mercur

  • Prezentare generală a întâlnirilor Codex Alimentarius
    • Prezentare generală a reuniunilor FAO/OMS Codex Alimentarius din 2009
    • Programul reuniunilor organismelor Codex Alimentarius FAO/OMS pentru 2010
    • Informații pentru delegați la reuniunile Codex Alimentarius
    • Arhiva reuniunilor Comisiei Codex Alimentarius
      • Prezentare generală a reuniunilor FAO/OMS Codex Alimentarius din 2008
  • Informații din reuniunile Codex Alimentarius
    • Reuniunea CAC (2010)
    • Reuniunea CCGP (2010)
    • Reuniunea CCMAS (2010)
    • Reuniunea CCMAS (2009)
    • Reuniunea CAC (2009)
    • Reuniunea CCMAS (2008)
    • Reuniunea CCEURO (2008)
    • Arhiva
      • Reuniunea CCGP (2007)
      • Reuniunea CCMAS (2007)
      • Reuniunea CCEURO (2007)
      • Sesiunea CAC (2006)
      • Reuniunea CCMAS (2006)
      • Reuniunea CCNFSDU (2005)
      • Sesiunea CAC (2005)
      • Reuniunea CCMAS (2005)
      • Reuniunea CCEURO (2004)
      • Reuniunea CCMAS (2004)
      • Sesiunea CAC (2003)
  • Aderarea la UE a Comisiei Codex Alimentarius
    • Decizie privind aderarea Comunității Europene la Comisia Codex Alimentarius
    • Evaluarea a 2 ani de aderare la UE la Comisia Codex Alimentarius
    • Instrucțiuni de informare ale Secretariatului General al Consiliului UE
    • Poziția UE cu privire la proiectele de principii de lucru pentru analiza riscurilor
  • Baza științifică pentru deciziile Codex Alimentarius
    • Baza științifică pentru Codex Alimentarius
    • Prezentarea alimentelor
    • Contaminarea alimentelor PAH
    • Metilmercur la pește
    • Acrilamida în alimente
    • Sfaturi științifice privind siguranța alimentară și nutriția
    • Promovarea participării țărilor în curs de dezvoltare la avizele științifice FAO/OMS
    • Evaluarea riscurilor și acordul SPS
    • Măsuri sanitare și fitosanitare
    • Inițiativa globală FAO
    • Relația dintre CA și ISO
    • Notificări SPS
    • Melamina și acidul cianuric în alimente
  • Standardele și orientările Codex Alimentarius
    • Directiva HACCP
    • Principiile analizei riscului alimentar OMG
    • CODEX STAN 16-1981 Fasole și fructe conservate
    • CODEX STAN 38-1981 Ciuperci comestibile și produse din acestea
    • CODEX STAN 39-1981 Ciuperci comestibile uscate
    • CODEX STAN 55-1981 Conserve de ciuperci
    • CODEX STAN 58-1981 Conserve de mazăre
    • CODEX STAN 131-1981 Fistic decojit
    • CODEX STAN 171-1989 Unele impulsuri
    • CODEX STAN 175-1989 Produse proteice din soia
    • CODEX STAN 177-1991 Cocos ras
    • Liniile directoare Codex Alimentarius pentru funcționarea NCCP
    • Principii și orientări pentru schimbul de informații în cazul unei amenințări bruște la adresa siguranței alimentare
    • Codul de practică igienică pentru lapte și produse lactate
    • Cod de practică pentru prevenirea și reducerea contaminării alimentelor și furajelor cu dioxine și bifene policlorurate
    • Cod de bune practici pentru reducerea contaminării cu plumb a alimentelor
    • Cod de bune practici pentru prevenirea și reducerea contaminării cu aflatoxine a nucilor
    • Conținutul directivei privind alimentele ecologice
    • Proiect de cod de bune practici pentru reducerea acrilamidei din alimente
    • Principiile de lucru ale analizei riscurilor în stat
  • Manual procedural
    • Manual procedural
      • Statutul Comisiei Codex Alimentarius
      • Regulile procedurale ale Comisiei Codex Alimentarius
      • Proceduri pentru elaborarea standardelor de cod și a textelor conexe
      • Principiile generale ale Codex Alimentarius
      • Liniile directoare pentru cooperarea dintre Comisia CA și organizațiile interguvernamentale internaționale
      • Principiile participării
      • Definiții în sensul Codex Alimentarius
      • Liniile directoare pentru comitetele de cod și grupurile de lucru interguvernamentale ad hoc
      • Directiva pentru desfășurarea deliberărilor comitetelor codului și a grupurilor de lucru interguvernamentale ad hoc
      • Liniile directoare pentru șefii comitetelor de cod și grupurile de lucru interguvernamentale ad hoc
      • Liniile directoare pentru grupurile de lucru despre fizică (WG)
      • Directiva grupurilor de lucru electronice (EPS)
      • Criterii pentru definirea priorităților de lucru
      • Directivă pentru încorporarea unor dispoziții specifice în standardele Codex și în textele conexe
    • Amendamente aprobate la Manualul de procedură din 2006
    • Liniile directoare pentru grupurile de lucru electronice
    • Liniile directoare pentru grupurile de lucru de fizică
  • Pachet educațional CA.
    • Cum se pregătesc avize naționale cu privire la documentele de cod
    • Care este componența comitetelor de cod
    • Cum este organizat Codul
    • Cu ce ​​se ocupă Comitetele Codului
    • Ce este Codul
    • Istoria Codului
    • Pregătirea ședințelor comitetului de cod
    • Domenii de interes ale statului în Cod


