Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. nr.: 2017/04102-Z1B
Textul aprobat al deciziei de prelungire, ev. Nr.: 2015/06351-PRE, 2015/06352-PRE
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conține 25 mg de eplerenonă.
Fiecare comprimat conține 50 mg de eplerenonă.
Excipienți cu efect cunoscut:
Fiecare comprimat conține 34,5 mg lactoză monohidrat (vezi pct. 4.4).
Fiecare comprimat conține 69,0 mg lactoză monohidrat (vezi pct. 4.4).
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Eleveon 25 mg: comprimate filmate galbene, rotunde, biconvexe, cu diametrul de aproximativ 6 mm și grosimea de aproximativ 3,0 mm.
Eleveon 50 mg: comprimate filmate galbene, rotunde, biconvexe, cu diametrul de aproximativ 7,5 mm și grosimea de aproximativ 3,7 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Eplerenona este indicată:
- ca adjuvant la terapia standard incluzând beta-blocante pentru a reduce riscul de mortalitate și morbiditate cardiovasculară la pacienții stabilizați cu disfuncție ventriculară stângă (fracția de ejecție a ventriculului stâng LVFE ≤ 40%) și semne clinice de insuficiență cardiacă după un infarct miocardic recent.
- ca adjuvant la tratamentul optim standard pentru reducerea riscului de mortalitate și morbiditate cardiovasculară la pacienții adulți cu insuficiență cardiacă (cronică) NYHA clasa II și disfuncție sistolică ventriculară stângă (FEVS ≤ 30%).
4.2 Doze și mod de administrare
Concentrațiile de 25 mg și 50 mg sunt disponibile pentru ajustarea individuală a dozei. Doza maximă este de 50 mg pe zi.
Pentru pacienții cu insuficiență cardiacă după infarct miocardic:
Doza de întreținere recomandată de eplerenonă este de 50 mg o dată pe zi. Tratamentul trebuie inițiat la o doză de 25 mg o dată pe zi și titrat la o doză țintă de 50 mg o dată pe zi, de preferință peste 4 săptămâni, monitorizând nivelurile serice de potasiu (vezi Tabelul 1). Tratamentul cu eplerenonă trebuie început în decurs de 3-14 zile de la infarctul miocardic acut.
Pentru pacienții cu insuficiență cardiacă clasa II NYHA (cronică):
Pentru pacienții cu insuficiență cardiacă cronică NYHA clasa II, tratamentul trebuie început cu 25 mg o dată pe zi și titrat la o doză țintă de 50 mg o dată pe zi, de preferință peste 4 săptămâni; potasiul seric trebuie luat în considerare (vezi Tabelul 1 și pct. 4.4).
Tratamentul cu eplerenonă nu trebuie inițiat la pacienții cu potasiu seric> 5,0 mmol/l (vezi pct. 4.3).
Concentrațiile serice de potasiu trebuie monitorizate înainte de începerea tratamentului cu eplerenonă, în prima săptămână și la o lună după începerea tratamentului sau ajustarea dozei. Nivelurile serice de potasiu trebuie monitorizate periodic, după caz.
După inițierea tratamentului, doza trebuie ajustată în funcție de nivelul seric de potasiu, așa cum se arată în Tabelul 1.
Tabelul 1: Ajustarea dozei de eplerenonă după inițierea tratamentului
Nivelul seric de potasiu (mmol/l)
Intervenţie
Reglarea dozei
5,0 mmol/l la începutul tratamentului.
· Pacienți cu insuficiență renală severă (eGFR 2).
· Pacienți cu insuficiență hepatică severă (clasa C Child-Pugh).
· Pacienți care iau diuretice care economisesc potasiu sau inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu, itraconazol, ketoconazol, ritonavir, nelfinavir, claritromicină, telitromicină și nefazodonă) (vezi pct. 4.5).
