REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
CHAMPIX 1 mg comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține 1 mg de vareniclină (sub formă de tartrat).
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat de 5 mm x 10 mm
Comprimate albastre deschis, biconvexe, în formă de capsulă, marcate cu „Pfizer” pe o parte și „CHX 1.0” pe cealaltă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
CHAMPIX este indicat pentru renunțarea la fumat la adulți.
4.2 Doze și mod de administrare
Doza recomandată este de 1 mg vareniclină de două ori pe zi după titrarea anterioară de o săptămână, după cum urmează:
0,5 mg o dată pe zi
0,5 mg de două ori pe zi
Ziua 8 - sfârșitul tratamentului:
1 mg de două ori pe zi
Pacientul ar trebui să stabilească data de la care va înceta să fumeze. Administrarea CHAMPIX trebuie să înceapă de obicei cu 1-2 săptămâni înainte de această dată (vezi pct. 5.1). Pacienții trebuie tratați cu CHAMPIX timp de 12 săptămâni.
La pacienții care au încetat cu succes fumatul după 12 săptămâni, tratamentul suplimentar cu CHAMPIX timp de 1 săptămână la o doză de 1 mg de două ori pe zi poate fi considerat pentru a menține abstinența (vezi pct. 5.1).
La pacienții care nu pot sau nu doresc să renunțe la fumat în același timp, trebuie luată în considerare încetarea treptată a fumatului cu CHAMPIX. Pacienții trebuie să limiteze fumatul în primele 12 săptămâni de tratament și să renunțe la fumat cu totul la sfârșitul acestei perioade de tratament. Apoi, ar trebui să continue să ia CHAMPIX încă 12 săptămâni, cu o durată totală a tratamentului de 24 de săptămâni (vezi pct. 5.1).
Pacienții care sunt motivați să renunțe și care nu au renunțat în timpul tratamentului anterior cu CHAMPIX sau care au revenit la fumat după tratament pot reuși într-o altă încercare de a renunța la fumat cu CHAMPIX (vezi pct. 5.1).
Pacienții care nu pot tolera reacțiile adverse la CHAMPIX pot avea o doză redusă temporar sau permanent la 0,5 mg de două ori pe zi.
Cu tratamentul de renunțare la fumat, riscul de a reveni la fumat este crescut în perioada imediat după întreruperea tratamentului. La pacienții cu risc crescut de recidivă la fumat poate fi luată în considerare reducerea treptată a dozei (vezi pct. 4.4).
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici (vezi pct. 5.2). Deoarece pacienții vârstnici pot avea mai multe șanse de a avea funcție renală redusă, medicul trebuie să ia în considerare starea renală la pacientul vârstnic.
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară (clearance-ul creatininei estimat> 50 ml/min și ≤ 80 ml/min) până la moderat (clearance-ul creatininei estimat ≥ 30 ml/min și ≤ 50 ml/min).
La pacienții cu insuficiență renală moderată care prezintă reacții adverse intolerabile, doza poate fi redusă la 1 mg o dată pe zi.
Doza recomandată de CHAMPIX la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei estimat 1µM, cu excepția a 5 receptori HT3: Ki = 350 nM).
Eficacitatea CHAMPIX în renunțarea la fumat se datorează efectului vareniclinei ca agonist parțial asupra receptorului nicotinic α4β2, unde la legare are un efect suficient pentru a atenua pofta de țigară și simptomele de sevraj (efect agonist), care, de asemenea, prevenind nicotina din legarea la receptorii α4β2 (efect antagonist).
Eficacitate și siguranță clinică
Tratamentul pentru renunțarea la fumat este mai probabil să aibă succes la pacienții motivați să renunțe și cărora li se oferă consiliere și sprijin suplimentar.
Eficacitatea CHAMPIX în renunțarea la fumat a fost demonstrată în 3 studii clinice care au implicat fumători cronici de țigări (≥ 10 țigări pe zi). Două mii șase sute nouăsprezece (2.619 pacienți) au primit CHAMPIX 1 mg de două ori pe zi (titrat în prima săptămână), 669 pacienți au primit bupropion 150 mg de două ori pe zi (de asemenea titrat) și 684 pacienți au primit placebo.
Studii clinice comparative
Două studii clinice dublu-orb identice au comparat prospectiv eficacitatea CHAMPIX (1 mg de două ori pe zi), eliberarea prelungită a bupropionului (150 mg de două ori pe zi) și placebo în renunțarea la fumat. În aceste studii de 52 de săptămâni, pacienții au primit tratament timp de 12 săptămâni, urmat de o fază fără tratament de 40 de săptămâni.
