Anexa nr. 2 la notificarea modificării, ev. Nr.: 2017/06430-Z1B
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conține 2,5 mg indapamidă.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 10,4 mg per capsulă tare.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule tari de gelatină cu fund alb și vârf albastru.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Indapamida este indicată pentru tratamentul hipertensiunii arteriale la adulți.
4.2 Doze și mod de administrare
Doza zilnică este de 1 capsulă (2,5 mg) administrată dimineața. Capsulele sunt înghițite nefierte și luate cu apă.
4.3 Contraindicații
- hipersensibilitate la indapamidă, sulfonamide sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
- insuficiență hepatică severă
- sarcina și alăptarea
- insuficiență renală severă
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
În cazul insuficienței hepatice, diureticele tiazidice pot provoca encefalopatie hepatică. În acest caz, diureticele trebuie întrerupte imediat.
Nivelurile de sodiu plasmatic:
Nivelurile de sodiu trebuie stabilite înainte de inițierea terapiei și apoi monitorizate la intervale regulate. Orice tratament diuretic poate fi însoțit de hiponatremia, uneori cu consecințe foarte grave, iar scăderea nivelului de sodiu poate fi la început destul de asimptomatică. Prin urmare, este necesară o monitorizare regulată, mai des la pacienții vârstnici și la persoanele cu ciroză.
Nivelurile de potasiu plasmatic:
Administrarea pe termen lung de tiazidă și diuretice similare prezintă un risc de depleție de potasiu cu hipokaliemie. Hipopotasemia (mai mică de 3,4 mmol/l) trebuie prevenită la persoanele în vârstă, la persoanele subnutrate și la pacienții care iau o serie de alte medicamente concomitent, la pacienții cirotici cu umflare și ascită, la persoanele cu boală coronariană și la pacienții cu insuficiență cardiacă, deoarece sunt expuse riscului de a dezvolta aritmii (hipokaliemia crește efectele toxice ale preparatelor digitalice asupra inimii. Persoanele cu un interval QT lung, indiferent de originea congenitală sau iatrogenă, sunt, de asemenea, expuse riscului. În toate aceste cazuri, monitorizarea mai frecventă a potasiului plasmatic Primele examinări de potasiu trebuie efectuate în prima săptămână după inițierea tratamentului.
Nivelurile de calciu plasmatic:
Tiazidele și diuretice similare pot scădea excreția urinară de calciu, determinând o creștere ușoară și tranzitorie a concentrațiilor plasmatice de calciu. Hipercalcemia adevărată poate fi rezultatul hiperparatiroidismului nedetectat anterior. În acest caz, tratamentul trebuie întrerupt până la examinarea funcției paratiroidiene.
Nivelul glicemiei:
Monitorizarea regulată a glicemiei este necesară la pacienții cu diabet, în special la pacienții cu hipokaliemie.
Nivelul acidului uric:
Pacienții cu niveluri ridicate de acid uric pot prezenta un atac de gută, de aceea doza trebuie ajustată în funcție de nivelurile plasmatice actuale.
Tiazidele și diuretice similare sunt complet eficiente numai în funcția renală normală sau minim redusă (creatinină plasmatică sub 25 mg/l, adică 220 µmol/l la adulți). Hipovolemia indusă de diuretic indusă de tratament datorită diureticului care reduce tratamentul reduce filtrarea glomerulară cu posibilă creștere a ureei plasmatice și a creatininei.
Pentru persoanele cu funcție renală normală, această insuficiență renală funcțională tranzitorie nu are consecințe, dar poate exacerba și mai mult insuficiența renală preexistentă.
Indapamida poate provoca pozitivitatea testului doping.
Medicamentul conține lactoză. Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Niveluri crescute de litiu plasmatic cu semne de supradozaj, de ex. pe o dietă nesărată (scăderea excreției urinare de litiu). Cu toate acestea, dacă sunt necesare diuretice, nivelurile plasmatice de litiu trebuie monitorizate îndeaproape și trebuie făcute ajustările corespunzătoare.
Unele substanțe din alte medicamente (astemizol, eritromicină, terfenadină, vincamină) administrate împreună cu indapamidă pot provoca torsade de vârf cu hipokaliemie și bradicardie concomitente și prelungirea QT preexistentă.
Combinații care necesită îngrijire specială:
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (sistemice) și dozele mari de salicilat pot reduce efectul antihipertensiv al indapamidei. Pacienții deshidratați prezintă risc de insuficiență renală acută (rata scăzută de filtrare glomerulară). Este necesar să irigați pacientul, să monitorizați funcția renală la începutul tratamentului. Amfotericina B (i.v.), glucocorticoizii și mineralocorticoizii (sistemici), laxativele stimulante (iritante) pot provoca hipokaliemie (efect aditiv). Nivelurile plasmatice de potasiu trebuie monitorizate și corectate, dacă este necesar, în special cu terapia concomitentă cu digitală.