· Combinarea unui inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) și a unui blocant al receptorilor angiotensinei (ARB) cu eplerenonă.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
În funcție de mecanismul său de acțiune, în timpul tratamentului cu eplerenonă poate apărea hiperkaliemie. Concentrațiile serice de potasiu trebuie monitorizate la toți pacienții la începutul tratamentului și la modificarea dozei. În plus, se recomandă monitorizarea regulată, în special la pacienții cu risc de a dezvolta hiperkaliemie, cum ar fi vârstnicii, pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.2) și pacienții cu diabet zaharat. Utilizarea suplimentelor de potasiu nu este recomandată după inițierea terapiei cu eplerenonă din cauza unui risc crescut de hiperkaliemie. S-a confirmat că reducerea dozei de eplerenonă scade potasiul seric. Un studiu a confirmat că adăugarea de hidroclorotiazidă la tratamentul cu eplerenonă a compensat creșterea potasiului seric.
Riscul de hiperkaliemie poate fi crescut atunci când eplerenona este utilizată în asociere cu un inhibitor ECA și/sau ARB. Eplerenona nu trebuie utilizată concomitent cu asocierea unui inhibitor ECA și un ARB (vezi pct. 4.3 și 4.5).
Insuficiență renală
Concentrațiile serice de potasiu trebuie monitorizate periodic la pacienții cu insuficiență renală, inclusiv microalbuminuria diabetică. Riscul de hiperkaliemie crește odată cu scăderea funcției renale. Deși datele din EPHESUS (Eplerenonă Infarctul miocardic post-acut Insuficiența cardiacă privind eficacitatea și studiul de supraviețuire) la pacienții cu diabet de tip 2 și microalbuminurie sunt limitate, a fost observată o incidență crescută a hiperkaliemiei la acest număr mic de pacienți. Prin urmare, acești pacienți trebuie tratați cu prudență. Eplerenona nu este eliminată prin hemodializă.
Insuficiență hepatică
Nu a fost observată nicio creștere a potasiului seric peste 5,5 mmol/l la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată (Child-Pugh grad A și B). Nivelurile de electroliți trebuie monitorizate la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată. Eplerenona nu a fost evaluată la pacienții cu insuficiență hepatică severă și, prin urmare, este contraindicată (vezi pct. 4.2 și 4.3).
Nu este recomandată administrarea concomitentă de eplerenonă cu inductori puternici ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Litiu, ciclosporină, tacrolimus
Aceste medicamente nu trebuie utilizate în timpul tratamentului cu eplerenonă (vezi pct. 4.5).
Comprimatele conțin lactoză monohidrat. Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Diuretice care economisesc potasiu și suplimente de potasiu
Datorită riscului crescut de hiperkaliemie, eplerenona nu trebuie utilizată la pacienții care iau alte diuretice care economisesc potasiu și suplimente de potasiu (vezi pct. 4.3). Diureticele care economisesc potasiul pot crește, de asemenea, efectul antihipertensivelor și al altor diuretice.
Inhibitori ai ECA, ARB
Utilizarea eplerenonei în combinație cu un inhibitor ECA și/sau ARB poate crește riscul de hiperkaliemie. Se recomandă monitorizarea atentă a potasiului seric și a funcției renale, în special la pacienții cu risc de insuficiență renală, de ex. la pacienții vârstnici. Combinația triplă dintre un inhibitor ECA și un ARB cu eplerenonă nu trebuie utilizată (vezi pct. 4.3 și 4.4).
Nu au fost efectuate studii de interacțiune cu eplerenonă și litiu. Cu toate acestea, a fost raportată toxicitate la litiu la pacienții care au primit litiu concomitent cu diuretice și inhibitori ai ECA-β (vezi pct. 4.4). Eplerenona și litiul nu trebuie administrate concomitent. Dacă această combinație se dovedește necesară, nivelurile serice de litiu trebuie monitorizate (vezi pct. 4.4).
Ciclosporina și tacrolimus pot duce la insuficiență renală și pot crește riscul de hiperkaliemie. Eplerenona nu trebuie administrată concomitent cu ciclosporină și tacrolimus. Dacă se administrează ciclosporină sau tacrolimus în timpul tratamentului cu eplerenonă, se recomandă monitorizarea atentă a potasiului seric și a funcției renale (vezi pct. 4.4).
