Scurt dicționar al limbii slovace

A. subordonat. afirmă o propoziție

dacă este

1. subiect: întrebat dacă voi veni;
Nu știu dacă va trăi până dimineață

2. Subiect: Nu sunt sigur dacă va avea loc o întâlnire

Al treilea adjectiv: ne întrebăm dacă revista își îndeplinește misiunea

4. proverbe. motiv: era speriat dacă tatăl său nu s-ar fi rănit

5. Scop: a urmărit să vadă dacă s-a întors;
oprit lângă noi să vedem dacă suntem acasă

6. admisibil la dublu. expresie indicată prin conjuncții sau - dacă, sau - sau: indiferent dacă ne place sau nu/sau nu, trebuie să venim

1. adesea în expresia a sau al. în cameră dublă spoj. indiferent dacă sau nu. relație de excludere: într-un fel sau altul;
îți va plăcea berea (berile) sau vinul?

2. face parte dintr-un geamăn. spoj. sau - sau, kt. vys. o relație de fuziune, i - i, aj - aj: fie iarna, fie vara;
sau vineri, sau sărbătoare încă

3. vys. relația de fuziune cu sensul. eventualitate al. explicații: pe malurile râurilor sau lacurilor mari;
Întâlnesc prieteni sau cunoștințe;
șase sau șapte minute

II. secțiune. afirmă o propoziție

Primul întrebător: dacă nu ți-aș spune?

A doua convocare: dacă lumea va trăi pentru noi!

Al treilea apel. expr. asta sau ca răspuns la întrebare. o convingere puternică, totuși: îți place de ea? aia nu!

4. sau nu? subliniază validitatea enunțului: este simplu sau nu?

III. cit. face parte din expresie sau ce?, kt. vys. îndoială, incertitudine (de obicei în cauză): ți-ai avortat mintea sau ce?

čí, čia, čie k m. la fel de. G și A al căror D sau L despre ceea ce am eu, la b. G, D, L čej A čiu I čou mn. m. a caror la fel de. al cărui interes opyt.

1. expr. și cele mai bune. întrebare referitoare la proprietarul al. inițiator: al cui copil este? al cui merit? cu ce ajutor;
unde esti?

2. afirmă relația. propoziție, în special subiectul

● nu știe al cui a) este confuz b) nu are o convingere fermă

1. úr. zn. confirmarea corectitudinii măsurilor, greutăților, instrumentelor de măsurare etc.

2. stmp. diferit. specii;

calibrați fără doc. eticheta cu gabarit: c-scale;
c-fără măsuri și greutăți

calibrare s. taxa de calibrare, úr. controlul greutăților, calitatea metalelor prețioase etc.

  • Regulile ortografiei slovace

    sau conexiune., secțiune. și cit.

    čí, čia, čie G m. la fel de. čieho D čemu A m. în viaţă. čieho, m. nu în viață al cărui, p. čie L despre ceea ce am făcut eu, G, D și L ž. čej A čiu I čou mn. m. în viaţă. čí, m. nu în viață, din. la fel de. al cărui interes.

    ciacha ‑y ciach ž.; calibrat; ciaška ‑y ‑šok ž.

    Dicționar al limbii slovace (din 1959 - 1968) 1

    chi, chi, chi sentiment. folosit pentru dormit al. calmarea copilului: Vocile amestecau murmurul copilului și vocea femeii amabile: Chi-chi, chi-chi. (Kuk.) Kitty-non-kitty, a plâns în pernă, cu atât s-a înrăutățit. (Kuk.)

    1. afirmă o propoziție directă de întrebare, dintr-o parte și două părți, cu colorare emoțională (atunci când accentuează și dacă este sau nu): Nu mă mai place? (Jégé) Nu ți-am spus? (Cal.) Și cred că spun adevărul? (Stea.) Ei bine, ar fi trebuit să-i îngrop carcasa? (Pr. King) Nici măcar dacă mă cunoașteți când vă apar. (Ráz.-Mart.);
    se află și în întrebarea retorică: Nu s-a schimbat cu adevărat nimic? (Min.)

    2. afirmă propozițiile care exprimă surpriză, minune (= vari, poate) sub forma unei întrebări: Ei bine, a auzit cineva asta? (Stod.)

