sol iru 3x1 ml/75 mg (striek.skl.napl.)
Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)
Textul aprobat al autorizației de introducere pe piață, ev. Nr.: 2010/06674-REG, 2010/06675-REG, 2010/06676-REG
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
AKIS 25 mg/ml soluție injectabilă într-o seringă preumplută
AKIS 50 mg/ml soluție injectabilă într-o seringă preumplută
AKIS 75 mg/ml soluție injectabilă într-o seringă preumplută
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Substanța activă este diclofenac sodic.
Fiecare seringă de 1 ml conține:
25 mg diclofenac sodic
50 mg diclofenac sodic
75 mg diclofenac sodic.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluție injectabilă într-o seringă preumplută (injecție)
Soluție clară până la ușor clară chihlimbar.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Soluția injectabilă AKIS este eficientă împotriva formelor acute de durere, inclusiv colici renale, exacerbări ale artritei osteo- și reumatoide, dureri acute de spate, gută acută, traume și fracturi acute și dureri post-operatorii (vezi pct. 4.3 și 4.4).
AKIS este indicat la adulți. Nu se recomandă utilizarea la copii și adolescenți.
4.2 Doze și mod de administrare
Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficiente pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).
Dozare
Soluția injectabilă AKIS se administrează intramuscular sau subcutanat. AKIS este doar pentru tratament pe termen scurt și nu trebuie administrat mai mult de două zile.
O doză mai mică poate fi suficientă pentru durerea ușoară până la moderată. Poate fi necesară o doză de 75 mg pentru durerea severă, cum ar fi colicile renale. În mod excepțional și în cazuri severe, o a doua doză de 75 mg poate fi administrată după 6 ore. Doza nu trebuie să depășească 150 mg în 24 de ore.
Dacă este necesară mai mult de o injecție de AKIS pe zi (până la o doză zilnică maximă de 150 mg), se recomandă schimbarea locului de injectare pentru injecțiile ulterioare. Dacă este necesar, se poate utiliza o singură injecție de AKIS cu alte formulări de diclofenac până la o doză zilnică maximă de 150 mg.
Grupuri speciale de pacienți
Pacienții vârstnici prezintă un risc crescut de reacții adverse grave (vezi pct. 4.4 și 5.2). Dacă AINS sunt considerate necesare, trebuie utilizată cea mai mică doză eficientă pentru cel mai scurt timp posibil. În timpul tratamentului cu AINS, pacientul trebuie monitorizat periodic pentru sângerări gastro-intestinale. Doza zilnică maximă recomandată de soluție injectabilă AKIS este de 150 mg.
Pacienți cu insuficiență renală
Hidroxipropil-β-ciclodextrina (HPβCD), excipientul din soluția injectabilă AKIS, este excretată în principal prin filtrare glomerulară. Prin urmare, pacienții cu insuficiență renală severă (definită ca clearance-ul creatininei sub 30 ml/min) nu trebuie tratați cu soluție injectabilă AKIS (vezi pct. 4.4 și 5.2). Cea mai mică doză eficientă trebuie utilizată la pacienții cu insuficiență renală.
Siguranța și eficacitatea soluției injectabile AKIS la copii cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani nu au fost stabilite.
Mod de administrare
Soluția injectabilă AKIS trebuie administrată numai de personalul medical. Poate fi administrat intramuscular sau subcutanat în țesuturi sănătoase curate.
Dacă este posibil, trebuie utilizat un flacon pentru a prepara o doză cunoscută, nu două, i. de exemplu. o injecție de 75 mg mai degrabă decât o injecție de 25 mg și o injecție de 50 mg sau o injecție de 50 mg mai degrabă decât două injecții de 25 mg.
Următoarele instrucțiuni trebuie respectate pentru injecția intramusculară pentru a evita deteriorarea nervului sau a altor țesuturi la locul injectării. O injecție intragluteală profundă trebuie administrată în cadranul exterior superior al mușchiului sciatic. Dacă sunt necesare două injecții pe zi, se recomandă ca a doua injecție să fie administrată în cealaltă jumătate a feselor. Medicamentul trebuie injectat încet pentru a minimiza deteriorarea țesutului local.
