aer ora 10x5,5 ml (sticla sticla cu pompa dozatoare)
Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)
Anexa nr. 2 pentru a notifica o modificare a înregistrării unui medicament, ev. Nr.: 2012/08433
Rezumatul caracteristicilor produsului (SPC)
DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ A MEDICAMENTULUI
Milurit 100 mg: Fiecare comprimat conține 100 mg alopurinol.
Milurit 300 mg: Fiecare comprimat conține 300 mg alopurinol.
FORMA FARMACEUTICĂ
DATE CLINICE
Indicații terapeutice
Tratamentul hiperuricemiei primare.
Prevenirea și tratamentul nefropatiei primare a acidului uric cu sau fără simptome de gută.
Tratamentul hiperuricemiei secundare asociate cu tulburări hematologice. În radio- și/sau chimioterapie a leucemiei, limfomului și a altor afecțiuni maligne pentru prevenirea și tratamentul hiperuricaemiei care se dezvoltă secundar distrugerii celulare.
Prevenirea și tratamentul urolitiazei și dezvoltarea pietrelor de oxalat de calciu asociate cu hiperuricosurie.
Doze și mod de administrare
ADULȚI: doza inițială este de 100-300 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută treptat cu 100 mg în timp ce se monitorizează nivelurile serice de acid uric la fiecare 1-3 săptămâni, până când se obține efectul dorit.
Dacă doza zilnică este mai mare de 300 mg, aceasta trebuie administrată în 2-4 cantități împărțite în mod egal.
Cu una sau două zile înainte de începerea tratamentului antineoplazic, tratamentul cu o doză de 600-800 mg alopurinol zilnic trebuie început și continuat timp de 2-3 zile. Doza de întreținere depinde de modificarea nivelului de acid uric.
Copiii cu hiperuricemie secundară după boală hematopoietică sau neoplazică malignă, precum și anomalii enzimatice, trebuie tratați, în general, cu 10-20 mg/kg greutate corporală zilnic. Parametrii pentru a decide nivelul dozei sunt dimensiunea tumorii, creșterea periferică a numărului de celule și rata infiltrării măduvei osoase.
Pacienții vârstnici trebuie să aibă o doză redusă în caz de insuficiență renală sau hepatică, deoarece există un risc crescut de toxicitate.
Medicamentul trebuie administrat după masă și cu multe lichide.
Contraindicații
Hipersensibilitate la alopurinol și la oricare dintre excipienți.
Boală hepatică severă.
Sarcina (vezi și avertismente).
Hemocromatoză idiopatică (sau antecedente familiale).
Tratamentul cu alopurinol nu poate fi început în timpul atacurilor acute de gută.
Avertismente speciale
În hiperuricaemia asimptomatică, tratamentul cu antiuratice și alopurinol nu este indicat dacă acidul uric seric este o C și 0,75 mg/ml la 37 o C. Sarea monosodică de allopurinol este relativ solubilă.
Oxipurinolul, un metabolit alopurinol, este mai puțin solubil în apă decât compusul de bază. Alopurinolul se absoarbe rapid și bine după administrarea orală. Concentrațiile plasmatice maxime la om sunt în general atinse la 0,5-1,0 ore după administrare. Aproximativ 20% din doza administrată este excretată în materiile fecale.
Calea principală de eliminare a alopurinolului este prin urină. Alopurinolul are un timp de înjumătățire plasmatică foarte scurt (aproximativ 2 ore), deoarece rata de clearance renal atinge rata de filtrare glomerulară și, în plus, se schimbă rapid în oxipurinol. În comparație cu alopurinol, metabolitul său oxipurinol are un timp de înjumătățire plasmatică mult mai lung (18-30 ore). Conversia metabolică a alopurinolului de către xantin oxidază este rapidă, iar raportul plasmatic al alopurinol la oxipurinol se modifică rapid. La nivel înalt i.v. doze de alopurinol, oxidarea sa singură poate fi, de asemenea, inhibată.
Alopurinolul și oxipurinolul nu au afinitate de legare pentru proteinele plasmatice și sunt distribuite în fluidele corpului.
