tuse
Aceasta este ultima parte a unei serii de articole publicate pe „www.rimava.sk” cu tema centrală a analizei simptomelor tusei și dificultății respirației marcate cu sigla „plămânilor”.

Caracteristici

Boala, prin natura sa, se abate de la setul de boli pulmonare adevărate, deoarece apare de fapt în sistemul vascular pulmonar cu un răspuns secundar ulterior în țesutul pulmonar, similar cu hipertensiunea arterială. Cu toate acestea, îl includem încă aici, deoarece unul dintre simptomele centrale ale simptomelor în această boală este tusea și dificultăți de respirație.

Tromb și embol

Practic, fiecare leziune exterioară a suprafeței pielii creează un cheag de sânge la locul sângerării - un tromb (zgomot), care oprește sângerarea. În mod similar, atunci când peretele interior al vaselor de sânge, arterelor sau venelor este deteriorat, are loc un proces similar. Trombul venos, în principal de la membrele inferioare, poate fi rupt și poate fi transportat de un flux de sânge prin atriul drept și ventriculul drept într-o arteră a arterei pulmonare. Trombul rupt depus în artera pulmonară este numit deja emblema pentru a-i sublinia originea secundară.Sistemul vascular capilar al plămânilor ca obstacol insurmontabil nu va permite inserarea embolului în alte părți ale corpului. Prin urmare, un astfel de tromb venos de la membrele inferioare, și acest lucru ar trebui subliniat în mod special, nu poate provoca de ex. atac de cord sau accident vascular cerebral brusc.

Embolie pulmonară

Cu o embolie acută masivă în plămâni, o arteră mare se înfundă brusc și astfel o mare parte a plămânilor este eliminată din funcția respiratorie într-o asemenea măsură încât corpul nu se poate adapta la modificările imediate, intră în șoc și foarte des se termină cu moartea. Astfel de situații apar cel mai adesea după operații și leziuni ale organelor abdominale și ale membrelor inferioare. Fracturile gâtului femural sunt deosebit de expuse riscului la pacienții vârstnici cu boli concomitente ale inimii și ale sistemului vascular. Aceste afecțiuni sunt domeniul îngrijirii medicale, în special departamentelor de chirurgie, resuscitare și medicină internă.

O parte din ambulatoriile pulmonare ajung la embolii subacute și cronice la scară medie și mică, fără semne clinice dramatice, mai ales ca parte a diagnosticului diferențial. Trebuie subliniat faptul că prima suspiciune a posibilității unei astfel de embolizări în plămâni este determinată pe baza anamnezei (date obținute de la pacient prin anchetă) și pe baza examinării vizuale și fizice a pacientului cu un accent vizat pe apariția modificărilor vasculare la nivelul membrelor inferioare.

Infarct pulmonar

Din imaginea cu raze X însăși, este posibil doar să presupunem un diagnostic de embolie pulmonară /dg./, exact poate fi confirmat doar din alte examinări suplimentare, cum ar fi de ex. valori dinamice ale respirației/examen spirometric /, presiuni parțiale ale gazelor respiratorii, echilibru acido-bazic etc. și printre care cele mai importante sunt scintigrafia ventilatorie și de perfuzie, în care o substanță radioizotopică este inhalată și injectată în circulația pulmonară, ceea ce face posibilă vizualizarea structurii căilor respiratorii și a vaselor pulmonare și detectarea unei pierderi a aportului vascular la o o parte a plămânilor. În mod excepțional, se utilizează și diagnostice angiografice mai solicitante, în care este utilizat un agent de contrast, care permite reprezentarea roengenologică a locului ocluziei arterei pulmonare.

Clinica

Desigur, pe lângă leziuni și afecțiuni postoperatorii, boala pulmonară tromboembolică apare în primul rând la vârstnici cu tulburări circulatorii și mai ales cu insuficiența venoasă cronică actuală la nivelul membrelor inferioare. Deci sunt oameni de ex. cu boli de inimă, hipertensiune arterială, persoane obeze cu vene varicoase, inflamație recurentă a varicelor și tromboză venoasă profundă la nivelul membrului inferior și inferior.

Boala se caracterizează printr-o apariție bruscă a simptomelor bolii, printre care, în primul rând, se numără durerea toracică, respirația scurtă cu tuse ulterioară, uneori cu o cantitate mică de sânge, transpirația, anxietatea.

Pentru embolii pulmonare la scară mică, principalul conductor al tratamentului este internist și cardiolog. Un pneumolog poate ajuta ghidul dg. și pentru diagnostic diferențial, poate completa tratamentul pentru pneumonia ulterioară și poate atenua suferința respiratorie. Boala aparține îngrijirii spitalicești în timpul primului tratament.

Concluzie

Chiar și acum, observ că subiectul este destinat publicului larg cu informații simplificate. În caz de dificultăți subiective, adresați-vă medicului dumneavoastră informații.

Seria de articole publicate până acum a avut drept scop evidențierea diversității cauzelor de tuse și dispnee în raport cu bolile pulmonare pentru cei interesați de acest subiect. În acest context, am folosit, desigur, propriile mele cunoștințe pe termen lung din practică, care nu se găsesc în mod obișnuit în manualele medicale și textele de pe Internet. Cred că am reușit să sporesc interesul acelor cititori în care se manifestă aceste simptome ale bolii și îi voi ajuta să se orienteze parțial într-o încurcătură diversă de simptome diferite.

Fotografii ilustrative: fluxul sanguin în inimă, imaginea angiografică a ocluziei arterei pulmonare, imaginea ilustrativă a infarctului pulmonar, microembolizarea.

MUDr. Július Bugár
autorul este medic pulmonar