În conformitate cu secțiunea 19 (1) din Legea privind impozitul pe venit, astfel cum a fost modificată de la 1 ianuarie 2015, cheltuielile (costurile), care sunt limitate de Legea privind impozitul pe venit, pot fi incluse în cheltuielile fiscale numai în măsura și în condițiile stabilite prevăzute în prezenta lege, cu excepția cheltuielilor (costurilor).) cheltuite de angajator pentru venitul impozabil prevăzut în conformitate cu § 5 alin. 1 și alin. 3 lit. d) din Legea impozitului pe venit în condițiile prevăzute într-un regulament special.
În legătură cu cele de mai sus, dacă furnizarea de bani de buzunar pentru o călătorie de afaceri în străinătate în sumă mai mare decât cea din articolul 14 din Legea privind despăgubirea călătoriei este convenită cu angajatul într-un contract de muncă, un contract colectiv sau într-un regulament intern sau angajator, cu condiția ca acordarea acestui beneficiu să fie impozitată salariatului ca venit din activitate dependentă și să facă parte din bazele de evaluare pentru asigurarea obligatorie de sănătate și asigurarea socială obligatorie.
Întrucât banii de buzunar furnizați unui angajat într-o călătorie străină sunt supuși impozitului și nu sunt scutiți de impozit, sunt întotdeauna venituri impozabile pentru angajat și, prin urmare, fac parte, de asemenea, din bazele de evaluare pentru asigurările obligatorii de sănătate și asigurările sociale obligatorii. Faptul decisiv pentru recunoașterea unui ban de buzunar mai mare în cheltuielile fiscale ale angajatorului este, prin urmare, că suma banilor de buzunar peste limita stabilită este convenită în contractul de muncă sau alt contract sau într-un regulament intern.
Întrebarea nr. 3 - Mesele furnizate integral de angajator
În 2019, angajații companiei au participat la o instruire de patru zile în afara locului de muncă obișnuit. Costurile de instruire organizate de companie au fost facturate de către unitatea de operare relevantă cu două facturi. Închirierea spațiilor și serviciile de cazare au fost facturate separat și o factură pentru serviciile de catering a fost emisă separat. Conform facturii pentru serviciile de catering, angajatul plătește o indemnizație de masă de 8 EUR în prima și a 4-a zi, iar o indemnizație de masă de 12 EUR în a 2-a și a 3-a zi. Cât de mult suma facturată pentru serviciile de catering reprezintă o cheltuială fiscală?
Răspunsul
Compania va include servicii de catering facturate furnizate angajaților în timpul călătoriei de afaceri în cheltuieli fiscale în conformitate cu § 19 alin. d) din Legea impozitului pe venit numai până la suma la care se ridică dreptul în conformitate cu § 5 din Legea privind despăgubirea călătoriei. Deoarece indemnizația de masă, care corespunde duratei călătoriei de afaceri în zilele individuale petrecute de angajați în călătoria de afaceri, este de 6,70 EUR în zilele 1 și 4 și de 10,30 EUR în zilele 2 și 3, se percepe valoarea indemnizației de masă costurile peste limita stabilită de Legea privind despăgubirea călătoriei reprezintă un element care mărește baza de impozitare la stabilirea bazei de impozitare. Ajustarea se face prin adăugarea acestei sume la rezultatul economic.
Întrebarea nr. 4 - Cazarea managerului companiei într-un apartament închiriat
Directorul general al companiei este un cetățean belgian cu domiciliul permanent în Belgia. Când lucrează pentru companie, el este cazat în Slovacia într-un apartament închiriat în acest scop de companie. Este o plată pentru închirierea unui apartament, o cheltuială fiscală recunoscută a companiei?
Răspunsul
Conform § 19 alin.2 lit. d) din Legea impozitului pe venit, cheltuielile fiscale sunt indemnizații de călătorie până la suma la care se ridică dreptul conform reglementărilor speciale, de ex. conform Legii nr. 283/2002 Coll. privind indemnizațiile de călătorie, astfel cum a fost modificat.