Nivelul creierului de alopurinol este scăzut, aproximativ 1/3 în comparație cu alte țesuturi. Alopurinolul este excretat în principal prin filtrare glomerulară, în timp ce oxipurinolul este reabsorbit în tubulii renali similar cu acidul uric. La persoanele cu funcție renală normală, rata clearance-ului oxipurinolului este de aproximativ 16 ml/min (de 3 ori mai mare decât cea a acidului uric). Reabsorbția tubulară a oxipurinolului poate fi inhibată de uricosurici, de ex. probenecid. În consecință, tratamentul combinat cu alopurinol și uricosurice are ca rezultat niveluri plasmatice mai scăzute de oxipurinol și un grad mai mic de inhibare a xantin oxidazei decât atunci când alopurinolul este administrat singur.
Oxipurinolul este un metabolit activ al alopurinol cu un posibil efect inhibitor al xantin oxidazei. Cu toate acestea, datorită solubilității și absorbției sale slabe atunci când este administrat pe cale orală, oxipurinolul nu are niciun avantaj față de alopurinol.
Pacienții cu insuficiență renală excretă slab atât acidul uric, cât și oxipurinolul. La pacienții cu nefropatie de gută, dozele de alopurinol trebuie reduse pentru a menține nivelurile plasmatice adecvate de oxipurinol pentru inhibarea xantin oxidazei. Sunt disponibile nomograme pentru a calcula dozele adecvate de alopurinol în cazul modificării clearance-ului oxipurinolului.
La pacienții cu clearance normal al uratului, 300 mg de alopurinol pe zi conferă concentrații plasmatice de oxipurinol de aproximativ 10/g/ml.
Principalul produs metabolic final al alopurinolului este oxipurinolul. Formarea alopurinol-1-ribozidei și -ribonucleozidei sau formarea oxipurinei 1- sau 7-ribozidei și ribonucleozidei este neglijabilă. După 5-7 zile de tratament oral cu alopurinol, 60-70% din doză poate fi găsită în urină sub formă de oxipurinol. 6-12% din doză este excretată în urină sub formă de alopurinol nemodificat. Doar o cantitate foarte mică (aproximativ 3% din doza administrată) a fost excretată sub formă de alopurinol-1-ribonucleozidă sau oxipurinol-7-ribonucleozidă.
Date preclinice de siguranță
Toxicitatea alopurinolului la rozătoare este foarte scăzută. LD50 oral este de 700-2000 mg/kg la șoareci și mai mult de 6000 mg/kg la șobolani. Toleranța rozătoarelor la alopurinol este mai bună decât toleranța la bărbați.
Câinii pot tolera o doză orală de 30 mg/kg/zi pe parcursul anului, fără toxicitate detectabilă, dar
90 mg/kg/zi pe parcursul anului induce leziuni renale. Tratamentul maimuțelor cu i.v. dozele de alopurinol (1300 mg/m2/zi) timp de 14 zile au dus la anemie, depresie a măduvei osoase și nefrită interstițială datorată depunerilor cristaline de oxipurinol în rinichi.
DATE FARMACEUTICE
Lista excipienților
Milurit 100 mg: carboximetilamil natricum, steare magneziene, talc, polividon, solani amil, lactos.
Milurit 300 mg: cellulosum microcristallinum, carboxymethylamylum natricum, gelatina, silice colloidalis anhydrica, magnesii stearas.
Incompatibilități
Termen de valabilitate
Avertismente privind condițiile și metodele de depozitare
Păstrați produsul la o temperatură de până la 25 o C, într-un loc uscat, protejați-vă de lumină.
Proprietăți și compoziția ambalajului, dimensiunea ambalajului
Recipient interior: flacon de sticlă maro cu capac din PE.
Ambalaj exterior: dosar de hârtie, informații scrise pentru utilizator.
Dimensiunea ambalajului: 50 x 100 mg,
Avertismente cu privire la modul de manipulare a medicamentului
DEȚINĂTORUL DECIZIEI DE ÎNREGISTRARE
EGIS Pharmaceuticals PLC
NUMĂR DE ÎNREGISTRARE
Milurit 100 mg - 29/0060/72-S
Milurit 300 mg - 29/0515/12-S
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIREA AUTORIZAȚIEI
Data înregistrării: 26.09.1972/fără limită de timp
10. DATA ULTIMEI REVIZIUNI A TEXTULUI