Slovacii îl numesc Anton sau Tonko, chiar dacă numele său real sună complet diferit. Interpretul Houssem Tannich îi ajută adesea pe medicii slovaci într-o tabără lângă granița sloveno-croată să vorbească cu pacienții.

sirian

Un tunisian nativ și un avocat instruit au venit în Slovenia în 2010, după ce și-au întâlnit viitoarea soție acasă. Tonko este în contact în fiecare zi cu zeci de refugiați care intră în spațiul Schengen în lagărul de la Dobová. Aude în fiecare zi povești triste, care nu lasă fără emoții un bărbat puternic, dar sensibil, în vârstă de 35 de ani. „Am slăbit 8 kilograme aici din noiembrie”, spune el.

De ce ați decis să lucrați ca interpret într-o tabără de refugiați?

Aveau nevoie de un om care să știe atât slovenă, cât și arabă. Există foarte puțini astfel de oameni în Slovenia. Așa că m-au sunat, am trecut prin antrenamente și în noiembrie am început să lucrez aici. Traducem pentru polițiști, medici, ONG-uri, pentru oricine nu vorbește limba arabă.

Din ce țări vin refugiații cel mai des în lagărul din Dobova?

Ieri (20 februarie) au venit 800 de persoane, dintre care aproximativ 600 din Siria, 100 din Irak și altele din Afganistan. Aproximativ șaptezeci la sută trăiesc în Siria. Înainte de asta, veneau și mulți oameni din Maroc, Algeria și Tunisia. Acum este un număr limitat.

Slovacul M. A. S. H. la granița cu Slovenia, aici nu au murit încă refugiați

Puteți afla dacă cineva care susține că a venit din Siria minte?

Anterior, era suficient să oferiți doar informații scrise, nume, prenume, data nașterii, țara de origine, unde merg. Și i-au trimis mai departe. Acum este diferit (sunt selectați refugiații, ed. Notă). Tot ce trebuie să fac este să aud un număr sau ceva similar și pot afla imediat dacă cineva minte. Chiar dacă vin într-o familie siriană, tot ce trebuie să fac este să întreb ceva tuturor și știu imediat că nu sunt din Siria.

Când îți dai seama ce vei face?

Voi veni la poliție și voi spune că este din Algeria. Dar nu pot face asta decât dacă îmi dau un ordin de la Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați. Altfel, nu este preocuparea mea.

Este probabil o muncă grea, auzi multe povești triste aici?

Multă (tăcere lungă). Într-o zi a venit un bărbat și a spus: Mi-am pierdut familia. Am avut o noapte atunci, am venit aici de la pensiune. Am început să vorbesc cu el și l-am întrebat care este numele tău, prenume. Toate întrebările frecvente. Câți ani are, câți oameni a pierdut. El spune că și-a pierdut soția și copiii, precum și familia fratelui său. Fratele meu locuiește în Germania. Le-a pierdut pe toate pe mare. Nu i-au mai găsit. A stat 40 de zile în Grecia, încă sperând. Nu știu ce s-a întâmplat, dar probabil că nu au supraviețuit.

Apoi l-am întrebat dacă vine singur. Acestea sunt întrebările pe care le punem de obicei. Nu, am venit cu un văr și un prieten. Și și-au pierdut familia în apă, în aceeași barcă. Am întrebat: ce? I-am spus să-i sune. Nu puteam vorbi, nu puteam scrie, nu puteam traduce. Celălalt bărbat spune - am pierdut o soție și doi copii, aveau șase și șapte ani. Făcuseră fotografii cu cinci minute înainte. De obicei taie nava.

Vor distruge nava pentru a-i salva?

Când distrug corabia, vine Garda de Coastă greacă, îi scoate și îi ia pe malul grecesc. Când nava este OK, ei îi vor trimite înapoi. Al treilea bărbat spune atunci: Mi-am pierdut soția și copilul de un an. L-am întrebat: nu vedeai unde înotau, nu puteai veni să-i salvezi. Nu, a răspuns el. Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost fiul meu plângând cinci minute. Și erau la aproximativ 800 de metri de coastă.

Asculti astfel de povești în fiecare zi?

In fiecare zi. Cu o zi înainte, un bărbat mi-a arătat acasă o fotografie cu doi copii uciși de o bombă. Nu m-am săturat de treaba asta pentru că trebuie să merg foarte mult. Nu ne-am mișcat mult în ultima vreme, suntem în cortul de înregistrare. Ei bine, am slăbit 8 kilograme. Nu pentru că alerg mult, dar pentru aceste povești, trebuie să ascult. Ultima dată nu m-am putut opri din plâns două zile. Nu am putut lucra două zile. Am fost atât de fericită când m-au trimis acasă.

Această lucrare merită?

Da, merită să îi ajuți pe oameni. Deși este foarte solicitant din punct de vedere psihologic.

Există posibilitatea ca unii oameni să inventeze povești?

Vorbim aceeași limbă. Nu numai că înțeleg limba, dar înțeleg și culoarea acesteia. Simt că nu se inventează. Dacă un arab începe să plângă, este real.

Mulți oameni din țara mea nu înțeleg de ce încearcă să ajungă în Europa în aceste condiții riscante.

Pai de ce? De ce să plătești mii de euro? Un bărbat a spus ieri că a plătit 8.000 de euro pentru o călătorie din Turcia în Grecia. De ce fug acei oameni din Siria? L-am văzut pe cel mai mare distribuitor de îmbrăcăminte din Damasc așteptând aici niște pantaloni. Ieri, am văzut un expert din Ministerul Justiției. am fost socat.

Am văzut ingineri, medici, profesori, un profesor de franceză. Îi văd în fiecare zi, sunt diferite tipuri de oameni. Merg și spun că au pierdut totul. Femeile însărcinate merg în luna a noua, au fost tratate chiar în acest loc. O femeie a avut o infecție. Medicul a spus că, dacă vine în Germania, dacă vine deloc, trebuie să se adreseze imediat unui chirurg. Dar nu voia să rămână aici.

Există unele persoane care solicită azil și în Slovenia?

Sunt, dar Slovenia este deja plină. Este o țară mică. Ieri am văzut adăpostul, este plin, este o țară mică. Sunt povești cu adevărat triste, le ascultăm în fiecare zi.