luând în considerare diversitatea, inclusiv produsele tradiționale, încercând totodată să asigure funcționarea eficientă a pieței interne. În acest scop, UE a dezvoltat un corp cuprinzător de legislație privind siguranța alimentelor, pe care îl monitorizează constant și îl adaptează la noile condiții. Legislația se bazează pe analiza riscurilor. Înființarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a fost un pas cheie în sprijinirea activității instituțiilor UE de a proteja consumatorii UE din acest domeniu.

securitatea

Principiul director al politicii UE privind siguranța alimentară este aplicarea unei abordări integrate „de la fermă la furculiță”, care să acopere toate părțile lanțului alimentar, inclusiv producția de furaje, producția primară, procesarea alimentelor, depozitare, transport, vânzare cu amănuntul, import și export. Această abordare cuprinzătoare și integrată, în care responsabilitățile producătorilor de hrană și alimente și a autorităților competente sunt clar definite, reprezintă o politică alimentară mai coerentă, eficientă și dinamică.

2.1 Context

2.1.1 Siguranța alimentelor se află în prim-planul cercetării

De-a lungul generațiilor, dieta noastră a devenit mai variată și mai variată, cu elemente și feluri de mâncare de pe continent și din întreaga lume. Mâncarea de pe farfurie nu a fost niciodată mai sigură cu ajutorul instrumentelor de control de calitate de ultimă generație care completează legislația europeană și națională strictă. În ultimii ani, însă, o serie de amenințări alimentare - inclusiv boala vacii nebune (ESB), dioxine și salmoneloză - au atras atenția publicului și au zdruncinat încrederea consumatorilor. De atunci, Uniunea Europeană a muncit din greu pentru a recâștiga încrederea consumatorilor și a proteja sănătatea publică.

2.1.2 Încrederea în lanțul alimentar

UE și statele sale membre s-au asigurat că alimentele consumate de cetățenii europeni sunt cât mai sigure și sănătoase posibil. Este nevoie de o abordare holistică care să includă un lanț alimentar complet „de la masă la fermă”. Acest lucru necesită cooperare științifică și legislativă transnațională eficientă și eficientă. Se poate spune că calitatea și siguranța au devenit un sector major în cercetarea și producția alimentară europeană. Este una dintre cele șapte priorități tematice ale actualului al șaptelea program-cadru (PC7 2007-2013).


2.2 Trasabilitatea

2.2.1 Urmărirea semnului de la masă la fermă

Etichetarea corectă este extrem de importantă, deoarece consumatorii au dreptul să se asigure că alimentele lor nu conțin nimic mai mult decât ceea ce prevede eticheta. Etichetarea transparentă permite, de asemenea, oamenilor să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la ce tip de alimente să mănânce și oferă fermierilor și companiilor alimentare libertatea de a alege alimentele pe care le cultivă sau le produc. UE a adoptat recent o nouă legislație privind etichetarea și trasabilitatea alimentelor pentru a se asigura că toate alimentele vândute în Europa sunt etichetate clar.

2.2.2 Pe drumul cel bun

Etichetarea precisă necesită sisteme de căutare eficiente și precise care pot urmări fiecare ingredient alimentar de la farfurie până la poarta fermei. Cercetarea finanțată de UE caută modalități de a îmbunătăți sistemele actuale de căutare și de a stabili o infrastructură integrată de trasabilitate la nivelul Uniunii care combină și se bazează pe capacitățile naționale existente.

2.2.3 Instrumente pentru monitorizarea organismelor modificate genetic

Odată cu creșterea comerțului global cu alimente modificate genetic (GM), UE trebuie să răspundă cerințelor consumatorilor - și să respecte reglementările Uniunii - prin faptul că produsele transgenice care intră în Europa sunt etichetate și controlate clar. Proiectul de cercetare CO-EXTRA reunește 55 de parteneri din 14 țări pentru a dezvolta un sistem centralizat de susținere a deciziilor care asigură trasabilitate eficientă și instrumente de control pentru a gestiona fluxul anticipat de produse transgenice importate și pentru a asigura coexistența efectivă între culturile modificate genetic, convenționale și organice.