Injecția trebuie administrată în țesutul subcutanat, de preferință în mușchiul sciatic superior sau în coapsa superioară. Dacă sunt necesare două injecții pe zi, se recomandă schimbarea locului de injectare între mușchiul sciatic și coapsă. Acul trebuie introdus complet în grosimea pliului pielii care se formează între degetul mare și arătătorul. Trebuie avut grijă să nu pătrundă în vas. Medicamentul trebuie injectat încet și la o rată constantă. Țineți pliul pielii între degete în timp ce injectați.
AKIS nu trebuie administrat intravenos (i.v.).
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate cunoscută la medicament sau la oricare dintre excipienți.
Ulcer gastric sau intestinal activ, sângerare sau perforație.
Antecedente de sângerări sau perforații gastrointestinale asociate tratamentului anterior cu AINS.
Antecedente de ulcer peptic activ/recurent/hemoragie (două sau mai multe episoade de ulcerare sau sângerare dovedite).
Ultimul trimestru de sarcină (vezi secțiunea 4.6).
Insuficiență hepatică, renală sau cardiacă severă (vezi pct. 4.4).
La fel ca alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenacul este contraindicat la pacienții la care acidul acetilsalicilic sau alte AINS provoacă atacuri de astm, urticarie sau rinită acută.
Tulburări de hemostază sau terapie anticoagulantă actuală (numai pe cale intramusculară).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Reacțiile adverse pot fi reduse la minimum utilizând cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă durată necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 și riscurile GI și cardiovasculare de mai jos).
Utilizarea concomitentă a diclofenacului cu AINS sistemice, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2, trebuie evitată din cauza lipsei de dovezi a beneficiilor sinergice și a potențialului de reacții adverse aditive.
Se recomandă prudență la pacienții vârstnici din motive medicale. În special, se recomandă utilizarea celei mai mici doze eficiente la pacienții vârstnici slabi sau la pacienții cu greutate corporală redusă.
Ca și în cazul altor AINS, reacții alergice, inclusiv reacții anafilactice/anafilactoide la diclofenac, pot apărea în cazuri rare fără expunere prealabilă la medicament. La fel ca alte AINS, diclofenacul poate masca semnele și simptomele infecției datorită proprietăților sale farmacodinamice.
S-au raportat hemoragii, ulcerații și perforații gastrointestinale la toate AINS, inclusiv diclofenac, și pot fi letale și pot apărea în orice moment în timpul tratamentului cu sau fără semne de avertizare sau antecedente de evenimente gastrointestinale severe. În general, au consecințe mai grave la pacienții vârstnici. Dacă la pacienții care iau diclofenac apare sângerare sau ulcerație gastro-intestinală, produsul trebuie întrerupt.
Ca și în cazul tuturor AINS, trebuie administrată o supraveghere medicală atentă și o atenție deosebită la prescrierea diclofenacului la pacienții cu simptome sugestive de tulburări gastrointestinale (GI) sau cu antecedente de ulcerare gastrică sau intestinală, sângerare sau perforație (vezi pct. 4.8). Riscul de sângerare gastrointestinală este mai mare odată cu creșterea dozelor de AINS la pacienții cu antecedente de ulcer peptic, mai ales dacă este complicat de hemoragie sau perforație. Pacienții vârstnici au o frecvență crescută a reacțiilor adverse la AINS, în special sângerări gastro-intestinale și perforații, care pot fi fatale. Pentru a reduce riscul de toxicitate gastrointestinală la pacienții cu antecedente de ulcerații, mai ales dacă este complicat de hemoragie sau perforație, și la vârstnici, tratamentul trebuie inițiat și menținut la cea mai mică doză eficientă.
La acești pacienți, precum și la pacienții care necesită tratament concomitent cu acid acetilsalicilic în doze mici (ASA)/aspirină sau alte medicamente care cresc riscul gastro-intestinal, trebuie luată în considerare terapia combinată cu agenți de protecție (de exemplu, inhibitori ai pompei de protoni sau misoprostol).
