injecție

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

Victoza 6 mg/ml soluție injectabilă într-un stilou injector (pen) preumplut

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

Un ml de soluție conține liraglutidă 6 mg *. Fiecare stilou injector (pen) preumplut conține liraglutidă 18 mg în 3 ml.

* peptida umană similară glucagonului 1- (GLP-1) analog produs prin tehnologia ADN-ului recombinant în Saccharomyces cerevisiae.

Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Soluție izotonică clară, incoloră sau aproape incoloră; pH = 8,15.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Victoza este indicat pentru tratamentul pacienților adulți cu diabet zaharat de tip 2 pentru a obține controlul glicemic în combinație cu medicamente care scad glucoza pe cale orală și/sau insulină bazală atunci când acestea, împreună cu dieta și exercițiile fizice, nu asigură un control glicemic adecvat (vezi pct. 4.4 și 5.1 pentru datele disponibile pentru diferite combinații).

4.2 Doze și mod de administrare

Doza inițială este de 0,6 mg liraglutidă zilnic pentru a îmbunătăți toleranța gastro-intestinală. După cel puțin o săptămână, doza trebuie crescută la 1,2 mg. Conform răspunsului clinic, se așteaptă ca unii pacienți să beneficieze de creșterea dozei de la 1,2 mg la 1,8 mg, după cel puțin o săptămână doza poate fi crescută la 1,8 mg, promovând astfel un control glicemic îmbunătățit. Nu sunt recomandate doze mai mari de 1,8 mg pe zi.

Victoza poate fi adăugat la tratamentul existent cu metformină sau la o combinație de metformină și o tiazolidindionă. Metformina și tiazolidindiona pot continua să fie administrate în doze nemodificate.

Victoza poate fi adăugat la tratamentul cu sulfoniluree existent sau la o combinație de metformină și o sulfoniluree sau la insulina bazală. Când Victoza se adaugă la sulfoniluree sau terapie cu insulină bazală, trebuie luată în considerare o reducere a dozei de sulfoniluree sau insulină bazală pentru a reduce riscul de hipoglicemie (vezi pct. 4.4).

Nu este necesară o auto-verificare a glicemiei pentru a ajusta doza de Victoza. Cu toate acestea, dacă tratamentul cu Victoza se începe în asociere cu o sulfoniluree sau insulină bazală, poate fi necesară auto-monitorizarea glicemiei pentru ajustarea dozei de sulfoniluree sau insulină bazală.

Pacienți vârstnici (> 65 de ani)

Nu este necesară ajustarea dozei în funcție de vârstă. Experiența terapeutică la pacienții cu vârsta ≥75 de ani este limitată (vezi pct. 5.2).

Pacienți cu insuficiență renală

Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată (clearance-ul creatinei 60-90 ml/min și 30-59 ml/min). Nu există experiență terapeutică la pacienții cu insuficiență renală severă (clearance al creatinei sub 30 ml/min). Victoza nu este recomandat în prezent la pacienții cu insuficiență renală severă, inclusiv la pacienții cu boală renală în stadiu terminal (vezi pct. 5.2).

Pacienți cu insuficiență hepatică

În prezent, experiența terapeutică la pacienții cu toate gradele de insuficiență hepatică este prea limitată pentru a recomanda utilizarea la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară, moderată sau severă (vezi pct. 5.2).

Siguranța și eficacitatea Victoza la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite (vezi pct. 5.1). Nici o informatie disponibila.

Victoza nu trebuie administrat intravenos sau intramuscular.

Victoza se administrează o dată pe zi, în orice moment, independent de hrană și poate fi administrat subcutanat în abdomen, coapsă sau partea superioară a brațului. Locul injectării și timpul de administrare pot fi modificate fără ajustarea dozei. Cu toate acestea, este de preferat să selectați cel mai potrivit moment al zilei și să administrați Victoza aproximativ la această oră în fiecare zi. Pentru instrucțiuni suplimentare privind administrarea, vezi secțiunea 6.6.

