Scurt dicționar al limbii slovace

štrbák -a mn. -ci m. peior. štrbáň

strab

štrbánik -a mn. -ci m. zd rob. expr.

1. căruia îi lipsește un dinte al. mai mulți dinți: w. bătrân, copil;
cu. pieptene, š-á fierăstrău

2. kt. are o fantă: w. cuțit, dinte, gard

  • Regulile ortografiei slovace

    Štrba ‑y ž.; Štrban ma mn. Mia m.; Štrbianka ‑y ‑nok ž.; Štrbiansky și Štrbský

    štrbáň ‑a m.; štrbaňa ‑e ‑í ž.; štrbánik ma mn. Mci m.

    Dicționar al limbii slovace (din 1959 - 1968) 1

    štrba, -y femei. r. cărți. învechit. fantă: Jano însuși se trage în fantă. (Float.) Acum, șoim, ești un bătrân, în aripile unei fante. (Stea)

    štrbák 1, -a man. r. o plantă din familia astro-înflorită cu petale albe;
    bot. Cicoare (Cichorium endivia)

    štrbák 2, -un om. r. nar. genul de clopot pe care îl poartă animalele de companie pe gât atunci când sunt pășunate: Străinii se tânguiesc și veverițele baluse (Tat.)

    štrbák 3, -a, mn. Nu. -Sunt un om. r. peior. porecla unui om tocilar, un tocilar

    štrbaňa, -no, -no femei. r. femeie neglijentă

    1. (despre oameni al. Despre animale) căruia îi lipsește un dinte al. mai mulți dinți (de obicei frontali): š-á baba, š. om batran;
    cu. un cal;

    2. expr. rupt prin ruperea unei bucăți de material care are o fantă, deteriorată: w. creastă, w. cuțit, sabie, dinți;

    3. expr. netăiat, netăiat, dur: propoziții š-é (Hor.);
    rime š-é (Karv.);
    š-á slovacă (Gráf);