Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. nr.: 2018/00401-Z1A, 2019/02919-Z1B 8514433374
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
AMLOPIN S 5 mg comprimate
AMLOPIN S 10 mg comprimate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Amlopin S 5 mg comprimate
Fiecare comprimat conține 5 mg amlodipină (sub formă de besilat)
Amlopin S 10 mg comprimate
Fiecare comprimat conține 10 mg amlodipină (sub formă de besilat)
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate alungite, de culoare albă până la aproape albă, cu margini teșite, marcate pe o parte și marcate cu „5” pe cealaltă față.
Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.
Comprimate alungite, de culoare albă până la aproape albă, cu margini teșite, marcate pe o parte și marcate cu „10” pe cealaltă față.
Comprimatul poate fi împărțit în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Angina pectorală cronică stabilă.
Amigdalită vasospastică (a lui Prinzmetal).
4.2 Doze și mod de administrare
Doza inițială obișnuită pentru tratamentul atât a hipertensiunii arteriale cât și a anginei pectorale este de 5 mg amlodipină o dată pe zi, care poate fi crescută la o doză maximă de 10 mg pe zi, în funcție de răspunsul individual al pacientului.
La pacienții cu hipertensiune, amlodipina este utilizată în asociere cu uretice tiazidice, alfa-blocante, beta-blocante sau inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei. Pentru angina pectorală, amlodipina poate fi utilizată singură sau în combinație cu alte medicamente antianginale la pacienții cu angină pectorală refractară la nitrați și/sau doze adecvate de beta-blocante.
Nu este necesară ajustarea dozei de amlodipină atunci când se administrează concomitent cu diuretice tiazidice, beta-blocante și inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
Copii și adolescenți cu hipertensiune cu vârsta cuprinsă între 6 și 17 ani
Doza orală recomandată pentru tratamentul hipertensiunii arteriale la copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6-17 ani, administrată ca doză inițială, este de 2,5 mg o dată pe zi. Dacă tensiunea arterială necesară nu este atinsă după 4 săptămâni de tratament, doza poate fi titrată până la 5 mg o dată pe zi. Doze mai mari de 5 mg pe zi nu au fost studiate la copii și adolescenți (vezi pct. 5.1 și 5.2).
Copii sub 6 ani
Nici o informatie disponibila.
Amlodipina utilizată la doze similare la pacienții vârstnici și mai tineri este la fel de bine tolerată. Doza uzuală este recomandată la pacienții vârstnici, dar creșterea dozei trebuie efectuată cu precauție (vezi pct. 4.4 și 5.2).
Insuficiență renală
Modificările concentrațiilor plasmatice ale amlodipinei nu se corelează cu gradul de insuficiență renală, prin urmare se recomandă administrarea normală. Amlodipina nu este dializabilă.
Insuficiență hepatică
Nu a fost stabilită nicio doză recomandată la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată; prin urmare, selectarea dozei trebuie făcută cu precauție și trebuie să înceapă de la capătul inferior al dozei (vezi pct. 4.4 și 5.2). Farmacocinetica amlodipinei la pacienții cu insuficiență hepatică severă nu a fost studiată. La pacienții cu insuficiență hepatică severă, tratamentul cu amlodipină trebuie inițiat la cea mai mică doză și.
Comprimatele sunt pentru uz oral.
4.3 Contraindicații
Amlodipina este contraindicată la pacienții cu:
- hipersensibilitate la derivații dihidropiridinici, amlodipină sau la oricare dintre excipienții enumerați la punctul 6.1.
- hipotensiune arterială severă
- șoc (inclusiv șoc cardiogen)
- obstrucție a tractului de evacuare a ventriculului stâng (de exemplu, grad ridicat de stenoză aortică)
- insuficiență cardiacă instabilă hemodinamic după infarct miocardic acut
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Siguranța și eficacitatea amlodipinei în criza hipertensivă nu au fost stabilite.
