Anexa nr. 2 la notificarea modificării, ev. nr.: 2019/03691-Z1B
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
FUROSEMID BBP 10 mg/ml
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Medicament: furosemid 20 mg în 2 ml.
Conținut de sodiu: 3.688 mg/ml, corespunzător la 0.160 mmol/ml.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluție limpede, incoloră până la ușor galben-maroniu, fără particule străine mecanice.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Edem acut și cronic, edem în insuficiența cardiacă, sindrom nefrotoxic sau ciroză hepatică, insuficiență ventriculară stângă acută (edem pulmonar), edem cerebral, insuficiență renală cronică, hipercalcemie și hiperkaliemie. Medicamentul este destinat atât tratamentului adulților, cât și al copiilor.
4.2 Doze și mod de administrare
Copiilor li se administrează o doză intravenoasă de 1-2 mg/kg pe zi, repetată la nevoie. Doza zilnică maximă este de 6 mg/kg greutate corporală.
Dozajul este individual și depinde de starea funcțională a rinichilor, de tratamentul diuretic anterior și de efectul diuretic dorit. În funcția renală bună, efectul diuretic se obține cu o doză de 20-40 mg furosemidă administrată intravenos prin injecție sau perfuzie. În cazul unui răspuns diuretic insuficient, aceeași doză sau doza crescută poate fi repetată la intervale de 6 până la 8 ore. În edemul pulmonar acut, doza inițială este de 40 mg furosemid. În caz de efect insuficient, aceeași cantitate sau de două ori este administrată la intervale de 2 până la 3 ore. Viteza de administrare nu trebuie să depășească 4 mg de furosemid pe minut.
FUROSEMID BBP se administrează intravenos prin injecție sau perfuzie.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la furosemid și sulfonamide (posibilitatea hipersensibilității încrucișate) sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Glomerulonefrita acută, insuficiență renală în comă hepatică concomitentă cu anurie. Hiponatremia și hipokaliemia, alcaloza metabolică.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Administrarea intravenoasă este aleasă atunci când administrarea orală nu este posibilă (inconștiență, vărsături), dacă absorbția din tractul gastro-intestinal este afectată sau dacă este necesară o debut rapid de acțiune (diureză forțată în otrăvire).
La pacienții cu ciroză hepatică și ascită, furosemida poate provoca dezechilibru sever al electroliților (hipokaliemie, hiponatremie, azotemie) și comă. Tratamentul poate fi început numai cu controlul simultan de laborator și corectarea tulburărilor mediului intern.
În diabet, glicemia trebuie corectată cu agenți hipoglicemici orali sau insulină. În hiperuricemie, alopurinolul trebuie administrat concomitent. Se recomandă prudență la pacienții tratați cu glicozide cardiace.
Hipotensiunea simptomatică care duce la amețeli, leșin sau pierderea cunoștinței poate apărea la pacienții tratați cu furosemid, în special la vârstnici, la pacienții care iau alte medicamente care pot provoca hipotensiune și la pacienții cu alte afecțiuni medicale cu risc de hipotensiune.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Hipokaliemia indusă de furosemidă poate crește efectul aritmogen al cardioglicozidelor. Furosemida crește efectul hipotensor al altor agenți antihipertensivi. Efectul ototoxic al furosemidei poate fi potențat prin administrarea concomitentă de antibiotice de tip aminoglicozidic cu efect ototoxic (de exemplu gentamicină).
Efectul nefrotoxic al unor antibiotice cefalosporinice (cefaloridină, cefalotină) poate fi potențat de furosemid. Diureticele de diferite tipuri pot crește nivelurile de litiu plasmatic, care pot atinge valori toxice. Dacă tratamentul este necesar la pacienții tratați pe termen lung cu litiu, doza trebuie redusă, iar concentrația sa plasmatică trebuie măsurată în mod regulat. Administrarea repetată de furosemid poate crește concentrațiile plasmatice de barbiturice la pacienții cu epilepsie. Tratamentul pe termen lung cu antiepileptice reduce efectul diuretic. Furosemida poate scădea nivelurile plasmatice de teofilină.
Probenecidul și indometacina pot reduce efectele diuretice și hipotensive ale furosemidului. Furosemida reduce efectele vasoconstrictoare ale noradrenalinei. Administrarea concomitentă de sucralfat și furosemid poate reduce efectele diuretice și hipotensive ale furosemidei. Ambele substanțe trebuie administrate la intervale de două ore. La pacienții cărora li s-a administrat hidrat de clor în ultimele 24 de ore, injecția cu furosemid poate provoca tahicardie, creșterea tensiunii arteriale, bufeuri și transpirații. Furosemida poate crește toxicitatea dozelor mari de acid acetilsalicilic prin concurența într-un mecanism excretor comun în rinichi.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Furosemidul traversează bariera placentară și poate determina creșterea producției de urină la făt.