    3. afirmă frazele a) cu o puternică colorație emoțională: Fie că mă bucur că am trăit-o! (Stod.) Fie ca noi! (Gab.) Uh, dacă sunt decapitat! (Taj.) Oh, sau frică cu acei oameni! (Kuk.);
    b) exprimarea ironiei: Ei bine, dacă sunt doar înțelepți! (Pluti)

    Al 4-lea apel. că, fie că, în răspunsul la întrebare, el exprimă o puternică convingere (= adevărată): Ați putea să sunați clopotul mare? Asta sau nu! (Secară.)

    II. spoj. subordonat și atribuie.

    1. ridică o întrebare indirectă: El a întrebat dacă voi veni.

    2. ridică problema separării (directe și indirecte) al. un termen multiplu ai cărui membri sunt alăturați de o relație de despărțire;
    trăiește într-un singur al. în ambele părți ale întrebării, resp. expresie (la accentuare și dacă;
    = sau): Îți plac berile sau vinurile? (Kuk.) Ar trebui să-i spun că sunt aici sau să tac? (Jes.) Nu știu dacă vorbeai sau nu. (Taj.) O singură dată pentru a-și rupe voința, indiferent dacă este zlot sau bunătate. (Kuk.)

    3. afirmă propoziția secundară a subiectului, obicei. după expresii care exprimă incertitudine, îndoială, teamă: nu putem ști dacă nu vom cădea. (Molid) Încă nu știi dacă vei trăi până dimineață. (Taj.) Vom vedea dacă oamenii ne vor observa. (Taj.)

    4. afirmă o propoziție subordonată subordonată: Nu se presupune dacă arunc aici (o monedă) sau în altă parte. (Strălucire) Veți ști încă o dată dacă a fost corect. (Jégé) Nu sunt sigur dacă va exista un meci.

    5. č. sau sau. sau afirmă o propoziție subordonată admisibilă din două părți (= lasă sau): Ei cutreieră indiferent dacă au luptat împotriva stăpânilor sau și-au lins călcâiele! (Pr. Kráľ) Teresa l-a împins pe Arthur în jug, indiferent dacă i-a plăcut sau nu. (Jégé) Fie că era zăpadă în centură sau deasupra, a străpuns toate grădinile. (Taj.)

    6. afirmă propoziția subordonată a motivului adverbial (cauzal): Oamenii au fugit în fața caselor pentru a vedea dacă este posibil. (Tim.) Au privit o clipă pentru a vedea dacă a ieșit ceva din întuneric. (Ondr.) Jurko se teme că bătrânul tată nu a făcut ceva sensibil. (Heck.) Se uită la șervețel pentru a vedea dacă este vărsat. (Secară.)

    7. menționează o propoziție adjectivă subordonată: Ne întrebăm dacă revista noastră și-a îndeplinit rolul.

    8. în cazul unei propoziții multiple, are rolul de cuplare (= i. I): i se opune fie pe jos, fie pe mașină. (Kuk.) Și el a fost drăguț cu mine, beat sau sobru. (Taj.) Indiferent dacă este iarna, vara sau la timp sau la timp. (Pr. King);
    dacă este bun sau rău;
    fie în bine, fie în rău;
    într-un fel sau altul (oricum) oricum, într-un fel sau altul;
    aceasta sau aia (aceea) oricare

    ● În zilele de vineri sau de sărbătorile legale, indiferent de zilele lucrătoare, întotdeauna

    al cui, cui, cui, cui, ce, ce, ce, ce, cu ce castel.

    Prima întrebare. în întrebări directe și indirecte se folosește pentru a afla cui dakto al. precum: al cărui fiu, a cărui voce, a cărui haina, a cărei moștenire, a cărei mână, a cărui copil, a cărui scriere, cu ajutorul căruia;
    apel telefonic. Al cui ești? Cum te numești?

    2. relație. adaugă o propoziție subiect la propoziția principală și exprimă însușirea: El știa a cui sunt. (Taj.)

    ● sunați. nu știe a cui este convingerea, opinia fermă;

    3. nespecificat dilua. aparținând oricui;
    oricine, oricine: orzul Sýkora este la fel ca oricine altcineva. (Kuk.)

    ci, ci-ci-ci cit. se numește păsări de curte, pisică, capre etc.: Ci, cocoș, ci-ci-ci, cipuska. (Dobš.)

    1. marca oficială care confirmă corectitudinea măsurilor, greutăților și gabaritelor în general al. calitatea metalelor prețioase;

    ceașcă, -y,-șoc de femei. r. zdrob. semn mic, de ex. sub forma unei placi

    calibrare, -ia, -ie adj. m. pentru calibrare, referitoare la calibrare: c. reteta medicala

    ciachovačka, -y, -čekek žen. r. instrument de calibrare, calibrator