Pacienți cu insuficiență cardiacă:
Pacienții cu insuficiență cardiacă trebuie tratați cu prudență. Într-un studiu pe termen lung, controlat cu placebo, la pacienți cu insuficiență cardiacă severă (NYHA clasa III și IV), a fost raportată o incidență mai mare a edemului pulmonar în grupul tratat cu amlodipină comparativ cu grupul placebo (vezi pct. 5.1). Blocanții canalelor de calciu, inclusiv amlodipina, trebuie utilizați cu precauție la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă, deoarece pot crește riscul de evenimente cardiovasculare și mortalitate în viitor.
Insuficiență hepatică:
La pacienții cu insuficiență hepatică, timpul de înjumătățire biologic al amlodipinei este prelungit, iar valorile ASC sunt mai mari; nu au fost stabilite recomandări de dozare. Amlodipina trebuie inițiată la capătul inferior al intervalului de dozare și trebuie acordată precauție la inițierea tratamentului sau la creșterea dozei. La pacienții cu insuficiență hepatică severă, poate fi necesară o titrare lentă a dozei și o monitorizare atentă.
Persoanele în vârstă:
Se recomandă prudență la creșterea dozei la vârstnici (vezi pct. 4.2 și 5.2).
Insuficiență renală:
Acești pacienți pot lua dozele obișnuite de amlodipină. Modificările concentrațiilor plasmatice de amlodipină nu se corelează cu gradul de insuficiență renală. Amlodipina nu este dializabilă.
Amlopin S conține sodiu
Acest medicament conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per comprimat, adică cantități esențial neglijabile de sodiu.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Efectele altor medicamente asupra amlodipinei
Utilizarea concomitentă a amlodipinei cu inhibitori CYP3A4 puternici sau moderate (inhibitori de protează, agenți antifungici azolici, macrolide precum eritromicină, claritromicină, verapamil sau diltiazem) poate duce la o creștere semnificativă a riscului de hipotensiune arterială cauzată de hipotensiune arterială. Semnificația clinică a acestor modificări farmacocinetice poate fi mai pronunțată la pacienții vârstnici. Prin urmare, poate fi necesară monitorizarea clinică și ajustarea dozei.
Claritromicina este un inhibitor al CYP3A4. Pacienții care iau claritromicină cu amlodipină prezintă un risc crescut de a dezvolta hipotensiune arterială. Se recomandă observarea atentă a pacienților atunci când amlodipina este administrată concomitent cu claritromicină.
Administrarea concomitentă de inductori cunoscuți ai CYP3A4 poate varia concentrațiile plasmatice ale amlodipinei. Prin urmare, în cazul administrării concomitente, în special cu inductori puternici ai CYP3A4 (de exemplu rifampicină, Hypericum perforatum - sunătoare), tensiunea arterială trebuie monitorizată și trebuie luată în considerare controlul dozei în timpul și după un astfel de tratament concomitent.
Administrarea amlodipinei cu grapefruit sau suc de grapefruit nu este recomandată, deoarece unii pacienți pot prezenta o creștere a biodisponibilității lor, cu potențierea consecințelor efectelor sale de scădere a tensiunii arteriale.
Dantrolen (perfuzie): fibrilația ventriculară letală și colapsul inimii asociate cu hiperkaliemie au fost observate la animale după administrarea de verapamil și dantrolen intravenos. Datorită riscului de hiperkaliemie, se recomandă pacienților predispuși la hipertermie malignă și să evite administrarea concomitentă de blocante ale canalelor de calciu, cum ar fi amlodipina, la controlul hipertermiei maligne.
Efectele amlodipinei asupra altor medicamente
Amlodipina cu efect de scădere a tensiunii arteriale poate potența efectele altor medicamente care scad tensiunea arterială cu proprietăți antihipertensive.
În studiile clinice de interacțiune, amlodipina nu a afectat farmacocinetica atorvastatinei, digoxinei sau warfarinei.