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
Tratamentul cu AINS poate duce la insuficiență renală acută acționând direct asupra filtrării glomerulare, în special la pacienții cu risc (vârstnici și/sau pacienți deshidratați). Pacienții care iau eplerenonă cu AINS trebuie să fie hidrați în mod adecvat și să li se verifice funcția renală înainte de a începe tratamentul.
Administrarea concomitentă de trimetoprim cu eplerenonă crește riscul de hiperkaliemie. Potasiul seric și funcția renală trebuie monitorizate, în special la pacienții cu insuficiență renală și la vârstnici.
Alfa - 1 - blocante (de exemplu, prazosin, alfuzosin)
Combinarea alfa-1-blocantelor cu eplerenonă poate crește efectul lor hipotensiv și/sau riscul de hipotensiune posturală. Monitorizarea clinică a hipotensiunii posturale este recomandată în timpul administrării concomitente de alfa-1-blocante.
Antidepresive triciclice, neuroleptice, amifostină, baclofen
Administrarea concomitentă a acestor medicamente cu eplerenonă poate crește efectul antihipertensiv și riscul de hipotensiune posturală.
Administrarea concomitentă a acestor medicamente cu eplerenonă poate reduce efectul antihipertensiv (retenție de sodiu și lichide).
Studiile in vitro indică faptul că eplerenona nu este un inhibitor al izoenzimelor CYP1A2, CYP2C19, CYP2C9, CYP2D6 sau CYP3A4. Eplerenona nu este un substrat sau un inhibitor al glicoproteinei P.
Expunerea sistemică (ASC) la digoxină este crescută cu 16% atunci când este administrată concomitent cu eplerenonă (IÎ 90%: 4% - 30%). Se recomandă prudență dacă dozele de digoxină se află la capătul superior al intervalului terapeutic.
Nu s-au observat interacțiuni farmacocinetice semnificative clinic cu warfarină. Trebuie avut grijă dacă dozele de warfarină sunt la capătul superior al intervalului terapeutic.
Rezultatele studiilor farmacocinetice cu substraturi de testare CYP3A4, i. midazolam și cisapridă, nu au prezentat nicio interacțiune farmacocinetică semnificativă la administrarea concomitentă cu eplerenonă.
- Inhibitori puternici ai CYP3A4: Când eplerenona este administrată concomitent cu medicamente care inhibă enzima CYP3A4, pot apărea interacțiuni farmacocinetice semnificative. Un inhibitor puternic al CYP3A4 (ketoconazol 200 mg de două ori pe zi) a dus la o creștere cu 441% a ASC a eplerenonei (vezi pct. 4.3). Este contraindicată administrarea concomitentă de eplerenonă cu inhibitori puternici ai CYP3A4, cum ar fi ketoconazol, itraconazol, ritonavir, nelfinavir, claritromicină, telitromicină și nefazodonă (vezi pct. 4.3).
- Inhibitori ușori până la moderate ai CYP3A4: administrarea concomitentă cu eritromicină, saquinavir, amiodaronă, diltiazem, verapamil sau fluconazol are ca rezultat interacțiuni farmacocinetice semnificative cu o creștere a ordinii de mărime a ASC de la 98% la 187%. Prin urmare, doza de eplerenonă nu trebuie să depășească 25 mg pe zi, când se administrează concomitent inhibitori CYP3A4 ușori până la moderate cu eplerenonă (vezi pct. 4.2).
Administrarea concomitentă de eplerenonă cu sunătoare (un inductor puternic al CYP3A4) a determinat o scădere cu 30% a ASC a eplerenonei. O scădere mai pronunțată a ASC a eplerenonei poate apărea atunci când este administrată cu inductori mai puternici ai CYP3A4, de ex. cu rifampicină. Datorită riscului de eficacitate redusă a eplerenonei, utilizarea sa concomitentă cu inductori puternici ai CYP3A4 (rifampicină, carbamazepină, fenitoină, fenobarbital, sunătoare) nu este recomandată (vezi pct. 4.4).
