. prima încercare de rețetă. ceva de la cantina școlii. pas cu pas spre bunătate
Deci asta este îndrăzneală! Mă voi urca în varză cu un stăpân pe oale și bucătari de gen majoritar masculin în bloguri. Știu că nu voi depăși calitatea frumosului atașament pictural al lui Milan G. (apropo, mereu scot tastatura cu ele) sau originalitatea unor rețete publicate (aceasta chiar m-a prins și pe aceasta, de asemenea, și a trebuit să încerc asta a doua zi).
Dar aș vrea să împărtășesc rețete pentru unele dintre felurile mele preferate. Poate îți voi dezvălui câteva rețete secrete de familie:-).
La început, voi încerca să rup bariera celor care, când au văzut la școală că va fi orez cu budincă la prânz, și-au schimbat biletul cu trei ciucuri translucide de un verde aprins. Nici măcar nu mi-aș schimba biletul pentru acea zi cu un afiș al Depeche Mode - și asta a fost o captură valoroasă în tinerețea mea (la bază băteam „dispecerii” cu „metalisti”). Probabil că în cantina noastră școlară au știut să facă o budincă de orez delicioasă. De exemplu, astfel:
Avem nevoie:
- 350 g orez (clasic, nu în pungile de gătit)
- litri de lapte
- 20 g de unt (sunt mai delicios acolo, este mai gustos)
- 80 g zahăr pudră
- 1 pachet de zahăr vanilat
- 3 ouă (nu le spargeți încă, le vom împărți în galben și partea albă de peluză)
- o lingură de zahăr pudră (va merge pe zăpadă)
- compot de cireșe (sau altele, dar îl prefer cu compot de cireșe)
- un praf de sare (un praf de sare merge aproape peste tot, nu știu de ce, dar mă țin de el)
O facem acasă mai ales pentru jumătate din doză și o scriem ca un punct dulce pentru o masă „normală”, pentru că nu mâncăm multă dulceață.
Acesta a fost un astfel de clasic, data viitoare voi încerca ceva mai puțin obișnuit. Poftă bună.