con inf 10x2 ml/10 mg (amp. sticla maro)
Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)
Anexa nr. 1 la notificarea unei modificări a înregistrării, ev. Nu. 2011/08342
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
1 fiolă (2 ml) conține 10 mg vinpocetină.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
CAVINTON este indicat la adulți și adolescenți pentru tratamentul consecințelor tulburărilor circulatorii ale sistemului nervos central.
Se utilizează pentru tratarea simptomelor psihologice și neurologice ale tulburărilor circulatorii ale SNC (tulburări de memorie, afazie, apraxie, tulburări motorii, amețeli, cefalee etc.) Este indicat pentru toate formele de insuficiență cerebrovasculară acută și cronică, de ex. in evenimente ischemice tranzitorii, tulburari neurologice ischemice tranzitorii, accident vascular cerebral progresiv, accident vascular cerebral complet, in conditii postapoplectice, in dementa multi-infarct, in arterioscleroza cerebrala, in conditii post-traumatice, encefalopatie hipertensiva, boli vertebrobiene.
În oftalmologie, poate fi utilizat pentru tratarea tulburărilor vasculare ale corioidei și retinei cauzate de arterioscleroză sau spasm vascular, pentru tratarea degenerescenței maculare și a glaucomului secundar cauzat de tromboză parțială și ocluzii vasculare.
În otologie, este indicat pentru tratamentul tulburărilor de auz de origine vasculară sau toxică (iatrogenă), pierderea auzului senzorinural, amețeli de origine labirintică, inclusiv boala Meniere și tinitus.
4.2 Doze și mod de administrare
Se administrează injecția CAVINTON numai lent i.v. infuzie (Viteza de perfuzare nu trebuie să depășească maximum 80 de picături/minut!).
Doza inițială este de 20 mg pe zi (2 fiole sunt diluate în 500-1000 ml soluție perfuzabilă). În cazurile severe, tratamentul poate fi început prin perfuzie de trei ori pe zi cu 10 mg.
Dacă este necesar, doza zilnică poate fi crescută treptat până la 1 mg/kg greutate corporală, în funcție de toleranța pacientului și împărțită în trei doze cu un interval de 5-6 ore.
Conținutul a 1 fiolă de injecție CAVINTON se adaugă la 200 până la 500 ml soluție perfuzabilă fără heparină. O soluție izotonică de clorură de sodiu 0,9% sau o soluție de glucoză 5% este potrivită ca soluție perfuzabilă.
Durata medie a tratamentului este de 10-14 zile, doza zilnică uzuală este de 50 mg/zi - calculată pe o greutate corporală de 70 kg. Nu este necesară ajustarea dozei la pacienții cu afecțiuni renale sau hepatice.
După terapia cu perfuzie, când starea medicală a pacientului o permite, comprimatele CAVINTON se administrează pe cale orală la o doză de 3 comprimate de CAVINTON (3 x 10 mg) de 3 ori pe zi sau 1 comprimat de CAVINTON FORTE (3 x 10 mg) de 3 ori pe zi .
Nu trebuie administrat intramuscular și nici administrat intravenos fără diluare!
4.3 Contraindicații
Administrarea parenterală a vinpocetinei este contraindicată în faza acută a accidentului vascular cerebral hemoragic, în aritmii severe, stări de sângerare și în cardiopatie ischemică severă. Mai mult, în caz de hipersensibilitate la vinpocetină sau alte componente ale medicamentului, în timpul sarcinii și alăptării.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
În cazul prelungirii intervalului QT sau a utilizării concomitente a medicamentelor care prelungesc intervalul QT, se recomandă monitorizarea ECG.
Când este administrat diabeticilor, trebuie luat în considerare conținutul de sorbitol al produsului (0,16 g per fiolă) și controlul glicemic.
Din cauza lipsei de experiență, medicamentul nu este recomandat pentru utilizare la copii.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Interacțiunile vinpocetinei cu alte medicamente nu sunt încă cunoscute. Se crede că rareori ar putea crește efectele medicamentelor care dilată vasele de sânge sau scad tensiunea arterială.
