Când am venit în grădină, știam exact cum va fi vremea. Uită-te doar la melci. Când s-au ascuns sub iarbă - ar fi frumos, cald. Ei bine, dacă ar veni ploaia, ei au urcat peste tot. Melcii l-au ținut pe Anton Beril de la Humenne în ultimii ani. Mai exact, din 1994, când, în calitate de pensionar proaspăt, hotărâse ce să facă după ce a părăsit fabrica unde a petrecut douăzeci de ani ca tehnolog de întreținere a frigului și a aerului condiționat. De ce melci? Este o coincidență. Voia să facă ceva care să nu-l împovăreze foarte mult din punct de vedere fizic, să nu fie în vreun atelier de fum și să aducă un fel de îmbunătățire pensionării sale. În acel moment, informația i-a trecut prin cale că undeva lângă Nitra, un domn promovează creșterea melcilor. Ceilalți l-au privit cu o ironie nedisimulată, dar vă amintiți - a fost o perioadă de profundă deziluzie față de marele boom al melcilor la începutul ultimului deceniu al mileniului trecut.
Autorul articolului: Vasil DEMKO
Sursa: Fermierul săptămânal, numărul 11/2008