Avem un copil, o femeie și un bărbat. Fiecare. Femeie și bărbat.

atunci când

Copil interior - inocență, bărbat interior - curaj, femeie interioară - fericire.

Dacă mai avem în noi greșeli vechi netratate, ele ne pot afecta sănătatea mentală sau fizică. Pentru experiențe vechi, evenimente trăite, opinii, atitudini din trecut, nu ne putem aplica, ne putem afirma în prezent, ne putem acorda unei experiențe vesele, avem relații frumoase și altele asemenea. Încercăm să trăim frumos și bine, dar cumva încă nu o putem face. „Fericirea pare să mă ocolească, pacea este un concept străin pentru mine, nu poate fi vorba de satisfacție în cazul meu, am totul pe gât, totul este rău, toată lumea se pune pe nervi”. Astăzi auzim astfel de fraze și similare din toate părțile. Dacă am și eu o astfel de atitudine față de viață și de oameni, să căutăm rădăcini și în copilărie.

Să ne găsim timp și să ne gândim în tăcere la viața noastră. Să începem cu cea mai mică copilărie de care ne amintim. În amintirile noastre, să ne întoarcem la evenimentele care au fost înregistrate în memoria noastră și care au rămas acolo din anumite motive. Să aruncăm o privire mai atentă la greșelile înregistrate, frici, traume mentale, dureri. Să trecem prin fiecare astfel de eveniment și să ne privim ca pe un copil mic. Să ne imaginăm într-o situație dată în anii în care am trăit situația. Să ne vedem pe noi înșine ca pe o fetiță sau un băiat, să vorbim cu el pe numele celor dragi pe care ni l-au chemat în momentul situației. Acum suntem mari, crescuți, maturi, înțelepți. Vedem situația care a supraviețuit din trecut cu perspectiva actuală. Să evaluăm situația din acel moment cu viziunea actuală. Să vorbim cu copilul (noi înșine) și să-i explicăm ce s-a întâmplat atunci. De ce s-a întâmplat. Vom explica copilului (sinelui) motivele evenimentelor, acțiunilor, comportamentului, legilor, legilor. Cu ani în urmă, copilul nu înțelegea ce a adus viața. Nimeni nu i-a explicat suficient. Copilul a rămas singur în lumea lui, nu a înțeles, nu a putut lua poziție, a fost rănit, înspăimântat, supărat, rebel, sfidător, trist. Acum, după ani, să trecem prin eveniment cu el (cu noi), să explicăm, să ne liniștim, să descompunem experiențe negative, să reprogramăm bătrânii și bolnavii în noi și sănătoși.

Toate păcatele noastre, vinovăția, greutățile, traumele, pe care le-am împovărat încă din copilărie, să înțelegem, să trecem pe trecut, să-l luăm, să-l dizolvăm. Să fim ca un copil în Evanghelie. Până nu vom fi copii, nu vom găsi împărăția lui Dumnezeu. Atâta timp cât suntem de vină, nu vom fi în bucurie și pace. Până nu vom fi nevinovați, nu vom experimenta sau. Să eliminăm treptat orice vinovăție din viața noastră, asigurându-ne că nu apare vina nouă.

Deși frica este foarte puternică și puternică, o putem rupe treptat din viața noastră. Este important să fii conștient de momentele trăite din viață, să recunoști emoțiile care însoțesc momentul trăit și să lucrezi cu aceste emoții. Acceptați-le, procesați-le, iertați-le, dizolvați-le, îndepărtați-le, lăsați-le să se dizolve. Înlocuiți frica cu încredere și credință. Experimentați prezența. Nu vă fie frică de trecut și nu vă faceți griji cu privire la viitor. Trecutul este doar amintiri, iar viitorul este doar imaginație. Ceea ce contează este cu ce trăim. Fii fericit în lucrurile mărunte. Când ne dăm seama de minutul pe care îl experimentăm și îl evaluăm ca fiind fericit, cel precedent și chiar și cei dinaintea lui, avem o ultimă oră fericită. Chiar toată dimineața și de fapt toată ziua. Viața constă în micile momente fericite pe care le realizăm. Să luăm viața ca pe un mozaic. Dacă o parte nu este plăcută, o vom accepta așa cum a adus-o viața. A adus și a luat. În viitor, voi încerca să mă ocup de neplăcut. Vreau curajul unui om, a unui om războinic. Împreună cu curajul de a avea puterea, ordinea, acuratețea, consistența lui. Să înlocuim frica cu curajul.

