Anexa nr. 1 pentru notificarea modificării, ev. nr.: 2018/06421-Z1B
Anexa nr. 2 pentru notificarea modificării, ev. Nr.: 2019/01270-Z1B, 2019/02478-Z1A
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Formoterol-ratiopharm 12 ug
pulbere inhalabilă într-o capsulă tare
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conține 12,5 formg fumarat de formoterol dihidrat, echivalent cu 12 formg fumarat de formoterol.
Această cantitate corespunde dozei administrate de 10,3 formg fumarat de formoterol.
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare capsulă conține 24,0 mg lactoză monohidrat.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere de inhalare într-o capsulă tare.
Capsule incolore, transparente de gelatină care conțin pulbere albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul simptomatic pe termen lung al astmului bronșic ușor până la sever pe termen lung în combinație cu tratamentul antiinflamator pe termen lung (de exemplu corticosteroizi).
Ameliorarea simptomelor obstrucției bronșice la pacienții cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC).
Tratamentul altor boli respiratorii cu o componentă obstructivă reversibilă, cum ar fi bronșita cronică cu sau fără emfizem.
Prevenirea bronhospasmului ca urmare a alergenului inhalator sau a efortului.
Până în prezent, formoterolul nu sa dovedit a înlocui terapia cu corticosteroizi. În orice caz, formoterolul trebuie combinat cu corticosteroizi inhalatori în tratamentul astmului bronșic.
4.2 Doze și mod de administrare
Efectul bronhodilatator al formoterolului este semnificativ chiar și la 12 ore după inhalare. Prin urmare, administrarea de două ori pe zi este suficientă în majoritatea cazurilor pentru a gestiona simptomele asociate cu astmul bronșic și alte boli respiratorii cu o componentă obstructivă reversibilă sau ireversibilă, atât ziua cât și noaptea.
Copii de la 6 ani, adolescenți, adulți (inclusiv vârstnici):
Astm bronșic și alte boli respiratorii cu o componentă obstructivă reversibilă, cum ar fi bronșita cronică cu sau fără emfizem și boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC):
Doza uzuală de întreținere este de 1 capsulă de inhalare (12) g) de două ori pe zi.
Dacă este posibil să se atenueze simptomele acute sau cronice, pot fi utilizate încă 1-2 capsule pe zi. Doza zilnică maximă este de 2 capsule de inhalare de două ori pe zi (48 µg).
Pacientul ar trebui să fie informat că, dacă sunt necesare doze suplimentare de mai mult de două ori pe săptămână, acesta trebuie să informeze medicul care va examina tratamentul, deoarece este posibil ca starea pacientului să se înrăutățească.
Prevenirea bronhospasmului cauzat de alergen inhalat sau efort:
Conținutul unei capsule de inhalare (12 µg) este inhalat cu 15 minute înainte de activitatea preconizată sau expunerea la alergen. Capsulele pentru adulți pot necesita 2 capsule (24 µg).
Insuficiență renală și hepatică
Nu există niciun motiv teoretic care să sugereze că doza de formoterol trebuie ajustată la pacienții cu insuficiență renală sau hepatică. Cu toate acestea, nu au fost obținute date clinice care să susțină utilizarea acesteia în aceste grupuri de pacienți.
Capsulele sunt destinate numai inhalării.
De asemenea, trebuie să se asigure că pacienții primesc instrucțiuni de la medicul sau farmacistul cu privire la modul de utilizare a inhalatorului.
Instructiuni de folosire:
1. Scoateți capacul inhalatorului.
2. Prindeți ferm partea de jos a inhalatorului și deschideți inhalatorul prin rotirea piesei bucale în direcția săgeții.
3. Cu mâinile uscate, introduceți capsula în patul în formă de capsulă din partea de jos a inhalatorului.
4. Întoarceți piesa bucală pentru a închide inhalatorul.
5. Țineți inhalatorul în poziție verticală (piesa bucală în sus) și apăsați ferm ambele butoane de pe partea de jos a inhalatorului o singură dată. Aceasta străpunge capsula. Eliberați butoanele.
