiv că secțiunile relevante sunt abrogate și nu există niciun motiv pentru a judeca.
În practică, aceasta înseamnă nedreptate la care sunt expuși toți, dar mai ales copiii. Dacă tatăl poate depune un proces în orice moment pentru a se elibera de responsabilitățile sale, copilul este expus la incertitudine pe termen lung, stres și i se refuză cunoașterea adevăratului său tată biologic.
În al doilea caz, partea vătămată este soțul însuși, care nu își poate dovedi adevărul. Dacă are un copil minor, trebuie să plătească în continuare întreținerea, dacă adultul are deja dreptul de a moșteni de la el.
Copilul are prioritate
Acest absurd are ambiția de a elimina proiectul de lege care vine în parlament. Cu toate acestea, el rezolvă gaura legii într-un mod care este mai degrabă înregistrat de tată și adâncește nesiguranța copiilor. Propunerea permite soțului mamei copilului să introducă o acțiune pentru paternitate în termen de trei ani de la aflarea faptelor care pun la îndoială faptul că el este tatăl. Această perioadă mi se pare nerezonabil de lungă. Mai ales dacă el află motivele pentru care a introdus o acțiune târziu după nașterea copilului. Este stresant din această cauză și i sa refuzat dreptul de a-și cunoaște originea pentru o perioadă de timp nerezonabilă. Prin urmare, cred că termenul limită pentru depunerea cererii de paternitate ar trebui să fie relativ scurt pentru a rezolva problema procreării rapid și fiabil. După părerea mea, nu ar trebui să treacă mai mult de un an după ce soțul află de motivele care i-au pus în discuție paternitatea. De exemplu, în Republica Cehă, un soț îl poate depune în termen de șase luni. Cu toate acestea, el poate nega paternitatea până cel târziu la vârsta de șase ani.
Nu contest că legislația actuală a discriminat în principal tatii. Dar sunt convins că nu putem rezolva această problemă în detrimentul copiilor.
- De ce nu vorbim cu femeile despre avorturi spontane, deși experții o recomandă; Jurnalul N
- Arată înțepător și clătină din cap, sau toată lumea este un expert în creșterea copiilor străini; Jurnalul N
- Supă; Jurnalul N
- Dieta Paleo Prostia, noi nu mai trăim în preistorie, nici tu nu ar trebui; Jurnalul N
- Acum o sută de ani s-a ajuns la un meci feminin - Denník N