Managerul este în conformitate cu § 1 paragraful 2 lit. b) din Legea privind indemnizațiile de călătorie în sensul prezentei legi pentru angajați. Întrucât persoanele definite în această dispoziție nu au un loc de muncă regulat convenit, călătoria de lucru în conformitate cu § 2 alineatul 1 din Legea privind despăgubirea călătoriei este, de asemenea, călătoria care durează de la intrarea acestor persoane pentru a efectua activități care decurg din poziția lor specială, inclusiv desfășurarea activităților până la sfârșitul acestei călătorii (în acest caz special, călătoria din Belgia la sediul companiei, inclusiv efectuarea lucrărilor în companie și călătoria de întoarcere), pentru care aceștia au, de asemenea, dreptul la rambursarea cheltuielilor de cazare dovedite.
Dacă managerul plătește el însuși cazare în timpul unei astfel de călătorii de afaceri, el are dreptul la rambursarea cheltuielilor dovedite pentru cazare. În cazul în care managerul primește cazare de către companie (angajator), angajatul (manager) nu solicită această indemnizație de călătorie. Pentru angajator, închirierea apartamentului în care este cazat managerul companiei ca parte a unei călătorii de afaceri reprezintă o cheltuială deductibilă în conformitate cu § 2 lit. i) și 17 alin.1 din Legea privind impozitul pe venit.
Întrebarea nr. 5 - Cazarea lucrătorilor independenți
Compania a încheiat acorduri de mandat cu persoane care desfășoară activități independente pentru efectuarea de lucrări meșteșugărești. În contracte, este convenit ca compania să acopere toate costurile asociate cazării unui lucrător independent. Costurile companiei suportate pentru cazarea lucrătorilor independenți sunt o cheltuială fiscală recunoscută?
Răspunsul
Pentru cheltuielile fiscale în sensul articolului 2 lit. i) din Legea impozitului pe venit este considerată o cheltuială pentru realizarea, asigurarea și menținerea veniturilor demonstrabile suportate de contribuabil, înregistrate în contabilitatea contribuabilului în conformitate cu reglementările contabile sau înregistrate în evidența contribuabilului în conformitate cu § 6 alin. 11 sau 14, cu excepția cazului în care prezenta lege prevede altfel.
Conform § 19 alin. 2 scrisori d) din Legea impozitului pe venit, cheltuielile fiscale care pot fi aplicate numai în măsura și în condițiile stabilite în prezenta lege sunt cheltuieli cu indemnizațiile de călătorie până la valoarea la care se ridică dreptul în temeiul reglementărilor speciale. Acest regulament special este Legea nr. 283/2002 Coll. privind indemnizațiile de călătorie, astfel cum a fost modificat, care reglementează acordarea rambursării cheltuielilor și a altor beneficii pentru călătoriile de afaceri către persoane, care sunt definite în § 1 alin. 1 și 2 din prezenta lege. Din legea menționată rezultă că, în cazul în care compania (angajatorul) plătește persoanelor definite în Legea privind despăgubirea călătoriei, în măsura specificată în această lege, este o cheltuială fiscală pentru acesta în conformitate cu articolul 19 alin. 2 scrisori d) din Legea impozitului pe venit.
În cazul în care compania plătește aceste costuri persoanelor care nu sunt enumerate la § 1 alin. 1 și 2 din Legea privind despăgubirea călătoriei, o astfel de cheltuială nu poate fi recunoscută ca o cheltuială fiscală în conformitate cu § 19 alin. 2 scrisori d) din Legea impozitului pe venit. În astfel de cazuri, este necesar să se treacă de la un contract specific încheiat între client și furnizor și să se evalueze cheltuielile fiscale în legătură cu § 17 alin. 1 scrisoare b) și la dispoziția deja citată din § 2 lit. i) din Legea impozitului pe venit. În cazul de față, compania nu suportă (taxează) direct costurile de cazare SZČO. Aceste costuri vor fi suportate de SZČO, care va reflecta costurile declarate de cazare în prețul serviciului furnizat de acesta.