Nu au fost observate interacțiuni ale vinpocetinei cu următoarele medicamente administrate concomitent: beta-blocante (de exemplu, cloranolol, pindolol), digoxină, acenocumarol, glibenclamidă, imipramină, clopamidă, alfa-metildopa, hidroclorotiazidă. Doar în cazuri excepționale și rare a fost raportată potențarea efectului hipotensor al alfa-metildopa de către vinpocetină.
4.6 Sarcina și alăptarea
Utilizarea vinpocetinei în timpul sarcinii și alăptării este contraindicată.
Sarcina: Vinpocetina traversează bariera placentară; cu toate acestea, atinge concentrații mai mici în placentă și făt decât în sângele mamei. Nu s-au observat efecte teratogene. După doze mari la animale, hemoragia placentară și avortul au apărut în mai multe cazuri, probabil ca urmare a creșterii fluxului sanguin placentar.
Alăptarea: La om, vinpocetina este excretată în laptele uman. Concentrația de vinpocetină marcată radioactiv este de 10 ori mai mare în laptele matern decât în sângele matern. Laptele elimină 0,25% din doza administrată mamei în decurs de 1 oră. Deoarece este excretat în laptele matern și nu sunt disponibile date fiabile cu privire la efectele sale asupra sugarilor, mamele care alăptează nu trebuie administrate.
4.7 Influența asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Efectul vinpocetinei asupra acestor abilități nu a fost studiat.
4.8 Reacții adverse
Cardiac (0,9%): depresie la intervalul ST, prelungirea intervalului QT, tahicardie și extrasistole. Asocierea lor cu tratamentul cu vinpocetină este incertă din cauza apariției lor spontane.
Vascular (2,5%): modificări, în principal scăderea tensiunii arteriale, roșeață, flebită.
SNC (0,9%): tulburări de somn (insomnie, somnolență), amețeli, cefalee, slăbiciune și transpirație - pot apărea, dar pot fi, de asemenea, un simptom al bolii de bază.
Digestiv (0,6%): greață, arsuri la stomac, gură uscată.
Pot apărea reacții alergice ale pielii.
4.9 Supradozaj
Pe baza datelor din literatură, administrarea de 1 mg/kg greutate corporală este sigură. Deoarece nu avem experiență adecvată în administrarea de doze mai mari, acestea ar trebui evitate.
5. PROPRIETĂȚI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăți farmacodinamice
Grupul ATC: N06BX18
Grupa farmacoterapeutică: psihostimulant, nootropic
Vinpocetina îmbunătățește metabolismul creierului, crește consumul și utilizarea glucozei și oxigenului de către țesutul cerebral, îmbunătățește transportul glucozei peste bariera hematoencefalică, îmbunătățește toleranța celulelor creierului la hipoxie și schimbă metabolismul glucozei într-un proces aerob mai eficient din punct de vedere energetic. Crește concentrația de ATP și raportul ATP/AMP în creier, crește concentrațiile de cAMP și cGMP prin inhibarea izoenzimelor fosfodiesterazei din diferite țesuturi. Vinpocetina inhibă izoenzima cGMP-fosfodiesterază dependentă de calmodulină Ca ++, care ar putea fi responsabilă de efectul său selectiv. Are un efect inhibitor dependent de concentrație asupra conținutului de Na +. Blocarea clară a canalelor de Na + poate fi implicată în efectele neuroprotectoare și anticonvulsivante ale medicamentului. Vinpocetina crește metabolismul cerebral al noradrenalinei și al serotoninei; stimulează sistemul noradrenergic ascendent, prezintă activitate antioxidantă; indicând vinpocetina ca un compus cerebroprotector.
Vinpocetina îmbunătățește semnificativ microcirculația cerebrală; inhibă agregarea plachetară, reduce vâscozitatea sângelui crescută patologic, crește deformabilitatea eritrocitelor și inhibă absorbția adenozinei în eritrocite (această substanță este unul dintre cei mai importanți regulatori ai fluxului sanguin); crește transportul de oxigen către țesutul cerebral prin reducerea afinității de oxigen a eritrocitelor.