Obiectivul principal în aceste două studii a fost numărul de pacienți care au persistat timp de 4 săptămâni fără fumat (rata de renunțare continuă la 4 săptămâni, 4W-CQR) în săptămânile 9-12, confirmat de testul de monoxid de carbon expirat (CO). În ceea ce privește obiectivul primar, CHAMPIX a prezentat rezultate statistic mai bune decât bupropionul și placebo.
După 40 de săptămâni fără tratament, obiectivul secundar cheie pentru ambele studii a fost Rata de abstinență continuă (CA) în săptămâna 52. CA a fost definită ca proporția subiecților tratați dintre toți cei care nu au fumat (nici măcar o singură pufă de țigară) din săptămânile 9 până la 52 și care nu au depășit CO în aerul expirat> 10 ppm. Datele privind 4W-CQR (săptămânile 9-12) și proporția de CA (săptămânile 9-52) din studiile 1 și 2 sunt rezumate în tabelul următor:
Studiul 1 (n = 1.022)
Al doilea studiu (n = 1.023)
Raportul cote CHAMPIX vs placebo
Senzație de anormal și
Gânduri ucigașe b
Comportamentul suicid b
Gânduri sinucigașe b
Sinucidere finalizată b
Țintă compusă NPS AE cu intensitate severă n (%)
AE, eveniment advers; și Grad = AE de intensitate severă; b Grad = AE cu intensitate moderată și severă; NRT = terapia de substituție a nicotinei sub formă de plasture
În cohorta psihiatrică, au fost raportate mai multe evenimente în fiecare grup de tratament decât în cohorta non-psihiatrică, iar incidența evenimentelor în ținta compusă a fost mai mare pentru fiecare dintre terapiile active decât pentru placebo. Cu toate acestea, utilizarea vareniclinei, a bupropionului și a NRT în cohorta psihiatrică nu a fost asociată cu un risc semnificativ crescut de evenimente adverse NPS în obiectivul primar compozit comparativ cu placebo (IC 95% inclus zero).
În cohorta psihiatrică, procentul subiecților cu idei suicidare sau comportament suicidar, bazat pe scala de gravitate a intensității suicidului columbian (C-SSRS), a fost similar în grupurile cu vareniclină și placebo atât în timpul tratamentului, cât și în urmărirea non-terapeutică, ca prezentate în tabelul de mai jos.:
Cohorta psihiatrică N = 4074
Vareniclina
N = 1026 n (%)
Bupropion
N = 1017 n (%)
NRT
N = 1016 n (%)
Placebo
N = 1015 n (%)
În timpul terapiei
Numărul de persoane evaluate
În perioada de monitorizare
Numărul de persoane evaluate
NRT = Terapia de substituție a nicotinei sub formă de plasture
Nu a existat o sinucidere completă în cohorta psihiatrică.
Cele mai frecvent raportate evenimente adverse la subiecții tratați cu vareniclină în acest studiu au fost similare cu cele observate în studiile de pre-comercializare.
În ambele cohorte, subiecții tratați cu vareniclină au prezentat superioritate statistică a abstinenței confirmate de CO în timpul săptămânilor 9-12 și săptămâni 9-24 comparativ cu subiecții tratați cu bupropion, plasture de nicotină sau placebo (vă rugăm să consultați tabelul de mai jos).
Rezultatele cheie ale eficacității sunt rezumate în următorul tabel:
Cohorta non-psihiatrică
Cohorta psihiatrică
CA 9-12 n/N (%)
Comparații de terapie: Raport de probabilitate (IC 95%), valoarea p
Vareniclină vs placebo
4,00 (3,20; 5,00), P # (RR - raport de risc; IÎ 95%)
* Dintre acești pacienți, un pacient a raportat un comportament suicidar în fiecare braț de tratament
** Pacienți cu evenimente în termen de 30 de zile de la tratament; % nu sunt ponderate de studiu
# RR la o rată de incidență de 100 de ani pacienți
A fost efectuată o meta-analiză a 18 studii clinice dublu-orb, controlate cu placebo, pentru a evalua siguranța neuropsihiatrică a vareniclinei. Aceste studii au inclus cele 5 studii descrise mai sus, care au folosit scala de evaluare C-SSRS și un total de 8.521 de pacienți (5.072 varenicline, 3.449 placebo), dintre care mai mulți au avut tulburări psihiatrice. Rezultatele au arătat o incidență similară a evenimentelor adverse neuropsihiatrice combinate, altele decât tulburările de somn, la pacienții tratați cu vareniclină decât la pacienții tratați cu placebo cu un raport de risc (RR) de 1,01 (IÎ 95%: 0,89 - 1,15). Datele colectate din aceste 18 studii clinice au arătat o incidență similară a fiecărei categorii de evenimente psihiatrice la pacienții tratați cu vareniclină decât la pacienții tratați cu placebo. Tabelul de mai jos descrie categoriile cele mai frecvent raportate (≥ 1%) de evenimente adverse legate de siguranța psihiatrică, altele decât tulburările de somn.
