Întrebare: Care sunt atitudinile părinților mei față de dificultățile de învățare și cum
Trebuie să reacționez la ele sau cum le pot influența?

problemele

Dacă părinții nu au îndeplinit încă termenul tulburare de învățare și atenție, este posibil să aibă păreri și atitudini distorsionate sau nerealiste față de problemele copiilor lor.

- Un părinte poate lua în considerare un copil pentru prost, incapabil. Uneori, el crede că este înapoiat, rușinat, disprețuit și subestimat, afectându-i stima de sine scăzută.
- Un părinte își poate considera copilul pentru leneși. El crede că nu vrea să învețe, începe să exercite o presiune nejustificată asupra copilului în legătură cu temele, iar copilul poate dezvolta simptome nevrotice din cauza supraîncărcării și epuizării.
- Părintele îl poate simți lipsit de idei, dezamăgit sau epuizat, experimentează incertitudine, acordă prea multă atenție copilului, nu vede niciun rezultat, nu înțelege de ce este așa, deseori demisionează, începe să perceapă școala ca o sursă de probleme și construiește o atitudine negativă față de școală la copil.
- Părintele poate subestima, minimiza sau chiar nega problemele copilului, le consideră temporare, crede că se adaptează și nu acordă atenție copilului.
- Părintele este excesiv de interesat atitudine protectoare față de copil, îl regretă și nu vrea să-l împovăreze, stresează-l, încearcă să ofere copilului doar ușurare la școală.
- Părintele poate considera eșecurile copilului ca. propriul eșec ca părinte, preia critica copilului și poate începe să-și apere propria demnitate da vina pe profesor pentru copilul care eșuează la școală.

Atitudinile oamenilor sunt foarte greu de schimbat, durează mult și necesită efort și răbdare sporite. Primul pas este de a oferi suficiente informații despre dizabilitățile de învățare și atenție, astfel încât părintele să înțeleagă că nu este vinovat pentru problemele copilului.

Oferiți părinților ajutor profesional într-un centru de consiliere psihologică, unde experții vor explica natura tulburării, cauzele acesteia, prognosticul, opțiunile de ajutor, vor explica particularitățile individuale ale copilului, punctele forte și punctele slabe ale acestuia și îl vor determina să accepte copilul și problemele sale.