Pacienții cu antecedente de toxicitate gastro-intestinală, în special vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome abdominale neobișnuite (în principal sângerări gastrointestinale). Se recomandă prudență la pacienții tratați concomitent cu medicamente care pot crește riscul de ulcerații sau sângerări, cum ar fi corticosteroizi sistemici, anticoagulante, agenți antiplachete sau inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (vezi pct. 4.5). Se recomandă prudență și precauție la pacienții cu colită ulcerativă sau boală Crohn, deoarece poate să apară exacerbarea bolii (vezi pct. 4.8).
Efecte asupra ficatului
Este necesară supraveghere medicală atentă la prescrierea diclofenacului la pacienții cu insuficiență hepatică, deoarece boala lor poate fi agravată. Ca și în cazul altor AINS, inclusiv diclofenac, pot apărea creșteri ale uneia sau mai multor enzime hepatice. În timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac, monitorizarea regulată a funcției hepatice este indicată ca măsură de precauție. Dacă testele anormale ale funcției hepatice persistă sau se înrăutățesc, dacă apar semne clinice sau simptome în concordanță cu afecțiuni hepatice sau dacă apar alte semne (de exemplu eozinofilie, erupție cutanată), diclofenacul trebuie întrerupt. Hepatita fără simptome prodromale poate apărea cu diclofenac.
Se recomandă prudență la utilizarea diclofenacului la pacienții cu porfirie hepatică, deoarece poate declanșa o convulsie.
Efecte asupra rinichilor
AINS, inclusiv diclofenac, pot induce insuficiență renală funcțională prin inhibarea efectului vasodilatator al prostaglandinelor renale prin reducerea filtrării glomerulare. Acest efect secundar este dependent de doză. Se recomandă monitorizarea atentă a diurezei și a funcției renale la pacienții cu următorii factori de risc la începutul tratamentului sau după creșterea dozei:
afectarea funcției inimii sau a rinichilor,
antecedente de hipertensiune,
administrarea concomitentă de medicamente, cum ar fi inhibitori ai ECA, antagoniști ai angiotensinei II, sartani, diuretice (vezi pct. 4.5. Medicamente și alte interacțiuni),
hipovolemie de orice cauză, cum ar fi înainte sau după o intervenție chirurgicală majoră (vezi pct. 4.3),
disfuncție hepatică severă (albumina serică 80 ml/min: risc crescut de toxicitate pemetrexed din cauza clearance-ului pemetrexed scăzut. Se recomandă monitorizarea biologică a funcției renale).
Inhibitori ai calcineurinei (de exemplu ciclosporină, tacrolimus): AINS pot crește nefrotoxicitatea inhibitorilor de calcineurină mediată de efectele prostaglandinei renale. Monitorizarea funcției renale este recomandată în timpul terapiei combinate, în special la vârstnici.
Deferasirox: administrarea concomitentă de AINS și deferasirox poate crește riscul de toxicitate gastro-intestinală. La combinarea acestor medicamente este necesară o monitorizare clinică atentă.
Antibiotice cu chinolonă: cazuri de convulsii care pot fi cauzate de administrarea concomitentă de chinolone și AINS au fost raportate rar.
Fenitoină: Când fenitoina este utilizată în asociere cu diclofenac, se recomandă monitorizarea concentrațiilor plasmatice de fenitoină din cauza creșterii preconizate a expunerii la fenitoină.
Colestipol și colestiramină: Aceste substanțe pot întârzia sau reduce absorbția diclofenacului. Prin urmare, se recomandă administrarea diclofenacului cu cel puțin o oră înainte sau 4 până la 6 ore după colestipol/colestiramină.
Inhibitori puternici ai CYP2C9: se recomandă prudență la administrarea concomitentă a diclofenacului cu inhibitori puternici ai CYP2C9 (cum ar fi sulfinpirazona și voriconazolul), care pot duce la o creștere semnificativă a concentrațiilor plasmatice maxime și la expunerea la diclofenac datorită inhibării metabolismului diclofenacului.
Mifepristonă: AINS nu trebuie utilizate la 8-12 zile după administrarea mifepristonului, deoarece AINS pot reduce efectul mifepristonului.