Metilmercur la pește

La a 36-a ședință a Comitetului Codex pentru aditivi și contaminanți alimentari (CC FAC), a fost înființat un grup de lucru (SC) pentru a pregăti un document de discuție privind metilmercurul din pești. Uniunii Europene i s-a încredințat conducerea PS, iar Australia, Canada, Franța, India, Italia, Japonia, Kenya, Africa de Sud și SUA au solicitat aderarea. Consumers International a colaborat, de asemenea, la document. Scopul documentului a fost clarificarea situației, care ar trebui să arate dacă este necesar să se revizuiască limitele orientative pentru metilmercur la pești sau dacă este posibil să se aleagă alte metode de gestionare a riscurilor. Scurt conținut al documentului:

În iunie 2003, Comitetul mixt FAO/OMS pentru aditivi alimentari (JECFA) a revizuit evaluarea riscului metilmercurului la pești. El a aprobat niveluri de admisie săptămânale tolerabile preliminare (PTWI) de 1,6 µg/kg greutate corporală, adică semnificativ mai mici de 3,3 µg/kg, care au fost nivelurile aprobate r. 2000. Au fost definite noi niveluri de aport, având în vedere potențialul de deteriorare a fătului în curs de dezvoltare, care poate prezenta un risc mai mare de efecte toxice.
Valorile ghidului codului pentru conținutul de metilmercur sunt: ​​1 mg/kg (pești mari pradă) și 0,5 mg/kg (alți pești). Datorită posibilității de a depăși ocazional PTWI la unele persoane (inclusiv femeile însărcinate și care alăptează), măsurile de gestionare a riscurilor trebuie reevaluate.
Mercurul de mediu se acumulează în componenta apoasă a lanțului trofic, inclusiv peștii și animalele marine, în principal sub formă de metilmercur, care este de interes toxicologic. Deși mercurul se găsește și în alte alimente, mai ales sub formă anorganică, nivelurile de metilmercur din ele tind să fie foarte scăzute. Mercurul anorganic din dietă nu ridică preocupările experților. Gestionarea riscurilor la pește și produse din pește este necesară pentru a reduce expunerea la mercur din dietă la mercur.

Apariția în alimente

Datele privind mercurul din pește se referă, în majoritatea cazurilor, la mercur total, mai degrabă decât la metilmercur. Pe de altă parte, știm că proporția de metilmercur în cantitatea totală de mercur este de aproximativ 90%, astfel încât conținutul total de mercur poate fi un indicator relativ bun al metilmercurului. Acumularea de metilmercur nu este aceeași la toate speciile de pești. Depinde de vârstă, dimensiune, mediu natural și surse de hrană. Peștii mai mari, cu viață lungă și prădători conțin mai mult metilmercur, dar rezultatele nu sunt de obicei specifice unor specii de pești specifice. Peștii care conțin mai mult metilmercur includ de ex. ton. Tonul conservat este mai sărac în metilmercur, probabil pentru că sunt selectate specii mai mici pentru conservare.

Conținutul total de mercur din pește (exemple)

STATELE UNITE ALE AMERICII: macrou (213 probe) - valoare medie 0,73 mg/kg, valoare maximă 1,67 mg/kg; rechin (351 probe) - valoare medie 0,99 mg/kg, valoare maximă 4,54 mg/kg; ton congelat (131 probe) - valoare medie 0,38 mg/kg, valoare maximă 1,3 mg/kg.

Canada: ton proaspăt și congelat - valoare medie 0,93 mg/kg, valoare maximă 2,12 mg/kg; ton conservat - valoare medie 0,15 mg/kg, valoare maximă 0,59 mg/kg; stridii - valoare medie 0,01 mg/kg.

Japonia: ton (123 probe) - valoare medie 0,73 mg/kg, valoare maximă 6,10 mg/kg; rechin (30 de probe) - valoare medie 0,54 mg/kg, valoare maximă 0,81 mg/kg.

Povara populației

JECFA a prelucrat date privind apariția mercurului și consumul de pește. El a estimat că, în unele cazuri, sarcina poate depăși o valoare PTWI definită. În cinci modele ale dietei regionale, sarcina săptămânală a fost estimată la 0,3 - 1,5/g/kg. Într-o serie de modele naționale de dietă, au fost estimate sarcini săptămânale cuprinse între 0,1 și 2,0 µg/kg greutate corporală.

Opțiuni de gestionare a riscurilor

Strategia de gestionare a riscurilor trebuie să se concentreze pe reducerea expunerii potențiale din consumul de pește. Acestea includ definirea nivelurilor maxime de metilmercur, furnizarea de consiliere consumatorilor și activitățile de mediu care vizează reducerea contaminării.

