LycanWitch

O poveste angelică despre o fată care trebuie să-și găsească credința în sine, să lupte cu fricile și capcanele pe care le are. Mai mult

cărții

SERAFINA-Copilul cărții Sibil

O poveste angelică despre o fată care trebuie să-și găsească credința în sine, să lupte cu fricile și capcanele pe care soarta le-a pregătit. Fiica Seraphina Duncan.

CAPITOLUL 17: Mânia

Nemo privi înainte, neînțelegând că îl văzuse. Și Lechies se holbau încă în ochii celuilalt ca două statui dintr-o grădină. Tăcerea chinuitoare a fost ruptă de vocea fetei care alerga în direcția lor.

-Lechies. Ți-am spus că încă nu am terminat.

Când i-a văzut împreună, și-a acoperit fața cu palma și a înjurat de vreo trei ori. Purta un hanorac albastru deschis și blugi gri. Purta adidași albi cu trandafiri pe picioare, care încă mergeau în cerc.

-DO RITI. Cineva mă va ucide probabil pentru asta. Ce fel de cineva?! La urma urmei, unchiul Zuzana, desigur, cine altcineva.

Vorbea în sinea ei și mormăia sub nas ceva neînțeles.

-Lechies, mă vezi, nenorocitule?! Avem o pulbere exemplară!

După aceste cuvinte, Serina și-a îndreptat atenția asupra fetei, care a blestemat ca un păgân exemplar pentru ea. un prieten? A smuls cartea de la Lechies și s-a ridicat în picioare.

-Ce înseamnă acest lucru pentru toți sfinții?! Cum de ești aici?

În cele din urmă a reușit câteva fraze fără să-și ascundă furia.

-Ehm. Nu. Surprinde?

A spus Zuzana cu mâinile pe șolduri și a dat ochii peste cap. Ea i-a plesnit ceafă și l-a ajutat să se ridice.

-Încă nu am primit un răspuns de ce este aici.

Îmi pare rău, îți explic totul, dar nu aici și nu acum. Acum trebuie să merg să explic ceva unei alte persoane.

Zuzana își privi acuzația cu o privire ucigașă și clătină din nou din cap. Apoi îi apucă antebrațul și se trase în spatele ei. Sera știa unde îl trăgea în direcția expresiei sale. Studiul lui Henry. Deci, a știut că este aici și nu i-a spus nimic despre asta?! E aici la comanda lui?! De îndată ce a primit un răspuns, au apărut întrebări suplimentare.

Ce intenționează să facă cu el? De ce era atât de prietenos.

Fata cu părul negru deschise ușa biroului lui Henry și îl trase pe Lechies în el. Nu-i păsa că Henry nu era singur. Și faptul că cealaltă persoană era Alucard, care o privea ca pe un idiot. S-a așezat pe un scaun gol și l-a privit pe Henry, cu ochii larg deschiși, privind-o o dată și apoi pe Alucard. A bătut pe masa de lemn și a oftat.

-Mai departe. Bună unchiule, pot să intru? Da, dragă nepoată, mă bucur să te văd făcând? Sunt bine și tu ești unchiule.

Henry a început teatrul și și-a schimbat vocea. Zuzana tocmai a stat și a așteptat să se termine după următoarele trei propoziții, dar și-a pierdut cumpătul și a spus:

-Bine, mă fac bine, Henry. Aici este ceva important.

-Mi-e dor de vremurile când fugeai după mine și vroiai să te căsătorești cu mine. Pe vremea aceea, încă mă numeai unchi.

-Henry știe deja.

Întrebă complet de neînțeles, scotocindu-și bărbia.

-Seraphina știe despre Lechies, tocmai ne-am întâlnit pe hol.

-Și la naiba, nu v-am spus eu doi să aveți grijă când și unde mergeți? Dar ceea ce ar fi trebuit să afle azi, măcar tu ai prima întâlnire în spatele tău.

-Cel puțin nu s-a dovedit ca ultima.

Remarcă Alucard cu brațele încrucișate și se uită la Lechies. I-ai putut vedea ochii întunecați din nou. L-ai măsurat, din cap până în picioare. Voia să-l încătușeze și să-l închidă ca toți ceilalți.

-Henry, cum poți fi sigur că poți avea încredere în el? Este un demon!

Lechies se încruntă și îi redă aspectul înghețat. Erau ca două fiare, gata să se sfâșie reciproc în fața forței.

-Nu eu sunt cea care aproape că a ucis-o.

-Nu i-aș face rău, dar nu pot spune asta despre tine, ticălos ipocrit. Nu l-am ales!

Alucard se apropie de el și îl zgârie sub gulerul cămășii sale gri. Ochii i se întunecară de furie.

-Simți că am ales să fiu asta?! Simți că îmi place să trăiesc cu remușcări, că mă bucur să sufăr doar la gândul la ce s-ar întâmpla dacă aș pierde controlul?! Crezi că nu am încercat să-l conving pe Henry să mă lase aici, e ușor?! Nu știi nimic! Stai cât mai departe de Duncan, ai suferit suficient din partea ta!

-Îl poți interzice, dar nu pot garanta că ea va sta departe de mine.

Zâmbi arogant, nervii lui Al se rupseră și își trânti mâna dreaptă în sania inferioară. Henry s-a ridicat și a creat o strălucire cu mâinile care le-a ținut departe.

-Și deja deja! Te comporti ca doi pui care luptă pentru fundul unei mame. Tu, Alucard, mergi la Seraphina și începe să convoace antrenament. Nu îndrăznești să menționezi ceva despre care am mai vorbit. Trebuie să facem totul și nu vreau să se mai supere.

După aceste cuvinte, se uită la Lechies ținându-și sania dureroasă. Al nu-și cruță rănile și nu-l salvează deloc. Privea de la sol cum Alucard strângea pumnii și ieșea din cameră cu furie. Trânti ușa și se uită fix la tabloul din față: un tablou vechi al unui bărbat înalt cu păr negru, cu o fată în brațe și sânge în jurul buzelor. S-a uitat la numele: Tepeš.