În cazul în care compania este de acord cu furnizorul că cazare pentru SZČO va fi furnizată și plătită de către client, în timp ce furnizorul ia în considerare acest fapt în prețul serviciului furnizat (adică îl reduce), este o compensație pentru costuri, care este contrar § 7 alin. 5 din Legea contabilității.
Întrebarea nr. 6 - Cheltuieli pentru bilete anulate
Este posibil să recunoașteți o taxă de anulare pentru rezervarea unui bilet pentru o călătorie de afaceri pentru cheltuielile fiscale ale companiei?
Răspunsul
În conformitate cu § 19 alin. 2 scrisori d) din Legea impozitului pe venit, cheltuielile fiscale care pot fi aplicate numai în măsura și în condițiile stabilite în prezenta lege sunt indemnizații de călătorie până la suma la care se naște dreptul în temeiul Legii nr. 283/2002 Coll. privind indemnizațiile de călătorie, astfel cum a fost modificat, și banii de buzunar pentru călătorii de afaceri străine prevăzute în Legea privind indemnizațiile de călătorie.
Din cele de mai sus rezultă că costurile de cumpărare a unui bilet sunt un cost fiscal în conformitate cu § 19 alin. 2 scrisori d) din Legea privind impozitul pe venit, cu condiția ca condițiile prevăzute la § 2 lit. i) din Legea impozitului pe venit. În cazul în care o călătorie de afaceri străină a fost anulată, taxa de anulare a zborului poate fi considerată o cheltuială fiscală în conformitate cu Legea privind impozitul pe venit, cu condiția ca compania să poată dovedi că călătoria de afaceri străină a fost obligată să o anuleze din cauza faptelor imprevizibile, resp. nu a putut să-l anuleze fără a suporta taxe.
Întrebarea nr. 7 - Cheltuieli pentru apartamentele închiriate
Compania poate face cheltuieli fiscale costurile asociate cu închirierea unui apartament în alt oraș, care este folosit pentru a găzdui managerii, respectiv. alți angajați în călătorii de afaceri?
Răspunsul
Dacă compania din punct de vedere economic, respectiv. din alte motive, în loc să ramburseze costurile de cazare oferite de alte entități, a închiriat un apartament, pe care îl folosește în scopul cazării managerilor companiei în timpul desfășurării activităților lor pentru companie, resp. alți angajați ai companiei în călătorii de afaceri sau utilizează apartamentul în alte scopuri în legătură cu activitățile de afaceri, este posibil să închiriați acest apartament, precum și cheltuielile legate de funcționarea acestuia, dacă plata acestora rezultă dintr-un contract de închiriere, de ex. pentru consumul de energie electrică, gaz, apă, să recunoască drept cheltuieli fiscale ale companiei pentru îndeplinirea condițiilor de cheltuieli fiscale în conformitate cu § 2 lit. i) din Legea impozitului pe venit.
Întrebarea nr. 8 - Indemnizații de călătorie ale directorului general al companiei
Poate un manager de companie să solicite indemnizații de călătorie? Conform cărei legi?
Răspunsul
Legea privind despăgubirea călătoriei se aplică administratorului pe baza prevederilor § 1 alin. 2 scrisori b) - este o persoană aleasă sau numită în corpul unei persoane juridice, dacă nu se află într-un raport de muncă cu această persoană juridică. Conform prevederilor § 2 alin. 1, a doua teză din Legea privind indemnizațiile de călătorie în scopul furnizării indemnizațiilor de călătorie este luată în considerare de fiecare călătorie a managerului, în cadrul căreia îndeplinește o funcție care îi rezultă din această funcție specială, t. j. din funcția de director general al companiei. Condiția pentru asigurarea indemnizațiilor de călătorie în acest caz este o legătură directă între călătoria efectuată și activitatea managerului companiei și nu locul unde se desfășoară această activitate.