Niveluri maxime

Limite de orientare Codex pentru conținutul total de mercur: 1 mg/kg (pești mari pradă) și 0,5 mg/kg (alte specii de pești). Cu toate acestea, nu este clar ce specii aparțin categoriei peștilor mari de pradă.

Legislația UE definește nivelurile maxime de mercur în produsele pescărești, cu 1 mg/kg aplicabil peștilor enumerați și 0,5 mg/kg altor pești și produse pescărești. Având în vedere nivelurile de mercur determinate analitic la pești, se ia în considerare o reducere a limitelor. Se aplică reglementări similare de ex. în Australia și Noua Zeelandă. În Canada, se aplică o limită orientativă pentru conținutul total de mercur în mușchiul de pește de 0,5 mg/kg. Se aplică tuturor peștilor comercializați, cu excepția a trei specii de pești prădători: rechin, pește-spadă, ton proaspăt sau înghețat (dar nu conservat). În Japonia, pentru anumite specii de pești este definită o valoare limită provizorie pentru un conținut total de mercur de 0,4 mg/kg (0,3 mg/kg calculat pe metilmercur). Dacă această valoare este depășită, peștele trebuie retras din circulație.

Sfaturi pentru consumatori

În SUA, sfaturile se concentrează pe femeile care pot rămâne însărcinate, femeile însărcinate, mamele care alăptează și copiii. Că suntem sfătuiți să nu: a/consumăm specii specifice de pești; (b) să nu consume mai mult de 340 g pe săptămână de pești și specii marine care conțin mai puțin mercur (de exemplu creveți, conserve de ton, somon, somn); c/urmați recomandările autorităților responsabile cu privire la peștii de apă dulce locali (dacă nu există recomandări locale, trebuie să aveți grijă ca consumul total săptămânal al oricărui pește să nu depășească 340 g). Recomandări similare se aplică copiilor, dar aceștia ar trebui să aibă porțiuni mai mici. Recomandările se aplică și speciilor individuale de ton. Tonul alb are mai mult mercur, deci nu este recomandat să consumăm mai mult de 170 g pe săptămână, în timp ce tonul „ușor” conservat poate fi consumat la 340 g pe săptămână.

Conform recomandărilor Uniunii Europene, populațiile vulnerabile (așa cum s-a menționat mai sus pentru SUA) nu ar trebui să consume mai mult de o porție mică de pești prădători (mai puțin de 100 g) pe săptămână și, în acest caz, nu ar trebui să consume alți pești. De asemenea, se recomandă copiilor să nu consume ton mai mult de două ori pe săptămână. În mod similar, UE recomandă să se acorde atenție recomandărilor autorităților naționale.

În caz de consum neadecvat, amenințarea nu se referă doar la grupuri foarte sensibile, ci și la populația generală. Recomandările internaționale ar putea ajuta la gestionarea riscurilor pentru consumatori, dar este esențial să se monitorizeze în special informațiile autorităților naționale responsabile.

Măsuri de mediu

Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (PNUM) dezvoltă în prezent un program de reducere a emisiilor de mercur. Reducerile globale ale emisiilor ar contribui la reducerea prezenței mercurului în sistemele acvatice, astfel încât s-ar acumula mai puțin în pești.

Recomandări

  1. Actualizați limitele ghidului de metil mercur, ceea ce înseamnă
    • mențineți 0,5 mg/kg pentru pești în general și 1,0 mg/kg pentru speciile de pești selectați (enumerate în anexa la document),
    • specificați lista speciilor de pești cărora li s-ar aplica o valoare limită de 1,0 mg/kg.
  2. Obțineți date pentru a compara concentrațiile de metilmercur cu concentrațiile totale de mercur la diferite specii de pești. Dezvoltarea în continuare a metodelor analitice pentru determinarea metilmercurului, în special în ceea ce privește reducerea preconizată a limitelor totale de mercur la anumite specii de pești.
  3. Solicitați JECFA să clarifice în continuare riscul pentru populațiile vulnerabile pentru a determina măsura în care acestea ar putea fi autorizate să depășească valorile PTWI.
  4. Explorează posibilitatea recomandărilor internaționale de risc și a comunicării în acest domeniu. De asemenea, luați în considerare crearea unei liste de pești despre care se știe că conține mai puțin metilmercur, ceea ce ar ajuta consumatorii să facă alegeri în cunoștință de cauză. Un model general ar permite autorităților naționale să facă recomandări mai specifice pentru o anumită regiune.
  5. Organizați un atelier care vizează dezvoltarea unei strategii pentru acest domeniu. Comparați riscul și beneficiile.
  6. Încurajați statele membre să ia măsuri pentru a reduce poluarea cu mercur.

CX/FAC 05/37/35 Document de discuții despre metilmercur la pește.
Programul comun FAO/OMS pentru standarde alimentare, Comitetul Codex pentru aditivi și contaminanți alimentari, a 37-a sesiune, 2005, 14 pagini.