Mama de două ori a lui Erika are mai multe pasiuni, cum ar fi părinții de contact, minimalismul, ecologia, pedagogia Montessori și călătoriile. Prin intermediul blogului său, îți arată calea de a combina aceste concepte și de a-ți simplifica viața de zi cu zi cu copiii. Citiți un interviu interesant care vă va schimba viziunea asupra educației.

întrebat

Ce v-a condus la calea părinților de contact? Ne puteți explica principiile de bază ale acestei educații?

Cărți. Deja în timpul sarcinii, îl căutam pe cel potrivit printre numeroasele cărți de pe piață. Când o carte numită „Babies Safe - A Guide for Brave Parents” a sărit peste mine într-o librărie, am știut că trebuie să studiez acest lucru. Se spune despre alăptare, purtare, legătură după naștere, dormit împreună, o metodă de comunicare fără scutece sau de ce bebelușii au dreptul să plângă. Totul a fost foarte natural pentru mine și a risipit miturile pe care le-am avut încă de la generația noastră mai veche. De asemenea, am scris o scurtă carte electronică gratuită pe acest subiect, care este disponibilă pentru descărcare pe site-ul meu www.erikabistrovic.sk.

Principiul de bază este că ar trebui să ascultăm nevoile bebelușului, să nu ne fie frică să-l luăm în mâini atunci când o cere, să ne conectăm cu el și să nu-l facem dușman. Bebelușul a fost într-un mediu complet diferit timp de nouă luni înainte de a veni pe această lume. Era constant cald, mâncat când îi era foame, înconjurat de corpul mamei sale, legănându-se când mama mergea. Se naște într-o lume extraterestră și singura pe care o cunoaște este mama sa. Este perfect normal ca el să vrea să fie cu ea, lângă ea, pentru că ea se teme și vrea să simtă sprijin.

Prin urmare, grație acestei cărți și a altor cărți, am înțeles că aș vrea să am copilul meu cu mine în orice moment și astfel să-l ajut să descopere lumea cu ajutorul meu, dacă mi-o cere. Pentru că acești ani vor trece atât de repede și într-o zi ne-ar putea părea rău că nu i-am avut cu noi în această perioadă foarte fragilă, ci am încercat să-i învățăm să doarmă singuri, să nu învețe „pe mâna lor” sau să facă ei plâng.