Vinpocetina crește selectiv și intens fluxul sanguin către creier și fracția cerebrală a debitului cardiac; reduce rezistența vasculară cerebrală fără a afecta circulația sistemică (tensiunea arterială, debitul cardiac, ritmul cardiac, rezistența periferică); nu provoacă un „efect de furt”, dimpotrivă îmbunătățește preferențial aportul de sânge către zona deteriorată, în timp ce circulația în zona intactă rămâne neschimbată („efect de furt” invers); crește în continuare vasodilatația indusă de hipoxie.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbția, distribuția și eliminarea vinpocetinei și a metabolitului său major, acidul apovincamic, au fost investigate folosind numeroase metode la șobolani, câini și oameni.
La șobolani, vinpocetina este bine absorbită după administrarea intraperitoneală sau orală și este eliminată din circulație relativ rapid (în 48 de ore). Concentrația maximă este atinsă la 1 oră după administrarea orală. Absorbția vinpocetinei este urmată de o distribuție rapidă în țesuturi, cantități detectabile de vinpocetină marcată cu tritiu fiind detectate numai în rinichi și ficat la sfârșitul primei perioade de 48 de ore. În decurs de 24 de ore după administrarea orală și intraperitoneală, s-a observat radioactivitate semnificativ mai mică după administrarea orală (4% față de 20%) din cauza ratei diferite de absorbție. Radioactivitatea a fost legată aproape exclusiv de proteinele plasmatice. La șobolani, vinpocetina este metabolizată bine și complet înainte de excreție, doar o cantitate mică de substanță nemodificată fiind excretată în urină. Metabolitul principal excretat în urină este acidul apovincamic, care este produs de esteraze plasmatice și reprezintă aproximativ 75% din radioactivitatea totală măsurată în urină.
Câțiva alți metaboliți pot fi detectați în bilă (hidroxivinpocetină, acid hidroxiapincincamic, dihidroxivinpocetină glicinat și conjugații acestora cu glucuronide și/sau sulfați).
Acidul apovincamic, principalul metabolit atât la șobolani, cât și la oameni, are o anumită activitate farmacologică (vasodilatație periferică). Vinpocetina este metabolizată în principal în ficat, dar hidroliza esterului este posibilă și în plasma de șobolan.
La șobolani, excreția de vinpocetină este relativ lentă, vinpocetina fiind excretată în principal prin fecale. S-a constatat că cea mai mare radioactivitate fecală își are originea în bilă, iar prezența circulației enterohepatice a fost demonstrată la șobolanii cu fistula a căilor biliare. S-a constatat că vinpocetina este excretată mult mai repede la om decât la șobolani și mai ales în urină. La câini, biodisponibilitatea vinpocetinei este de 21,5 ± 19,3%, iar timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare după administrarea intravenoasă este de 8,9 ± 2,87 ore.
Vinpocetina traversează placenta și se excretă în laptele șobolanilor care alăptează. Diferențele dintre datele publicate cu privire la proporția cantității transferate sau excretate se pot datora diferitelor sensibilități ale testelor utilizate sau datorită timpilor de măsurare diferiți.
5.3 Date preclinice de siguranță
Majoritatea studiilor de toxicitate a vinpocetinei au fost efectuate la începutul anilor 1970. De obicei, aceste studii prezintă unele deficiențe în ceea ce privește cerințele toxicologice actuale și GLP, dar oferă în continuare suficiente informații pentru a evalua riscul și siguranța la om, deoarece înregistrările proprietăților toxicologice ale vinpocetinei sunt corecte și exacte.
Studiile de toxicitate acută au fost efectuate la șoareci, șobolani și câini. LD50 oral nu a putut fi determinat la câini, deoarece vărsăturile au apărut după o doză de 400 mg/kg.
Simptomele toxice (ataxie, tremor, tonus muscular crescut cu crize tonico-clonice ulterioare, rigoare, respirație superficială și agravarea progresivă a comatozei) au apărut într-o manieră dependentă de doză.