sob, -u omule. r. sunet caracteristic care decurge din durere, plâns etc. stoarce respirația cu greu: v. dureros;
sfâșietoare v. (Secară.);
Din gât i-au scos suspine uscate. (Hor.)
plângând, -ia mijloc. plângând, plângând, plângând și plângând în suspine: El a învins plângerea cu greu. (Jégé) Se auzi un suspin înăbușit în liniștea nopții. (Urb.)
lasă-l să plângă, -hh, -nu pot. scoate suspine, geme, plânge: sedentar în;
Plânge din greu și din greu. (Stod.) A plâns ca un copil. (Gheaţă);
doc. sob, -no, -nou, -kol
plângând și venind. m. conținând suspine, asemănătoare suspinelor: v voce;
v-é promite (ție);
hohotind plângând: Olina a plâns plângând. (Min.)
sob ot, -u man. r. cărți. expr. plâns, plâng, plâns: convulsiv v.;
Un suspin greu i se smulse din piept. (Ceai.) A sufocat un suspin. (Skal.)