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Liraglutida nu trebuie utilizată la pacienții cu diabet zaharat de tip 1 sau pentru tratamentul cetoacidozei diabetice.

Liraglutida nu este un substitut pentru insulină.

Experiența la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă clasa I-II din New York Heart Association (NYHA) este limitată și, prin urmare, trebuie să se acorde prudență atunci când se utilizează liraglutidă.

Nu există experiență la pacienții cu insuficiență cardiacă congestivă clasa III-IV NYHA și, prin urmare, liraglutida nu este recomandată la acești pacienți.

Experiența la pacienții cu boli inflamatorii intestinale și gastropareză diabetică este limitată. Utilizarea liraglutidei la acești pacienți nu este recomandată, deoarece este asociată cu reacții adverse gastro-intestinale tranzitorii, cum ar fi greață, vărsături și diaree.

Utilizarea agoniștilor receptorilor GLP-1 a fost asociată cu riscul de pancreatită acută. Au fost raportate mai multe cazuri de pancreatită acută. Pacienții trebuie informați cu privire la simptomele tipice ale pancreatitei acute. Dacă se suspectează pancreatită, Victoza trebuie întrerupt; dacă pancreatita este confirmată, Victoza nu trebuie utilizat din nou. Se recomandă prudență la pacienții cu antecedente de pancreatită.

Boala tiroidiană

Efecte secundare legate de tiroidă, incluzând creșterea calcitoninei din sânge, a gușei și a neoplasmelor tiroidiene, au fost raportate în studiile clinice, în special la pacienții cu boală tiroidiană preexistentă și trebuie luată precauție la administrarea liraglutidă.

Pacienții care iau liraglutidă în asociere cu o sulfoniluree sau cu insulină bazală pot prezenta un risc crescut de hipoglicemie (vezi pct. 4.8). Riscul de hipoglicemie poate fi mai mic atunci când doza de sulfoniluree sau insulină bazală este redusă.

La pacienții tratați cu liraglutidă au fost raportate semne și simptome de deshidratare, inclusiv afectarea funcției și insuficiență renală acută. Pacienții tratați cu liraglutidă trebuie informați cu privire la riscul potențial de deshidratare din cauza efectelor secundare gastrointestinale și să ia măsuri de precauție pentru a preveni pierderea de lichide.

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Testele in vitro au arătat un potențial foarte mic pentru liraglutidă de a intra în interacțiuni farmacocinetice cu alte medicamente care leagă citocromul P450 și proteinele plasmatice.

Încetinirea mică a golirii gastrice cauzată de liraglutidă poate afecta absorbția medicamentelor orale administrate concomitent. Studiile de interacțiune nu au arătat nicio încetinire relevantă din punct de vedere clinic a absorbției și, prin urmare, nu este necesară ajustarea dozelor. Mai mulți pacienți tratați cu liraglutidă au raportat cel puțin un episod de diaree severă. Diareea poate afecta absorbția medicamentelor orale administrate concomitent.

Warfarina și alți derivați cumarinici

Nu au fost efectuate studii de interacțiune. Nu pot fi excluse interacțiunile relevante clinic cu medicamente cu solubilitate redusă sau cu un indice terapeutic îngust, cum ar fi warfarina. După inițierea terapiei cu Victoza, se recomandă monitorizarea mai frecventă a raportului internațional normalizat (INR) la pacienții tratați cu warfarină sau alți derivați cumarinici.

Liraglutida nu a modificat expunerea totală la paracetamol după o singură doză de 1000 mg. Cmaxul paracetamolului a scăzut cu 31%, iar tmaxul mediu a încetinit la 15 min. Nu este necesară ajustarea dozei atunci când paracetamolul este administrat concomitent.

