Avem o mulțime de dovezi că benzile desenate sunt un mediu potrivit pentru subiecte serioase și afirmații autorale puternice: de la legendarul Maus Art Spiegalman, prin ingenioasa lume emoțională a lui Jimmy Corrigan sau Alois Nebel, până la povestea grafică explicită documentară, raportabilă de Joe Sacca .

printre

Un gen specific de benzi desenate sunt apoi cărțile autobiografice și în interiorul lor cele care privesc lumea prin ochii copiilor. Unul dintre ele este setul numit în mod adecvat al Riad Sattouf Odată ce ești arab. Până acum, primele două părți ale sale au fost publicate în cehă, așa că le-am răsfoit puțin.

Ar trebui spus de la început că există mai multe cărți similare cu cele ale lui Sattouf - mai multe pot fi amintite de Persepolis în special de Marjana Satrapi, pe care o cunoaștem și de pe ecranul filmului, alții găsesc analogii cu Peretele lui Petr Sís, care descrie adolescența în comunism; fanii benzilor desenate independente își pot aminti din nou de David B. și de Padoucnice. Este foarte posibil ca, dacă ai citit oricare dintre ele și îți plac, într-o zi vei fi arab să te dezamăgească de la început. Pare prea simplu, complotul este relativ previzibil, imaginea și textul sunt adesea doar duplicate în loc de adăugiri ingenioase și majoritatea dintre noi știm deja ceva despre regimurile autoritare. Dar calitățile discrete ale comicului lui Sattouf apar treptat, trebuie doar să le acorde ceva timp pentru a se arăta într-o frumusețe deplină, precum personajul principal.

La începutul primei cărți, Riyadh este un băiat de doi ani cu „păr lung, gros, mătăsos, de culoare blond platinat”, copilul iubit al sirianului Abd ar-Razzak Sattouf și al francezului Clémentine. Împreună cu părinții săi, sa mutat în Libia la începutul anilor șaptezeci și optzeci sub conducerea lui Muammar Gaddafi, deoarece tatăl său a obținut un loc la universitate acolo. De aici începe cunoașterea sa despre lumea arabă, în special fața ei nu tocmai democratică.

La început, tânărul Riyadh este doar un observator al evenimentelor și privește lumea prin punctele de vedere ale tatălui său. El este un mare susținător al unității și independenței arabe, dar idealurile sale intră în propria sa experiență, mai întâi cu regimul Gaddafi și apoi în Siria natală, sub conducerea lui Hafiz al-Assad. În plus, încearcă să fie un tată bun și un soț hotărât, dar nu reușește întotdeauna. Își crește fiul în spiritul tradiției, deși el însuși nu este un credincios musulman. Vede și așchii în ochii Occidentului, dar nu-l deranjează bara transversală a arabilor și musulmanilor. În ciuda tuturor ipocriziei și a punctelor de vedere din ce în ce mai șovine, totuși, într-un fel misterios, reușește să fie un personaj drăguț. Poate că atât de ușor descoperim că este de fapt inofensiv și bun în colțul sufletului său. Uneori, pe de altă parte, cineva se întreabă cum se poate descurca mama Riyadh. Pare a fi o fântână de răbdare, deși uneori soțul o înnebunește. Ca franceză albă, nu este ușor în lumea musulmană, dar noi pătrundem în lumea ei emoțională doar superficial.

După Libia, familia Riyadh va petrece un scurt sejur în Franța pentru a se muta în cele din urmă în Siria. Fiecare dintre țări are propria culoare și, de asemenea, propria culoare complementară, care servește la sublinierea lucrurilor care l-au influențat puternic pe micul erou. De exemplu, Libia este galbenă și tot ceea ce este semnificativ în ea este verde - de exemplu, banane sau un imn la televizor. Franța este albastră, Siria este roz. Acest lucru permite o orientare ușoară în poveste, deoarece Riyadh se întoarce în Franța destul de regulat de sărbători. Alte culori, sau chiar mirosuri și mirosuri, sunt descrise de Sattuf cu săgeți în imagine. Uneori este cam redundant, alteori frumos.

Pe măsură ce Riyadh crește, devine o figură din ce în ce mai plastică, intrând în relații cu alți oameni, câștigând prieteni și dușmani, învățând să folosească spiritul, iar observațiile sale devin tot mai potrivite. Puteți vedea diferența dintre începutul și sfârșitul primei cărți, dar este și mai semnificativă în a doua parte a trilogiei.

În ea, ne scufundăm pe deplin în lumea școlarilor sirieni din anii 1980. Pungile de plastic purtate de vânt zboară în mod constant pe cer, tijele de fier ies din case, astfel încât proprietarii lor să nu fie nevoiți să plătească taxe, pereții sunt împodobiți cu crăpături și găuri, profesorul de la școală poartă hijab și fustă și îi împinge copiii peste degete. În această parte, autorul își demonstrează pe deplin arta, poate fi sensibil și onest copilăresc, dar și la fel de crud ca țara și regimul în care trăiesc personajele. În plus, micul Riyadh este de neratat cu părul său blond. În timp ce în copilăria timpurie au evocat descântec atât la adulți, cât și la copii, acum devin handicapați și datorită lor, micul erou câștigă cea mai proastă etichetă posibilă de la nepoții săi - un evreu. Este frumos să vezi aici nu numai mecanismele de demarcare împotriva a tot ceea ce este neobișnuit și diferit, ci și vulnerabilitatea copiilor față de armele de propagandă atentă.

De exemplu, dacă citiți Persepolis menționat în introducere, veți fi conștienți de realități, deși poveștile individuale sunt de fapt destul de diferite. În ambele cărți, există scene care par să fi căzut din vedere - cum ar fi imaginile pentru copii ale lui Dumnezeu. Marjane Satrapi are mai multă eleganță și mai multă invenție picturală, Sattúf lucrează cu minimalism, detalii fine, care la prima vedere nu atrag atât de mult, dar dacă nu le lipsești, pot fi fermecătoare. Poate că acest lucru este legat și de faptul că Persepolis are loc într-un oraș puțin mai cosmopolit, în timp ce Riyadh trăiește o copilărie într-un sat relativ sărac și înapoiat cultural. Ambii autori împărtășesc o relație caldă cu propria lor cultură, dar și aceeași rezistență la regimurile autoritare și fanatismul religios.

Benzi desenate au câteva avantaje față de cărți. Ele pot fi citite foarte repede și la care se pot întoarce mai ușor. În plus, o imagine spune adesea mai mult de o mie de cuvinte. Pe de altă parte, luxul a o mie de cuvinte nu își poate permite, în principiu, un comic. Cu toate acestea, ceea ce face ca un comic bun să nu se deosebească de o carte bună sunt emoțiile puternice care vor rămâne în tine mult după ce l-ai citit. În prima carte Într-o zi vei fi arab, vor fi găsiți, a doua carte este saturată cu ei. Și dacă sunteți interesat, puteți îndrăzni să așteptați cu îndrăzneală a treia continuare a poveștilor micului Riyadh.

Titlu: Într-o zi vei fi arab. Copilăria în Orientul Mijlociu (1978 - 1984), Într-o zi vei fi arab 2. Copilăria în Orientul Mijlociu (1984 - 1985)
Autor: Riad Sattúf
Traducere: Jan Machonin
An: 2017
Editor: Baobab
Limba: ceha
Număr de pagini: 160/160
Legare: broșată
ISBN: 9788075150547/9788075150615