Baclofenul crește efectul antihipertensiv. Este necesar să irigați pacientul, să monitorizați funcția renală la începutul tratamentului.
La pacienții care iau digitală, hipokaliemia actuală poate crește riscul de efecte toxice ale digitalicei. În aceste cazuri, concentrațiile plasmatice de potasiu și ECG trebuie monitorizate și tratamentul reevaluat, dacă este necesar.
Diuretice care economisesc potasiul (amiloridă, spironolactonă, triamteren): aceste combinații raționale, utile la unii pacienți, nu exclud posibilitatea hipokaliemiei sau, mai ales la pacienții cu insuficiență renală sau diabet, hiperkaliemie. Este necesară monitorizarea concentrațiilor plasmatice de potasiu, dacă este necesar ECG, resp. reevaluați tratamentul.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) prezintă un risc de hipotensiune arterială bruscă sau insuficiență renală acută la începutul tratamentului și cu depleție concomitentă de sodiu (în special la subiecții cu stenoză a arterei renale).
În hipertensiunea arterială esențială, unde terapia diuretică anterioară poate fi cauzat depleția de sodiu, se recomandă întreruperea diureticului cu 3 zile înainte de începerea tratamentului cu inhibitori ai ECA.
În insuficiența cardiacă cronică, atunci când se utilizează o combinație de indapamidă și un inhibitor ECA, trebuie inițiată o doză foarte mică de inhibitor ECA în același timp cu doza mică diuretică. În orice caz, funcția renală (nivelurile plasmatice de creatinină) trebuie monitorizată în primele săptămâni de terapie cu inhibitori ai ECA.
Atunci când se iau concomitent antiaritmice Ia (chinidină, disopiramidă) și III (amiodaronă, bretiliu, sotalol), trebuie luat în considerare riscul „torsadei vârfurilor” (hipokaliemia, bradicardia și intervalul QT preexistent pe termen lung sunt factori predispozanți) .
Există un risc de acidoză lactică cu metformină, cauzată de o posibilă insuficiență renală, în raport cu diureticele (cel mai frecvent băieți). Se recomandă ca metformina să nu fie utilizată dacă nivelurile de creatinină plasmatică depășesc 15 mg/l (135 µmol/l) la bărbați și 12 mg/l (110 µmol/l) la femei.
Doze mari de substanțe de contrast iodate în combinație cu indapamidă și deshidratare concomitentă cresc riscul de insuficiență renală acută.
Antidepresivele imipraminei (triciclice) și neurolepticele cresc efectul antihipertensiv și riscul de hipotensiune ortostatică (efect aditiv).
Sărurile de calciu trebuie luate în considerare din cauza riscului de hipercalcemie datorită scăderii excreției urinare de calciu.
Ciclosporina prezintă un risc de creștere a concentrațiilor plasmatice de creatinină fără modificarea nivelurilor circulante de ciclosporină (chiar și fără depleție de apă/sodiu).
Corticosteroizii pot reduce efectul antihipertensiv datorită retenției de apă/sodiu.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Diureticele nu sunt, în general, administrate femeilor în timpul sarcinii. Nu trebuie utilizate niciodată pentru a trata umflăturile fiziologice în timpul sarcinii. Diureticele pot provoca ischemie fetoplacentară, care amenință creșterea fetală. Indapamida se excretă în laptele matern, iar alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Indap nu afectează în mod normal atenția. În cazuri individuale, în special la începutul tratamentului sau în asociere cu alți agenți antihipertensivi, datorită reducerii tensiunii arteriale, poate provoca o scădere a atenției și, astfel, capacitatea de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Majoritatea efectelor secundare care afectează controalele clinice sau de laborator sunt dependente de doză. Rareori, pot apărea greață, constipație, gură uscată, amețeli, oboseală, parestezie, cefalee. În majoritatea cazurilor, acestea răspund favorabil la reducerea dozei.
Pancreatita este foarte rară.
Persoanele cu predispoziție la reacții alergice și astmatice pot prezenta reacții de hipersensibilitate, în special dermatologice.
În cazul lupusului eritematos diseminat acut preexistent, există riscul de agravare a afecțiunii, erupție maculopapulară, purpură.
Insuficiența hepatică poate duce la encefalopatie (vezi pct. 4.3 și 4.4).
Indapamida poate afecta, de asemenea, parametrii de laborator în ceea ce privește depleția de potasiu, ducând la hipokaliemie în grupuri cu risc deosebit (vezi pct. 4.4), hiponatremie cu hipovolemie care duce la deshidratare și hipotensiune ortostatică.