Evenimente adverse psihiatrice care au apărut la ≥ 1% dintre pacienți din datele grupate din 18 studii clinice:
Vareniclina (N = 5.072)
Placebo (N = 3.449)
Tulburări de anxietate și simptome
Tulburări și fluctuații depresive
Tulburări și fluctuații ale dispoziției NEC *
* Neclasificat în altă parte (NEC)
Numărul (procentul) corespunde numărului de pacienți care au raportat apariția evenimentului
Patru studii observaționale, implicând fiecare 10.000 până la 30.000 de utilizatori de vareniclină în analize modificate, au comparat riscul de evenimente neuropsihiatrice grave, inclusiv spitalizări din cauza evenimentelor neuropsihiatrice și auto-vătămare fatală și non-fatală, la pacienții tratați cu vareniclină comparativ cu pacienții cărora li s-a prescris nicotină terapie de substituție.NRT - Terapia de înlocuire a nicotinei) sau bupropion. Toate studiile au fost studii de cohortă retrospective și au inclus pacienți cu sau fără antecedente psihiatrice. Toate studiile au folosit metode statistice pentru a controla factorii asociați, inclusiv prescrierea preferențială a vareniclinei pentru pacienții mai sănătoși, deși există posibilitatea unor factori asociați reziduali.
Două studii nu au găsit nicio diferență în ceea ce privește riscul de spitalizare din cauza evenimentelor neuropsihiatrice între utilizatorii de vareniclină și utilizatorii de plasturi de nicotină (Hazard ratio [HR4) 1,14; 95% Interval de încredere [IC]: 0,56 - 2,34 în primul studiu și 0,76; 95% CI: 0,40 - 1,46 în al doilea studiu). Capacitatea de a recunoaște diferențele dintre cele două studii a fost limitată. Al treilea studiu nu a constatat nicio diferență în ceea ce privește riscul de evenimente adverse psihiatrice diagnosticate în timpul unei urgențe medicale sau a spitalizării între utilizatorii de vareniclină și bupropion (HR 0,85; IC 95%: 0,55 - 1,30). Pe baza rapoartelor de după punerea pe piață, bupropionul poate fi asociat cu evenimente adverse neuropsihiatrice.
Al patrulea studiu nu a confirmat un risc crescut de auto-vătămare fatală sau non-fatală (HR 0,88; IC 95%: 0,52 - 1,49) la pacienții cărora li s-a prescris vareniclină comparativ cu pacienții cărora li s-a prescris terapia de substituție cu nicotină (TRN). Terapie). Incidența sinuciderilor a fost rară în decurs de trei luni de la începerea tratamentului cu orice medicament (doi la 31.260 utilizatori de vareniclină și șase la 81.545 utilizatori de terapie de substituție cu nicotină).
Studiu de cohortă asupra sarcinii
Un studiu de cohortă a populației a comparat copiii expuși la CHAMPIX in utero (N = 335) cu copiii născuți de mame care au fumat în timpul sarcinii (N = 78.412) și copiii născuți de nefumători (N = 806.438). În acest studiu, copiii expuși la CHAMPIX in utero au avut rate mai mici de malformații congenitale (3,6% față de 4,3%), nașteri mortale (0,3% față de 0,5%) comparativ cu copiii născuți de mame care au fumat în timpul sarcinii.), Naștere prematură (7,5%) vs 7,9%), de dimensiuni mici datorită vârstei lor gestaționale (12,5% vs 17,1%) și ruperii premature a membranei (3,6% vs 5,4%).
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Concentrațiile plasmatice maxime de vareniclină sunt de obicei atinse în decurs de 3 până la 4 ore după administrarea orală. După administrări orale multiple la voluntari sănătoși, condițiile de stare de echilibru au fost atinse în decurs de 4 zile. După administrarea orală, absorbția este practic completă, cu disponibilitate sistemică ridicată. Biodisponibilitatea orală a vareniclinei nu este afectată de alimente sau de administrarea zilnică.