Poate fi utilizat în timpul sarcinii numai dacă beneficiul tratamentului depășește posibilele efecte secundare asupra fătului (de exemplu, edem pulmonar sau insuficiență cardiacă).
Furosemida trece în laptele matern în concentrații scăzute. Nu există date privind efectele adverse ale furosemidei din laptele matern asupra sugarului.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
FUROSEMID BBP nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, deși nu apar la toate persoanele.
1) Hipokaliemia severă este asociată cu aritmii cardiace de tip ventricular (extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculară). Furosemida poate provoca hiponatremie acută datorită pierderii excesive la doze inadecvate de mari. Depleția cronică de sodiu apare cu administrarea pe termen lung de diuretice performante. Ambele tulburări se caracterizează prin slăbiciune, letargie, somnolență, crampe musculare, hipotensiune posturală, hiponatremie, hipokaliemie, uree serică crescută și hematocrit crescut. O complicație gravă este hiponatremia diluată, care pune viața în pericol.
Grupul de risc sunt pacienții cu aport alimentar scăzut de potasiu, resp. pacienți la care pierderea de potasiu nu este compensată prin formă orală sau parenterală sau prin utilizarea diureticelor care economisesc potasiul. Scăderea nivelului de potasiu se manifestă prin diferite simptome, cel mai adesea oboseală, letargie și slăbiciune musculară. Furosemidul poate provoca pierderea magneziului (hipomagnezemie) la pacienți. Scăderea nivelului de magneziu seric și tisular poate, ca și în cazul pierderii crescute de potasiu, să ducă la aritmii cardiace. Furosemidul crește excreția urinară a calciului. Pacienții cu hipoparatiroidism latent sau evident pot dezvolta simptome de tetanie. Osteoporoza se poate dezvolta în timpul tratamentului de lungă durată. Boala renală actuală cu producție redusă de 1,25 OH-colecalciferol, cu reducerea consecventă a resorbției intestinale a calciului, poate contribui la dezvoltarea acesteia.
2) Aproximativ 7% dintre pacienți prezintă anorexie, greață, vărsături, durere epigastrică. Constipația sau diareea apar la aproximativ 4% dintre pacienți. Au fost raportate niveluri ridicate de amilază, cazuri de pancreatită acută și icter colestatic la doze mari de furosemid.
3) Furosemida, la fel ca diureticele tiazidice, poate provoca tulburări ale metabolismului glucidic, hiperglicemie și glicozurie. Diabetul se poate agrava. Tulburările apar în principal la pacienții cu diabet latent, hipokaliemie și administrare pe termen lung de furosemid. Cursul este de obicei reversibil.
S-au raportat rareori virgule hiperosmolare la doze mari. În acest caz, apar hiperglicemie, hipokaliemie și deshidratare semnificative.
4) Furosemidul crește nivelurile serice de acid uric. Poate provoca convulsii la pacienții cu reumatism netratat. La fel ca alte diuretice, furosemida poate modifica spectrul lipidic. Nivelurile serice de trigliceride și colesterol cresc. Concentrația de lipoproteine cu densitate mică, LDL-colesterol crește și concentrația de HDL-colesterol scade.
5) Rata de administrare nu trebuie să depășească 4 mg/min. Mai puțin frecvente la doze mari, vedere încețoșată sau xanthopaia (vedere galbenă).
6) La pacienții cu tulburări de micțiune, de ex. retenția urinară acută poate apărea din cauza hipertrofiei prostatice. Creșterea urinării în timpul nopții poate deranja pacienții. Au fost raportate cazuri de nefrită interstițială. Modificări ale echilibrului apei și electroliților, în special hipokaliemie și hipomagnezemie, pot duce la aritmii. Efectul hipotensiv împreună cu hematocritul crescut pot contribui la dezvoltarea ischemiei cerebrale sau periferice la persoanele cu ateroscleroză avansată. Stop cardiac a fost observat după administrarea intravenoasă rapidă.
7) Furosemidul în doze mari provoacă tinitus și surditate la pacienți. Frecvențele acustice medii și mai mari au fost afectate în mod deosebit, iar percepția tonurilor mai profunde a fost doar ușor afectată. De obicei are caracter temporar. Cu toate acestea, poate apărea pierderea permanentă a auzului. Riscul de pierdere permanentă a auzului este crescut atunci când alte medicamente ototoxice sunt administrate concomitent și la pacienții cu insuficiență renală tratați cu doze mari de furosemid. Doza și rata de administrare trebuie respectate pentru a preveni acest efect secundar.