În studiile clinice, hipokaliemia (concentrații plasmatice de potasiu mai mici de 3,4 mmol/l la 25% dintre pacienți și mai puțin de 3,2 mmol/l la 10% dintre pacienți) a fost observată după tratament timp de 4 până la 6 săptămâni la doze terapeutice. După 12 săptămâni de tratament, reducerea medie a concentrațiilor plasmatice de potasiu a fost de 0,41 mmol/l.
Pierderea concomitentă a ionilor de clorură poate provoca alcaloză metabolică secundară. Incidența și intensitatea acestui efect sunt scăzute.
Nivelurile crescute de acid uric plasmatic și zahăr din sânge în timpul tratamentului sunt o condiție prealabilă pentru indicarea foarte atentă a acestor diuretice la pacienții cu gută sau diabet.
Rar, pot apărea tulburări hematologice (trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză, anemie aplastică, anemie hemolitică).
Foarte rar, poate apărea hipercalcemie.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea de introducere pe piață este importantă. Permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu-risc al medicamentului. Profesioniștii din domeniul sănătății trebuie să raporteze orice reacție adversă suspectată la centrul național de raportare enumerat în anexa V.
4.9 Supradozaj
S-a constatat că indapamida nu are efecte toxice până la o doză de 40 mg, i. De 27 de ori doza terapeutică. Manifestările otrăvirii acute se datorează hipovolemiei (hiponatremie, hipokaliemie). Din punct de vedere clinic, pot apărea greață, vărsături, hipotensiune arterială, convulsii, vertij, somnolență, confuzie, poliurie sau liururie sau chiar anurie (datorată hipovolemiei).
Măsurile inițiale includ eliminarea rapidă a substanței (substanțelor) ingerate prin spălarea gastrică sau administrarea de cărbune activ cu restabilirea ulterioară a apei și a echilibrului electrolitic într-o unitate medicală specializată.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: diuretice, sulfonamide în monoterapie
Codul ATC: C03BA11
Indapamida este un derivat al sulfonamidelor cu un inel indol, similar farmacologic cu diureticele tiazidice, care acționează prin inhibarea reabsorbției de sodiu în segmentul de diluare al cortexului. Crește excreția de sodiu și clorură în urină și într-o măsură mai mică excreția de potasiu și magneziu, crescând astfel volumul de urină produs, are un efect antihipertensiv.
Eficacitatea antihipertensivă persistă la pacienții hipertensivi anefrici.
Ca și în cazul altor diuretice, mecanismul vascular de acțiune al indapamidei include:
Scăderea contractilității fibrelor musculare netede în peretele vasului asociată cu modificări ale schimbului ionic transmembranar (în special calciu).
Stimularea sintezei prostaglandinei PGE2 și a prostaciclinei PGI2 (vasodilatator și inhibitor de agregare a trombocitelor).
Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă.
Pentru tiazide și diuretice similare, efectul terapeutic nu mai este crescut peste o anumită doză, în timp ce efectele secundare sunt în continuare exacerbate. Prin urmare, în caz de tratament ineficient, nu mai este posibilă creșterea dozei în continuare.
La pacienții hipertensivi, observațiile pe termen scurt, mediu și lung au arătat că indapamida nu interferează cu metabolismul lipidelor (trigliceride, LDL-colesterol, HDI-colesterol), zaharuri (chiar și la diabetici cu hipertensiune arterială).
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Biodisponibilitatea indapamidei este ridicată (93%).
Timpul necesar pentru atingerea concentrației serice maxime (Tmax) este între 1 și 2 ore. după o doză de 2,5 mg.
Mai mult de 75% din indapamidă este legată de proteinele plasmatice.
Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare este de 14 până la 24 de ore (medie 18 ore).
Administrarea repetată de indapamidă crește concentrațiile plasmatice la starea de echilibru comparativ cu o singură doză. Starea de echilibru rămâne stabilă și nu se produce acumulare.
60-80% din doza administrată este excretată de rinichi. Indapamida se excretă predominant sub formă de metaboliți. 5% este excretat nemodificat.
În insuficiența renală, parametrii farmacocinetici nu se modifică.
5.3 Date preclinice de siguranță
Constatările experimentale toxicologice sunt foarte favorabile cu indapamida. Simptomele toxice acute sunt induse până la megadoze, doza letală este de 300 - 1000 mg/kg greutate corporală, toxicitatea subacută timp de trei luni la administrarea orală începe la șobolani la o doză de 1000 mg, toxicitatea cronică la 30 mg este cauzată de hipokaliemie. Testarea pentru mutagenitate, carcinogenitate, toxicitate asupra funcției de reproducere a dus la constatări negative.