Liraglutida nu a modificat expunerea totală la atorvastatină la niveluri relevante clinic după o doză unică de 40 mg de atorvastatină. Prin urmare, nu este necesară ajustarea dozei de atorvastatină atunci când este administrat concomitent cu liraglutidă. Când a fost administrat cu liraglutidă, Cmax al atorvastatinei a fost redus cu 38% și tmaxul mediu a fost întârziat cu 1 până la 3 ore.

Liraglutida nu a modificat expunerea globală la grizeofulvină după o singură doză de 500 mg de grizeofulvină. Cmaxul grizeofulvinei a crescut cu 37%, în timp ce tmaxul mediu nu sa modificat. Nu sunt necesare ajustări ale dozei pentru grizeofulvină și alte componente cu solubilitate redusă și permeabilitate ridicată.

Administrarea concomitentă a unei doze unice de 1 mg digoxină cu liraglutidă a dus la o scădere cu 16% a ASC a digoxinei; valoarea Cmax a scăzut cu 31%. Valoarea medie a digoxinei tmax a încetinit de la 1 oră la 1,5 ore. Pe baza acestor rezultate, nu este necesară ajustarea dozei de digoxină.

Administrarea concomitentă a unei doze unice de lisinopril de 20 mg cu liraglutidă a dus la o scădere cu 15% a ASC a lisinoprilului; valoarea Cmax a scăzut cu 27%. Tmaxul mediu al lisinoprilului cu liraglutidă a încetinit de la 6 ore la 8 ore. Pe baza acestor rezultate, nu este necesară ajustarea dozei de lisinopril.

După o doză unică de contraceptiv oral, liraglutida a scăzut Cmaxul etinilestradiolului cu 12% și levonorgestrelului cu 13%. Liraglutida a încetinit tmaxul cu 1,5 ore pentru ambele componente. Nu a existat niciun efect relevant clinic asupra expunerii globale la etinilestradiol sau levonorgestrel. Prin urmare, nu se așteaptă ca efectul contraceptiv să fie afectat de administrarea concomitentă cu liraglutidă.

Nu au fost observate interacțiuni farmacocinetice sau farmacodinamice între liraglutidă și insulină detemir atunci când o doză unică de insulină detemir 0,5 U/kg și 1,8 mg liraglutidă a fost administrată în aceeași proporție la pacienții cu diabet zaharat de tip 2.

4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea

Nu există date adecvate privind utilizarea liraglutidei la femeile gravide. Studiile la animale au arătat toxicitate asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Nu se cunoaște riscul potențial pentru oameni.

Liraglutida nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, iar insulina este recomandată. Dacă o pacientă dorește să rămână gravidă sau rămâne gravidă, tratamentul cu Victoza trebuie întrerupt.

Nu se știe dacă liraglutida este excretată în laptele matern uman. Studiile la animale au arătat o excreție scăzută a liraglutidei și a metaboliților înrudiți în laptele matern. Studiile preclinice au arătat încetinirea creșterii neonatale legată de tratament la puii de șobolan care alăptează (vezi pct. 5.3). Din cauza lipsei de experiență, Victoza nu trebuie utilizat în timpul alăptării.

În afară de o ușoară scădere a numărului de implanturi vii, studiile pe animale nu au arătat efecte dăunătoare asupra fertilității.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Victoza nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Pacienții trebuie sfătuiți să ia măsuri de precauție pentru a evita hipoglicemia în timp ce conduc vehicule sau folosesc utilaje, în special atunci când Victoza este utilizat în asociere cu o sulfoniluree sau cu insulină bazală.

4.8 Reacții adverse

Rezumatul profilului de securitate

În cinci studii clinice mari pe termen lung, mai mult de 2.500 de pacienți au primit Victoza singur sau în combinație cu metformină, o sulfoniluree (cu sau fără metformină) sau cu metformină și roziglitazonă.