6. Expirați cât mai profund.
7. Puneți piesa bucală în gură și înclinați ușor capul. Înfășurați piesa bucală în jurul buzelor și inspirați cât mai repede și mai profund posibil.
8. Țineți-vă respirația până când nu vă simțiți confortabil și scoateți inhalatorul din gură. Apoi respirați
în mod normal. Deschideți inhalatorul și verificați dacă nu mai rămâne pulbere în capsulă. Dacă mai există reziduuri în capsulă
pulbere, repetați pașii de la 6 la 8.
9. După utilizare, scoateți capsula goală și închideți piesa bucală.
Se poate întâmpla ca capsula de gelatină să se dezintegreze în bucăți mai mici și bucăți mici de gelatină să ajungă în timpul inhalării în gură și gât. Gelatina nu este dăunătoare, se înmoaie în gură și poate fi apoi înghițită. Riscul de fragmentare a capsulei de gelatină poate fi redus la minimum prin apăsarea ambelor butoane o singură dată, astfel încât capsula să nu străpungă mai mult de o dată.
Capsula trebuie să rămână în blister până când trebuie folosită. Trebuie scos din blister până la imediat inainte de folosire.
Îndepărtați reziduurile de pulbere din piesa bucală și patul capsulei ștergând cu o cârpă uscată. De asemenea, puteți utiliza o perie moale curată.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
4. Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Formoterolul nu trebuie utilizat (și nu este suficient) ca tratament inițial pentru astm.
Pacienții cu astm care necesită tratament cu β2-simpatomimetice cu acțiune prelungită ar trebui să ia, de asemenea, doze adecvate de întreținere a medicamentelor antiinflamatoare, corticosteroizi. Pacienții trebuie instruiți să își continue tratamentul antiinflamator în timp ce primesc formoterol, chiar dacă simptomele bolii de bază au fost ameliorate. Dacă persistă dificultățile sau dacă doza de β2-agoniști trebuie crescută, este de obicei o agravare a bolii de bază, care necesită o reevaluare a tratamentului de întreținere.
Deși formoterolul poate fi utilizat ca terapie adjuvantă dacă corticosteroizii inhalatori nu asigură un control adecvat al simptomelor astmului, pacienții nu trebuie să înceapă tratamentul cu formoterol în timpul unei exacerbări acute a astmului sever sau dacă astmul lor s-a agravat semnificativ sau brusc.
În timpul tratamentului cu formoterol pot apărea reacții adverse grave și exacerbări legate de astm. Pacienților trebuie să li se solicite să continue tratamentul, dar să solicite sfatul medicului dacă simptomele astmului bronșic rămân neschimbate sau se agravează după includerea formoterolului. De îndată ce simptomele astmului bronșic sunt controlate, trebuie luată în considerare reducerea treptată a dozei de formoterol. Monitorizarea regulată a pacienților este importantă în timpul reducerii dozei. Trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă de formoterol.
Doza maximă zilnică nu trebuie depășită. Siguranța pe termen lung a tratamentului regulat la doze mai mari de 36 zag pe zi la astmaticii adulți, 18 zag pe zi la copiii cu astm bronșic și 18 zag pe zi la pacienții cu BPOC nu a fost stabilită.
Necesitatea unei administrări mai frecvente (adică tratament profilactic, de exemplu: corticosteroizi și β2-simpatomimetice cu acțiune îndelungată) de câteva ori pe săptămână pentru a preveni bronhoconstricția indusă de efort, în ciuda tratamentului adecvat de întreținere, poate fi un semn al controlului suboptim al astmului, tratamentul ar trebui să fie reevaluat și evaluat.
Formoterolul trebuie utilizat cu precauție la pacienții cu tirotoxicoză, feocromocitom, cardiomiopatie obstructivă hipertrofică, stenoză aortică subvalvulară idiopatică, hipertensiune arterială severă, anevrism sau alte afecțiuni cardiovasculare severe, cum ar fi: cardiopatie ischemică, boli de inimă,.
Formoterolul poate provoca prelungirea QTc. Se recomandă prudență la tratarea pacienților cu prelungire QTc și la pacienții care iau medicamente care afectează intervalul QTc (vezi pct. 4.5).