Vareniclina pătrunde în țesuturi, inclusiv în creier. Volumul aparent de distribuție la starea de echilibru a fost în medie de 415 litri (% CV = 50). Vareniclină este slab legată de proteinele plasmatice (≤ 20%), independent de vârstă și funcția renală. La rozătoare, vareniclina traversează placenta și se excretă în laptele matern.
Vareniclina este metabolizată minim, 92% se elimină neschimbată prin urină, sub 10% sub formă de metaboliți. Cantități ușoare de metaboliți în urină includ
Vareniclină N-carbamoil glucuronidă și hidroxivareniclină. În fluxul sanguin, vareniclina reprezintă 91% din substanța legată de droguri. Cantitățile minore de metaboliți din fluxul sanguin includ vareniclină N-carbamoil glucuronidă și N-glucozil vareniclină.
Studiile in vitro au demonstrat că vareniclina nu inhibă enzimele citocromului P450 (IC50> 6.400 ng/ml). Enzimele P450 testate pentru inhibare au fost: 1A2, 2A6, 2B6, 2C8, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 și 3A4/5. De asemenea, s-a demonstrat că vareniclină la hepatocitele umane nu induce activitatea enzimei citocromului P450 1A2 și 3A4 in vitro. Prin urmare, este puțin probabil ca vareniclina să modifice farmacocinetica substanțelor care sunt metabolizate în principal de enzimele citocromului P450.
Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al vareniclinei este de aproximativ 24 de ore. Eliminarea renală are loc în principal prin filtrare glomerulară, împreună cu secreția tubulară activă utilizând un purtător cationic organic, OCT2 (vezi pct. 4.5).
Vareniclină prezintă cinetică liniară atunci când este administrată ca doză unică (0,1 mg până la 3 mg) sau în doze repetate de 1 mg până la 3 mg pe zi.
Farmacocinetica în grupuri speciale de pacienți
Așa cum se arată în studii farmacocinetice specifice și analize farmacocinetice populaționale, nu există diferențe relevante clinic în farmacocinetica vareniclinei în ceea ce privește vârsta, rasa, sexul, fumatul sau administrarea concomitentă a altor medicamente.
Insuficiență hepatică
Deoarece vareniclina nu este metabolizată semnificativ în ficat, farmacocinetica vareniclinei nu trebuie să fie afectată la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.2).
Insuficiență renală
Farmacocinetica vareniclinei a fost neschimbată la pacienții cu insuficiență renală ușoară (clearance-ul creatininei estimat> 50 ml/min și ≤ 80 ml/min). La pacienții cu insuficiență renală moderată (clearance-ul creatininei ≥ 30 ml/min și ≤ 50 ml/min), expunerea la vareniclină a crescut de 1,5 ori comparativ cu subiecții cu funcție renală normală (clearance-ul creatininei estimat> 80 ml/min). La pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei estimat la 55 kg, examinat cu ASC (0-24), aceștia au fost comparabili cu cei observați la populația adultă la aceeași doză. La o doză de 0,5 mg de două ori pe zi, la starea de echilibru expunerea zilnică la vareniclină a fost, în medie, mai mare (aproximativ 40%) la adolescenții cu greutatea ≤ 55 kg comparativ cu cea observată la populația adultă. Eficacitatea și siguranța la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite și nu pot fi efectuate. fără recomandări de dozare (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranță
Datele preclinice nu au evidențiat niciun risc special pentru oameni pe baza studiilor convenționale de siguranță farmacologică, toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, fertilitate și dezvoltare embrion-fetală. O creștere dependentă de doză a incidenței hibernomului (o tumoare derivată din țesutul adipos brun) a fost observată la șobolanii masculi cărora li s-a administrat vareniclină timp de 2 ani. S-au observat scăderi ale fertilității și o creștere a răspunsului de alarmă la un stimul sonor la descendenții femelelor de șobolan însărcinate tratați cu vareniclină (vezi pct. 4.6). Aceste efecte au fost observate numai la expuneri considerate suficient de mari decât expunerea maximă la om, indicând o relevanță redusă pentru utilizarea clinică. Datele preclinice sugerează că vareniclina are proprietăți potențiale, deși mai slabe decât nicotina. În studiile clinice la om, vareniclina a demonstrat un potențial scăzut de abuz.
6. DATE FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
celuloză microcristalină fosfat dicalcic croscarmeloză anhidră siliciu coloidal sodic stearat de magneziu anhidru Film
dioxid de titan (E171) macrogol 400 indigo carmin aluminiu lac (E132) triacetin