Femeia din mine (atât la femeie, cât și la bărbat). Fericire. Ce este fericirea? Poate bucurie, fericire, sănătate, pace, mulțumire, bunăstare, ușurință, toate acestea împreună. Este de fapt un sentiment de paradis pe pământ. Simțirea cerului. Nu aveți negative, experimentați doar aspecte pozitive. Ochii strălucitori, un zâmbet pe buze, atingere, flotabilitate, planând în nori. Pentru ca noi să experimentăm toate acestea, este suficient să fim liberi. Din rușine, rușine, rușine. Ce-mi face rușine? Eu nu sunt singur. Am menționat în mod liber fericirea, bucuria, pacea, ușurința de a trăi. Când rămân rușinat, mă verific constant. Mă controlez, comportamentul, situațiile, evenimentele, gândirea, cuvintele. Mă asigur că acționez în conformitate. În conformitate cu tiparele de comportament, morală, etică, legi, tradiții, obiceiuri, porunci. A fi liber înseamnă a avea toate „limitările” în interiorul lor, fără a fi perceput ca limitări. Percepți „restricțiile” ca libertate. Pentru că atunci când limitează, nu mă mai simt ușoară, jucăușă și fericită. În același timp, dacă trăiesc într-o comunitate, libertatea mea nu poate face rău.

Să învățăm să nu-i judecăm sau să-i condamnăm pe alții. Dacă judecăm, atunci cu dragoste. Când judec cu dragoste, nu mă exalt. Nu-mi urăsc orgoliul și exaltarea mea mai presus de judecător. Sunt la același nivel cu el, în echilibru. El nu este mai jos decât mine, eu nu sunt mai înalt decât el. Căci atunci când judec și condamn, mă pun în rolul unuia mai bun, mai înțelept, adică unul care ar face, gândi, vorbi mai bine sau ar fi mai înțelept. Îmi umilesc judecătorul în mintea mea, mă înalț. Apare un dezechilibru. Dezechilibrul este întotdeauna nesănătos, perturbă relațiile. Dacă vorbesc cu o persoană și conversația aduce o stare de judecată, să acționăm cu înțelepciune. Toată lumea gândește și acționează întotdeauna cât poate de bine. Dacă îi judec gândirea și acționează cu dragoste, pot să empatizez cu mintea lui și să-i accept gândirea și acțiunea. Dacă judec și condamn, nu m-am simțit pentru comportamentul lui. „Răsplata” va fi schimbul de poziții. Viața îmi va aduce situații în care voi trăi singuri condamnații și voi simți totul de unul singur. Să învăț singur ceea ce am condamnat în altul.

Pentru a experimenta fericirea, trebuie să facem totul la „maxim posibil”. Numai când mă dăruiesc pe deplin, când mă cufund profund, când mă inserez cu adevărat complet, arunc liantele, apoi mă pot bucura fericit. A te căsători, a iubi, a iubi, a iubi, a dori, a medita, a te ruga, dar și a lucra, a te odihni, a te relaxa, a călători. Dacă o fac pe jumătate, cu atenție, uitându-mă neîncrezător, țin ușa din spate deschisă, căile de evacuare, nu pot experimenta bucurie adevărată, adevărată, bunăstare, fericire, pace, într-un singur cuvânt: fericire.