La pacienții cu diabet zaharat, se recomandă testarea glicemică suplimentară a efectului hiperglicemic al β2-simpatomimeticelor la începutul tratamentului.
În timpul tratamentului cu β2-simpatomimetice poate apărea hipokaliemie severă. Este necesară o atenție specială la pacienții cu astm bronșic acut sever, deoarece hipoxia poate crește riscul asociat. Efectul hipokaliemiant poate fi potențat de tratamentul concomitent cu derivați de xantină, steroizi și diuretice. Prin urmare, nivelurile serice de potasiu trebuie monitorizate.
Ca și în cazul oricărei terapii prin inhalare, poate apărea bronhospasm paradoxal. Dacă este prezent, tratamentul trebuie oprit imediat și instituită o terapie alternativă (vezi pct. 4.8).
O atenție deosebită trebuie acordată tratamentului pacienților cu următoarele boli, în special dozarea:
- aritmii cardiace de ex. tahiaritmie, bloc atrioventricular de gradul III
- arterioscleroză
- hipertiroidism
- tumoare suprarenală
- produsul nu trebuie administrat cel puțin 12 ore înainte de anestezia cu anestezie cu halogen.
Pulberea de inhalare de formoterol nu trebuie utilizată terapeutic în caz de naștere prematură sau avort spontan.
La administrarea concomitentă de teofilină și formoterol, trebuie administrată precauție la pacienții cu boli cardiace preexistente.
Acest medicament trebuie administrat copiilor sub supravegherea unui adult. Copiii cu vârsta sub 6 ani nu trebuie tratați cu formoterol din cauza experienței insuficiente în acest grup.
Acest medicament conține lactoză monohidrat (mai puțin de 500 micrograme pe doză). Această cantitate nu cauzează în mod normal probleme la persoanele cu intoleranță la lactoză.
Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Nu s-au efectuat studii specifice de interacțiune cu formoterolul.
Tratamentul concomitent cu alte simpatomimetice, cum ar fi alți β2-agoniști sau efedrină, poate potența efectele secundare ale formoterolului și poate necesita titrarea dozei.
Tratamentul concomitent cu derivați de xantină, steroizi sau diuretice, cum ar fi diureticele tiazidice și de ansă, poate potența efectul secundar hipokaliemiant rar al ß2-mimeticelor.
Hipopotasemia poate crește predispoziția la aritmii la pacienții tratați cu glicozide cardiace.
Există un risc teoretic ca tratamentul concomitent cu alte medicamente care prelungesc intervalul QTc să provoace o interacțiune farmacodinamică cu formoterolul și să crească riscul potențial de aritmii ventriculare. Astfel de medicamente sunt de ex. unele antihistaminice (de exemplu terfenadină, astemizol, mizolastină), unele antiaritmice (de exemplu chinidină, disopiramidă, procainamidă), eritromicină și antidepresive triciclice.
Pacienții cărora li se administrează concomitent anestezie cu hidrocarburi halogenate prezintă un risc crescut de aritmii.
Efectul bronhodilatator al formoterolului poate fi sporit de medicamentele anticolinergice.
Blocanții ß pot slăbi sau inhiba efectul formoterolului.
Prin urmare, formoterolul nu trebuie utilizat concomitent cu blocantele ß (inclusiv picături pentru ochi), cu excepția cazului în care este absolut necesar.
Formoterolul poate interacționa cu inhibitori de monoaminooxidază și, prin urmare, nu trebuie utilizat la pacienții tratați cu inhibitori de monoaminooxidază sau timp de 14 zile după întreruperea tratamentului.
Efectele simpatomimetice ale L-dopa, L-tiroxinei, oxitocinei și alcoolului pot fi potențate prin administrarea concomitentă de formoterol.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Nu există date adecvate privind utilizarea formoterolului la femeile gravide. În studiile la animale, formoterolul a cauzat pierderea embrionului implantat și a redus supraviețuirea precoce postnatală și greutatea la naștere. Aceste efecte au fost observate la expuneri sistemice semnificativ mai mari decât cele obținute cu formoterol în practica clinică. Tratamentul cu formoterol trebuie luat în considerare în toate etapele sarcinii dacă este necesar un control adecvat al astmului. Ca și în cazul oricărui medicament, utilizarea în timpul sarcinii trebuie luată în considerare numai dacă beneficiul scontat pentru mamă depășește orice risc posibil pentru făt. Nu se cunoaște riscul potențial pentru oameni.