Zidovudină: risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate concomitent cu zidovudină. Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză și hematoame la hemofilii tratați concomitent cu zidovudină și ibuprofen.
Deși AKIS este puternic legat de proteine, acesta nu interferează cu legarea de proteine a salicilaților, tolbutamidei și prednisolonului.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina și/sau dezvoltarea embrio-fetală. Datele din studiile epidemiologice indică un risc crescut de avort spontan și malformații cardiace și gastroschiză după utilizarea inhibitorilor de sinteză a prostaglandinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformații cardiovasculare a crescut de la mai puțin de 1% la aproximativ 1,5%.
Se așteaptă ca riscul să crească odată cu doza și durata terapiei. La animale, administrarea inhibitorilor de sinteză a prostaglandinelor sa dovedit a crește pierderile pre- și post-implantare și letalitatea embrion-fetală.
În plus, a fost raportată o incidență crescută a diferitelor malformații, inclusiv cardiovasculare, la animalele care au primit inhibitori ai sintezei prostaglandinelor în timpul organogenezei. Diclofenacul nu trebuie utilizat în primul și al doilea trimestru de sarcină, cu excepția cazului în care este absolut necesar. Dacă diclofenacul este utilizat de o femeie care încearcă să rămână gravidă sau se află în primul și al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie menținută cât mai scăzută posibil și tratamentul trebuie să fie cât mai scurt posibil.
În timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină, toți inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la:
toxicitate cardiovasculară (cu închidere prematură a canalului arterial și hipertensiune pulmonară);
disfuncție renală, care poate evolua spre insuficiență renală cu oligohidramnioză;
mama și fătul la sfârșitul sarcinii:
posibila prelungire a timpului de sângerare, efect antiplachetar care poate apărea chiar și după doze foarte mici;
inhibarea contracțiilor uterine care duc la întârzierea sau prelungirea travaliului.
Ca urmare, diclofenacul este contraindicat în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea
Ca și în cazul altor AINS, diclofenacul este excretat în laptele uman în cantități mici. Prin urmare, diclofenacul nu trebuie utilizat în timpul alăptării pentru a preveni reacțiile adverse la sugar.
Fertilitate
Ca și în cazul altor AINS, utilizarea diclofenacului poate afecta fertilitatea feminină, prin urmare nu este recomandată femeilor care încearcă să conceapă. Întreruperea diclofenacului trebuie luată în considerare la femeile care au dificultăți în a concepe sau care suferă de infertilitate.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Pacienții care prezintă tulburări vizuale, amețeli, vertij, somnolență sau alte tulburări ale sistemului nervos central în timpul tratamentului cu diclofenac nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacții adverse
Cele mai frecvente efecte secundare observate în studiile clinice cu AKIS sunt reacțiile gastrointestinale sau la locul injectării, care sunt de obicei ușoare și tranzitorii.
Datele din studiile clinice sugerează că utilizarea soluției injectabile de diclofenac este asociată cu reacții la locul injectării, cum ar fi durerea și hematoamele. Frecvența evenimentelor adverse la locul injectării a fost semnificativ mai mică la 25 și 50 mg decât la 75 mg. Următoarele reacții adverse au fost raportate, de asemenea, cu diclofenac: greață, vărsături, diaree și constipație.
Reacțiile adverse sunt enumerate mai jos în funcție de sistemul de organe MedDRA (SOC) și de frecvență în conformitate cu următoarea convenție: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 - 1/10); frecvente (≥1/100, ® 75 mg/3 ml. La fiecare moment, nu s-a observat nicio diferență semnificativă între cele două medicamente la 8 ore după administrare. La 1,5 ore după administrare (obiectivul principal al studiului), a existat o diferență în IC 95% între cele două tratamente este mult peste intervalul predefinit de non-inferioritate (-15 mm), prin urmare AKIS s-a dovedit a fi echivalent terapeutic cu Voltarol. Tabelul de mai jos arată diferențele în valorile medii Și diferența de IC 95% în fiecare moment în decurs de 8 ore de la administrarea medicamentului.