Cele mai frecvent raportate reacții adverse în timpul studiilor clinice au fost tulburările gastro-intestinale: greața și diareea erau foarte frecvente, vărsăturile, constipația, durerea abdominală și dispepsia erau frecvente. La începutul acestui tratament, aceste reacții adverse gastrointestinale pot apărea mai frecvent. Aceste simptome se remit de obicei după câteva zile sau săptămâni, pe măsură ce tratamentul continuă. Cefaleea și nazofaringita au fost, de asemenea, frecvente. În plus, hipoglicemia a fost frecventă și hipoglicemia a fost foarte frecventă atunci când liraglutida a fost utilizată în asociere cu o sulfoniluree. S-a observat hipoglicemie severă în principal în asociere cu o sulfoniluree.

Listă tabelată a reacțiilor adverse

Tabelul 1 prezintă reacțiile adverse raportate în timpul studiilor clinice de fază 3 controlate pe termen lung și rapoartelor spontane (după punerea pe piață) Frecvențele rapoartelor spontane (post-punere pe piață) aferente au fost calculate pe baza incidenței lor în studiile clinice de fază 3. Frecvențele sunt definite după cum urmează: Foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 până la 5,5 și 100 și 98%).

În termen de 24 de ore de la administrarea unei doze unice de [3H] -liraglutidă radiomarcată la pacienții sănătoși, componenta majoră din plasmă a fost liraglutida nemodificată. Au fost detectați doi metaboliți minori în plasmă (≤9% și ≤5% din radioactivitatea plasmatică totală). Liraglutida este metabolizată într-un mod similar cu proteinele mari, fără ca un organ să fie identificat ca o cale de eliminare majoră.

După administrarea unei doze de [3H] -liraglutidă, nu s-a detectat liraglutidă neschimbată în urină sau fecale. Doar o mică proporție de radioactivitate administrată a fost excretată sub formă de metaboliți legați de liraglutidă în urină sau fecale (6%, respectiv 5%). Radioactivitatea a fost excretată în urină și fecale în principal în primele 6-8 zile, în ambele cazuri cu trei metaboliți minori.

Clearance-ul mediu după administrarea subcutanată a unei doze unice de liraglutidă este de aproximativ 1,2 l/h, cu un timp de înjumătățire plasmatică prin eliminare de aproximativ 13 ore.

Conform rezultatelor unui studiu farmacocinetic la pacienți sănătoși și al unei analize farmacocinetice populaționale a datelor la pacienții cu vârsta cuprinsă între 18 și 80 de ani, vârsta nu a avut efect clinic relevant asupra farmacocineticii liraglutidei.

Conform rezultatelor unei analize farmacocinetice populaționale a datelor de la pacienții de ambele sexe și a unui studiu farmacocinetic la pacienți sănătoși, sexul nu a avut efect clinic relevant asupra farmacocineticii liraglutidei.

Conform rezultatelor unei analize farmacocinetice a populației care a inclus grupuri de pacienți caucazieni, negri, asiatici și hispanici, etnia nu a avut niciun efect clinic relevant asupra farmacocineticii liraglutidei.

Analiza farmacocinetică a populației sugerează că indicele de masă corporală (IMC) nu are niciun efect semnificativ asupra farmacocineticii liraglutidei.

Insuficiență hepatică:

Un studiu cu doză unică a evaluat farmacocinetica liraglutidei la pacienții cu grade diferite de insuficiență hepatică. Doza de liraglutidă a fost redusă cu 13-23% la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară până la moderată, comparativ cu pacienții sănătoși.

Doza a fost semnificativ mai mică (44%) la pacienții cu insuficiență hepatică severă (scor Child-Pugh> 9).

Insuficiență renală:

Expunerea la liraglutidă a fost redusă la pacienții cu insuficiență renală comparativ cu pacienții cu funcție renală normală. Expunerea la liraglutide a fost redusă cu 33%, 14%, respectiv 27%. 28% la pacienții cu ușor (clearance-ul creatinei CrCl 50-80 ml/min), moderat (CrCl 30-50 ml/min) și sever (CrCl Contact Termeni și condiții Ajutor Feedback Confidențialitate Cookie-uri