Simvastatină: Administrarea concomitentă de doze repetate de 10 mg amlodipină cu 80 mg simvastatină a dus la o creștere cu 77% a expunerii la simvastatină comparativ cu simvastatina în monoterapie. Doza de simvastatină la pacienții care iau amlodipină trebuie limitată la 20 mg pe zi.
Tacrolimus: Există un risc de creștere a nivelurilor sanguine de tacrolimus atunci când se administrează concomitent cu amlodipină. Pentru a evita toxicitatea tacrolimus, este necesară monitorizarea nivelurilor sanguine de tacrolimus și ajustarea dozei de tacrolimus la administrarea amlodipinei la pacienții tratați cu tacrolimus.
Ciclosporină: Nu s-au efectuat studii de interacțiune cu ciclosporina și amplodipina la voluntari sănătoși sau la orice altă populație, cu excepția pacienților cu transplant renal, unde s-au observat creșteri variabile ale concentrațiilor minime de ciclosporină (medie 0% - 40%). Trebuie luată în considerare monitorizarea nivelurilor de ciclosporină la pacienții cu transplant renal care iau amlodipină și, dacă este necesar, trebuie făcută reducerea dozei de ciclosporină.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Siguranța amlodipinei la femeile gravide nu a fost stabilită.
Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcției de reproducere la doze mari (vezi pct. 5.3).
Utilizarea în timpul sarcinii este recomandată numai dacă nu există o alternativă mai sigură și dacă boala în sine prezintă un risc mai mare pentru mamă și făt.
Amlodipina se excretă în laptele matern uman. Proporția dozei date mamei care primește copilul a fost estimată cu un interval interquartil de 3 până la 7%, cu maximum 15%. Efectul amlodipinei la copii este necunoscut. O decizie cu privire la întreruperea alăptării sau la întreruperea/abținerea tratamentului cu amlodipină trebuie luată luând în considerare beneficiul alăptării pentru copil și beneficiul terapiei pentru mamă.
Au fost raportate modificări biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoizilor la unii pacienți tratați cu blocante ale canalelor de calciu. Nu există date clinice suficiente despre efectul potențial al amlodipinei asupra fertilității. Într-un studiu efectuat la șobolani, au fost observate efecte adverse asupra fertilității masculine (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
Amlodipina poate avea o influență minoră sau moderată asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Dacă pacienții care iau amlodipină suferă de amețeli, cefalee, oboseală sau greață, capacitatea lor de a reacționa poate fi afectată. Se recomandă precauție în special la începutul tratamentului.
4.8 Reacții adverse
Rezumatul profilului de securitate
Cele mai frecvent raportate reacții adverse în timpul tratamentului sunt somnolență, amețeli, cefalee, palpitații, roșeață, dureri abdominale, greață, umflarea gleznei, edem și oboseală.
Lista reacțiilor adverse din tabel
Următoarele reacții adverse au fost observate și raportate în timpul tratamentului cu amlodipină cu următoarea frecvență: foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ l/100 până la 2 suprafețe). Într-un alt studiu la șobolani în care șobolanii masculi au fost tratați timp de 30 de zile cu besilat de amlodipină la o doză comparabilă cu cea la oameni exprimată în mg/kg, s-au observat scăderi ale hormonului foliculostimulant și testosteron în plasmă, precum și scăderi ale spermei densitatea și spermatoblastele mature și celulele de susținere Sertoliho.
La șobolani și șoareci au ingerat amlodipină timp de doi ani, la concentrații calculate pentru a obține doze zilnice de 0,5; 1,25 și 2,5 mg/kg/zi, nu s-a demonstrat carcinogenitate. Cea mai mare doză în mg (aproximativ aceeași pentru șoareci și egală cu de două ori * doza clinică maximă recomandată la om de 10 mg pentru om pe mg/m2 de suprafață) a fost similară cu doza maximă tolerată pentru șoareci, dar nu și pentru șobolani.
Studiile de mutagenitate nu au evidențiat efecte legate de medicamente, nici la nivelul genei, nici la nivelul cromozomial.