Nu se știe dacă formoterolul este excretat în laptele uman. Formoterolul a fost găsit în cantități mici în laptele șobolanilor care alăptează. Utilizarea formoterolului la femeile care alăptează trebuie luată în considerare numai dacă beneficiul scontat pentru mamă depășește orice risc posibil pentru copil.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Formoterol-ratiopharm 12 µg nu are nici o influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
Apariția reacțiilor adverse, cum ar fi tremurătura și nervozitatea, poate afecta capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
8. Efecte secundare
Cele mai frecvent raportate reacții adverse cu terapia cu β2-agonist, cum ar fi tremor și palpitații, sunt ușoare și se rezolvă în câteva zile de la tratament.
Reacțiile adverse legate de formoterol sunt enumerate mai jos în funcție de clasa pe sisteme de organe și de apariție. Apariția este definită ca: foarte frecventă (≥1/10), frecventă (≥1/100) la 3H-formoterol se obține din urină 59-62% din doză și din fecale 32-34% din doză. Clearance-ul renal al formoterolului este de 150 ml/min.
La pacienții adulți cu astm, aproximativ 10% din doza de formoterol nemodificată și 15-18% din doza conjugată de formoterol sunt recuperate din urină după doze repetate de 12 și 24 micrograme. La copii, după doze repetate de 12 și 24 micrograme, aproximativ 6% din doza nemodificată de formoterol și 6,5-9% din doza conjugată de formoterol sunt recuperate în urină. La fel ca la voluntarii sănătoși, enantiomerii (R, R) și (S, S) au reprezentat 40% și 60% din medicamentul nemodificat excretat în urină, fără.
5.3 Date preclinice de siguranță
Efectele formoterolului observate în studiile de toxicitate la șobolani și câini au fost în principal asupra sistemului cardiovascular și au constat în hiperemie, tahicardie, aritmie și leziuni ale miocardului. Aceste efecte sunt manifestări farmacologice cunoscute observate după administrarea de doze mari de beta-2 agoniști.
Experimentele de mutagenitate au folosit o gamă largă de rezultate experimentale. Nu s-au observat efecte genotoxice în niciunul dintre experimentele in vitro sau in vivo efectuate.
Studiile de 2 ani la șobolani și șoareci nu au arătat niciun potențial cancerigen.
Șoarecii masculi tratați cu doze foarte mari de formoterol au avut o incidență ușor mai mare a tumorilor benigne cu celule suprarenale subcapsulare. Acest lucru se datorează probabil modificărilor procesului fiziologic al îmbătrânirii.
Două studii la șobolani, care au acoperit două game diferite de doze, au arătat o creștere a numărului de cazuri de leiomiom mezoovarian. Aceste neoplasme benigne au fost de obicei asociate cu tratamentul pe termen lung al șobolanilor cu concentrații mari de medicamente adrenergice beta2. În mod similar, a fost observat un număr mare de cazuri de chisturi ovariene și granuloame benigne sau tumori ale celulelor tecale. Se știe că beta-agoniștii afectează ovarele șobolanului, care este probabil să fie specific rozătoarelor. Mai multe alte tipuri de tumori au fost raportate la doze mai mari, dar frecvența lor a fost aceeași ca și în populația martor din trecut. Astfel de tumori nu au fost raportate în experimente la doze mici.
La cea mai mică doză, care a fost o doză care a furnizat de 10 ori expunerea sistemică decât se aștepta după doza maximă recomandată de formoterol, niciuna dintre incidențele tumorilor nu a crescut la un nivel semnificativ statistic.
Pe baza acestor constatări și a lipsei potențialului mutagen, se poate concluziona că formoterolul nu prezintă un risc cancerigen la doze terapeutice.
Date privind experimentele pe animale - vezi secțiunea 4.6. După administrarea orală, formoterolul este excretat în laptele șobolanilor care alăptează.
6. DATE FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Conținutul capsulei: lactoză monohidrat (care conține cantități mici de proteine din lapte).