Pe baza rezultatelor unui studiu clinic farmacocinetic, nu sunt de așteptat interacțiuni semnificative atunci când antiacidele sunt administrate concomitent cu eplerenonă.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Nu există date adecvate privind utilizarea eplerenonei la femeile gravide. Studiile la animale nu au indicat efecte adverse directe sau indirecte cu privire la sarcină, dezvoltare embrio-fetală, naștere sau dezvoltare postnatală (vezi pct. 5.3). Se recomandă prudență atunci când se prescrie eplerenonă femeilor însărcinate.
Nu se știe dacă eplerenona este excretată în laptele matern uman după administrarea orală.
Cu toate acestea, datele preclinice indică faptul că eplerenona și/sau metaboliții săi sunt prezenți în laptele matern la șobolani și că puii de șobolan expuși la această cale s-au dezvoltat normal. Deoarece nu sunt cunoscute posibilele efecte secundare asupra bebelușului alăptat, trebuie luată o decizie dacă se întrerupe alăptarea sau se întrerupe/se abține de la.
Nu sunt disponibile date privind fertilitatea umană.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele eplerenonei asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Eplerenona nu provoacă somnolență sau tulburări cognitive, dar trebuie avut în vedere potențialul de amețeală în timpul tratamentului atunci când conduceți vehicule sau folosiți utilaje.
4.8 Reacții adverse
În cele două studii EPHESUS și Eplerenone la pacienții ușori spitalizarea și studiul de supraviețuire în insuficiența cardiacă [EMPHASIS-HF]), incidența generală a evenimentelor adverse raportate cu eplerenonă a fost aceeași cu cea cu placebo.
Reacțiile adverse enumerate mai jos sunt cele care sunt de așteptat să fie legate de tratament și depășesc incidența placebo, sau sunt severe și depășesc semnificativ incidența placebo sau au fost observate în timpul supravegherii după punerea pe piață. Reacțiile adverse sunt enumerate în funcție de clasa de organe a sistemului și de frecvența absolută. Frecvențele sunt definite ca: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 până la 130 ms) și au fost fie spitalizate din motive cardiovasculare (CV) cu 6 luni înainte de înscriere, fie au avut niveluri de peptidă natriuretică plasmatică de tip B (BNP) de cel puțin 250 pg/ml sau un nivel plasmatic de N-terminal pro-BNP de cel puțin 500 pg/ml la bărbați (750 pg/ml la femei) Eplerenona a fost inițiată la 25 mg o dată pe zi și a fost crescută la 50 mg o dată pe zi după 4 săptămâni, dacă nivelul seric al potasiului a fost de 2, eplerenona a început cu 25 mg la fiecare două zile și doza a fost crescută la 25 mg o dată pe zi.
Un total de 2.737 subiecți au fost randomizați (dublu-orb) pentru a primi eplerenonă sau placebo. Tratamentul inițial a inclus diuretice (85%), inhibitori ai ECA (78%), blocanți ai receptorilor angiotensinei II (19%), beta-blocanți (87%), tratament antitrombotic (88%), hipolipidemici (63%) și glicozide digitale (27) %). Valoarea medie a FEVS a fost
26%, iar lungimea medie a QRS a fost
122 ms. Majoritatea subiecților (83,4%) au fost spitalizați pentru insuficiență cardiacă timp de 6 luni înainte de randomizare, aproximativ 50% dintre aceștia fiind cauza insuficienței cardiace. Aproximativ 20% dintre subiecți au avut defibrilatoare implantabile sau terapie de resincronizare cardiacă.
Obiectivul principal, decesul cauzat de CV sau spitalizarea din cauza insuficienței cardiace, a apărut la 249 subiecți (18,3%) din grupul cu eplerenonă și 356 subiecți (25,9%) din grupul placebo (RR 0,63, 95% IS, 0,54-0,74, p 5,5 mmol/l) la 158 subiecți (11,8%) din grupul eplerenonă și 96 subiecți (7,2%) din grupul placebo (p Contact Termeni și condiții Ajutor Feedback Confidențialitate Cookie-uri