moonfire_sparkle

Poate că nu pot scrie, nu am talent, nu am un „intestin poetic”. Poate hei. Deci, acesta este primul lucru pe care trebuie să-l știți. Mai mult

versurilor

Mărturisire de versuri

Poate că nu pot scrie, nu am talent, nu am un „intestin poetic”. Poate hei. Deci acesta este primul lucru pe care trebuie să-l știți înainte de a deschide această carte. Nu.

Mâneci largi

Am decis azi
doar
scrie câteva versuri gratuite.
Fugiți mâneci
inspiră aerul
lasă duși de val.

Lasă-mă să scriu ce-mi strălucește în minte
ce iese în evidență în marea cuvintelor pentru mine
și strălucește ca o cometă
căzând la pământ.

Așa că am făcut alegerea mea
aleargă liber în pajiști
și nu privi în urmă.
Lasă-mă vântul să mă țină
Sub pămant
lasă râsul să sară din ecou.

Îndrăznesc să fiu copil
murdărește-ți mânecile
înnegriți mânerele cu lut
întinde-te pe iarbă
și să te pierzi în el.

Așa că îmi voi păstra copilul
scandând în pajiști
lasă să înflorească cea mai frumoasă floare
pe care l-am purtat vreodată.
Pe care l-am implorat odată
să nu se întoarcă la mine din arcuri.

Îl voi încălzi într-o îmbrățișare.
Mic, auriu, frumos
părul tău auriu
s-au țesut în soare
iradează întreaga lume.
L-au văzut și pe toți.
Au zburat corbi și lebede.

Lumea poate fi atât de colorată?
Când după ploaie câmpii umede
când după ploaie pajiști umede,
când după ploaie se umflă bebelușul ud
reflectă cel mai frumos curcubeu
fiecare panglică colorată
eu la îndemână.

Când am plâns după tine
în poala ta mică
ea te-a implorat să nu te întorci acasă
ai rămas copil
care mă iubește și după aceea
ce te-a alungat din inimă.
Ce aș avea fără tine?
Doar ploaia?

Fără bucle
fără strălucire
fără mânecile tale libere
Nu am aripi sau opțiune
de la realitate la înălțare
lasă duși de val
corbi și lebede.

Copilul meu
Vă dau versuri gratuite.
Rău, imperfect,
sunt de fapt doar cuvinte
tastatură glisantă
cuvinte roșii
Pentru tine
Copilului meu.

O, ochii tăi
ochii mei stâncoși nu mă înșeală?
Uneori nici măcar aurul limpede
uneori sălbatic sau dragon
dar acum sunt roșii.
Nici trandafiri, nici sânge
nu poartă atât de mult stacojiu
nici iubirea.
Oh, părul tău.

Pentru mine sunt soarele
nopțile sunt eu
jos pentru aripi
ceara pe limba
fugi de mine
picioare sau o colibri.

Ce aș fi fără tine?
Gol, auster
salcie veche grosieră, mare
care te-a alungat de pe ramuri?

Cum aș putea?
Dragul meu copil
cu mâneci largi
păr sau o coroană solară
păr sau o diademă lunară
lumea nu este nici măcar un curcubeu
ochii cu carmin clar
ceara pe limba
picioare sau o colibri
cu râsete puternice.

Ma vei ierta?
Copil frumos
Nu mă vei părăsi?
Înger cu ceară pe limbă.
Înger cu balsam de rană.
Un înger care zboară cu lebede și corbi.

Ce spune îmbrățișarea ta?
Ce spune căldura ta?
Mă vrei înapoi?
Intr-adevar?
Nu, nu mă deranjează mâinile tale murdare
mâneci largi
nici măcar îmbrățișări, cercuri puternice.

am nevoie de tine
ca aceste versete gratuite.
Rău, imperfect.
Uneori toată lumea trebuie să coboare pe deal
să fie purtat ceva în adâncuri
aduce un pic de râs în lumea ploioasă
slăbiți-vă mânecile
a arunca în iarbă
și să te pierzi în ea.

Te rog, râde.
Numai tu sună în urechile mele.

20.04.2020
Mi-e teamă de versurile mai slăbite, nu sunt atât de obișnuit.
Poate o să șterg, habar n-am.