8) Reacțiile adverse cutanate se caracterizează cel mai adesea prin erupții cutanate de diferite tipuri, prurit, urticarie și reacții fotoalergice. Sunt de obicei de tip ușor, deși eritemul multiform, dermatita exfoliativă și purpura pot apărea, de asemenea, foarte rar.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea de introducere pe piață este importantă. Permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu-risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată la centrul național de raportare enumerat în anexa V.
4.9 Supradozaj
Supradozajul cu furosemid poate provoca hipokaliemie, hiponatremie, hipocalcemie și hipomagnezemie la pacienți (vezi pct. 4.8). Furosemidul la doze mari determină tinitus și surditate la pacienți (vezi pct. 4.8).
Tratamentul supradozajului constă în corectarea tulburărilor mediului intern. Furosemidul nu poate fi dializat.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Diuretic sulfonamidic, cod ATC: C03CA01
Furosemidul este un diuretic cu grad mare de tăiere. De asemenea, este eficient în reducerea semnificativă a funcției renale. Efectul său diuretic constă în inhibarea reabsorbției clorurilor și sodiului în partea medulară a brațului ascendent al buclei Henle. Un alt loc de acțiune este tubul distal și proximal. Provoacă o excreție crescută de sodiu, cloruri și apă, dar și potasiu, calciu și magneziu. Furosemidul determină o creștere a fluxului renal și redistribuirea în cortexul renal. Reduce presiunea de umplere a ventriculului stâng, acest efect fiind atins mai degrabă decât efectul diuretic. Are efect hipotensiv.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
În plasmă, furosemida se leagă în mare măsură de proteinele plasmatice, în medie 97%. Doar 2-4% reprezintă substanță nelegată.
Volumul de distribuție este de aproximativ 170 - 270 ml/kg. Bolile care duc la scăderea nivelului plasmatic de albumină (de exemplu, sindrom nefrotic sau ciroză hepatică) măresc cantitatea de substanță nelegată și măresc volumul său de distribuție. Clearance-ul plasmatic este de aproximativ 200 ml/min. Timpul de înjumătățire biologic la persoanele sănătoase este de 45-60 min. Cea mai mare parte a dozei administrate este excretată nemodificată în urină.
Aproximativ 7-15% din substanța administrată suferă biotransformare în glucuronid.
O parte din furosemid este excretată în materiile fecale sub formă nemodificată (aproximativ 10%). Clearance-ul unei substanțe este influențat de diverși factori. Vârsta neonatală și vârstnică scade clearance-ul probabil datorită scăderii filtrării glomerulare.
Bolile renale sau cardiace reduc clearance-ul. Timpul de înjumătățire este prelungit cu funcția renală, cardiacă sau hepatică scăzută. Poate ajunge până la 20 - 24 de ore. Efectul farmacologic al furosemidului se corelează mai bine cu concentrațiile urinare decât cu concentrațiile plasmatice. Efectul depinde de cantitatea de substanță nelegată care ajunge la locul de acțiune în tubii renali. După administrarea intravenoasă, efectul farmacologic este atins în aproximativ 30 de minute și durează aproximativ 2 ore. Furosemidul trece prin placentă și laptele matern. Clearance-ul furosemidului nu este afectat de hemodializă.
5.3 Date preclinice de siguranță
Experimentele pe femele însărcinate din mai multe specii de animale la doze mai mari decât dozele terapeutice au documentat o incidență crescută a deceselor fetale și a avorturilor. O incidență crescută a distensiei pelvine și uterine renale a fost observată la șoareci și iepuri.
6. DATE FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
apă pentru preparate injectabile
Conținutul de sodiu al medicamentului: 3.688 mg/ml, corespunzător la 0.160 mmol/ml.
6.2 Incompatibilități
La prepararea perfuziei, furosemida nu trebuie amestecată cu substanțe care scad pH-ul soluției (de exemplu, vitamine B, vitamina C, adrenalină, noradrenalină, anestezice locale, antihistaminice etc.). PH-ul soluției nu trebuie să scadă sub 7, deoarece substanța activă poate precipita.
6.3 Perioada de valabilitate
6.4 Precauții speciale pentru depozitare
A nu se păstra la temperaturi peste 25 ° C.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Fiolă maro cu etichetă, turnare din PVC, cutie de hârtie, informații scrise pentru utilizator.
Dimensiunea ambalajului: 5 fiole de 2 ml
6.6 Precauții speciale pentru eliminare și alte manipulări
Nu există cerințe speciale de eliminare.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
142 00 Praga 4 - Lhotka
8. NUMĂR DE ÎNREGISTRARE
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIREA AUTORIZAȚIEI
Data primei înregistrări: 18 decembrie 1992
Data ultimei reînnoiri: 4 septembrie 2003