Absolvent al Departamentului de Contabilitate și Audit de la Universitatea de Economie din Bratislava și expert pe teme din domeniul contabilității, impozitelor și mediului de afaceri și este colaborator extern în compania Účtovná jednotka, s.r.o.
La sfârșitul perioadei relevante, compania își determină profitul sau pierderea. Poate face un profit sau o pierdere. Distribuția profitului și decontarea pierderilor au, de asemenea, anumite reguli, care pot fi diferite pentru fiecare companie.
Rezultatul managementului poate fi un câștig sau o pierdere
Cel mai bun indicator pentru evaluarea succesului sau eșecului unei afaceri într-o perioadă dată este rezultatul economic. Profitul sau pierderea unei companii este determinat în mod regulat, cel puțin o dată pentru întreaga perioadă contabilă anterioară. Rezultatul economic este determinat ca diferența dintre toate veniturile și toate costurile aferente perioadei contabile relevante (veniturile și costurile intra-organizaționale nu sunt luate în considerare, dacă compania le contabilizează). De exemplu, toate veniturile pentru 2016 sunt calculate și din acestea se scade suma tuturor costurilor pentru 2016. În contabilitate, rezultatul economic pentru perioada contabilă se găsește în contul 710 - Cont de profit și pierdere. Dacă veniturile pentru perioada contabilă au fost mai mari decât costurile, compania a realizat un profit. În schimb, dacă costurile au fost mai mari decât veniturile în perioada contabilă relevantă, compania a înregistrat o pierdere.
Cu toate acestea, este posibil să întâlnim doi termeni folosiți în legătură cu rezultatul economic - profitul înainte de impozitare și profitul după impozitare. După cum reiese din aceste concepte, profitul înainte de impozitare ia în considerare toate costurile, cu excepția celor care reprezintă costuri sub forma impozitului pe profit (așa-numitul „impozit pe profit amânat” nu este luat în considerare, dacă este vorba de taxe) . Rezultatul gestionării după impozitare este deja diferența dintre toate veniturile și toate cheltuielile, cu excepția costurilor intra-organizaționale (se ia în considerare și impozitul pe venit curent și amânat). Profitul după impozitare este, prin natura sa, denumit „profit contabil” (uneori „profit net”) sau „pierdere contabilă” (uneori „pierdere netă”). În acest articol, dacă nu se specifică altfel, vom continua să folosim termenii profit, pierdere și profit, ceea ce va însemna profitul după impozitare, adică profitul net sau pierderea netă.
Distribuția profitului și decontarea pierderilor în companii
Profitul într-o companie de afaceri este folosit pentru ceva sau este lăsat ca așa-numit „Câștigurile reportate” și se va decide în altă perioadă. Este similar în cazul unei pierderi care trebuie rambursată din anumite surse sau care va fi lăsată așa-numita „Pierderea neplătită”. În prezent, există cinci tipuri de societăți comerciale în Slovacia - o societate cu răspundere limitată (s.r.o.), o societate pe acțiuni (a.s.), o societate comercială publică (v.o.s.), o societate în comandită pe acțiuni (k.s.) și o societate pe acțiuni simplă (j.s.a.).
Distribuția profiturilor și decontarea pierderilor sunt reglementate și de Codul comercial.
Fiecare dintre aceste companii este reglementată separat prin Legea nr. 513/1991 Coll. Codul comercial, astfel cum a fost modificat (denumit în continuare „Codul comercial”), care stabilește, de asemenea, regulile pentru distribuirea profiturilor și decontarea pierderilor. Aceasta înseamnă că pentru fiecare tip de afacere distribuția profitului și decontarea pierderilor pot avea loc complet diferit.
Distribuția profitului în s.r.o.
Profit s.r.o. se distribuie numai după încheierea perioadei contabile și numai pe baza situațiilor financiare aprobate. Administratorii prezintă Adunării Generale spre aprobare situațiile financiare individuale periodice și propunerea de distribuire a profitului sau compensarea pierderilor în conformitate cu Actul Constitutiv sau Statutul. La distribuirea profitului în s.r.o. este necesar să ne gândim la obligația de a crea un fond de rezervă. Dacă fondul de rezervă nu este creat la început, s.r.o. este obligat să-l creeze din profitul net al anului în care se generează pentru prima dată profitul, în cuantum de cel puțin 5% din profitul net, dar nu mai mult de 10% din capitalul social. Fondul de rezervă este s.r.o. obligat să suplimenteze anual cu suma specificată în acordul de parteneriat sau în actul constitutiv, dar cel puțin în cuantum de 5% din profitul net, până când suma fondului de rezervă ajunge la cel puțin 10% din capitalul social.
Dacă s.r.o. a completat fondul de rezervă din profit (sau din alte fonduri pe care le creează), înainte de a fi distribuit acționarilor, trebuie să utilizeze preferențial partea rămasă pentru a acoperi pierderea neplătită din anii anteriori, dacă o raportează. Restul profitului s.r.o. poate distribui partenerilor, distribui angajaților, crește capitalul social din acesta (dacă capitalul social crește din profit, atunci situațiile financiare conform articolului 144 coroborat cu articolul 208 alineatul 2 din Codul comercial trebuie auditate cu o opinie necalificată).
Partenerii pot împărți profitul numai după completarea fondului de rezervă și plata pierderii.
Dacă întregul profit nu este distribuit, partea sa nedistribuită va fi păstrată ca profit reținut și utilizarea acestuia va fi decisă de s.r.o. mai tarziu. Conform § 123 alin. 2 din Codul comercial s.r.o. nu poate distribui profitul net între acționari dacă capitalul propriu este sau ar fi mai mic decât valoarea capitalului social împreună cu fondul de rezervă împreună cu fondul de rezervă (sau alte fonduri create de companie, care nu pot fi utilizate pentru performanța acționarilor ) redus cu valoarea capitalului social neachitat.
Distribuția profitului în a.s. și j.s.a.
Cu privire la distribuirea profitului și decontarea pierderilor a.s. și j.s.a. Adunarea Generală decide pe baza unei propuneri care i-a fost prezentată de către Consiliul de administrație. Cu toate acestea, adunarea generală trebuie să aprobe mai întâi situațiile financiare separate separate. La fel de. și j.s.a. creați un fond de rezervă imediat ce este stabilit. Cu toate acestea, aceștia sunt obligați să o completeze anual cu suma specificată în Actul Constitutiv, dar cel puțin în cuantum de 10% din profitul net calculat în situațiile financiare regulate, până la atingerea valorii fondului de rezervă specificat în Actul constitutiv, dar cel puțin până la 20%.
Condițiile în care a.s. și j.s.a. pentru a plăti acționarii în profit sunt enumerate în § 179 alin. 3-5 din Codul comercial. După a.s. și j.s.a. alimentează fondul de rezervă (sau alte fonduri pe care le creează), trebuie să utilizeze preferențial profitul net pentru a acoperi pierderea neachitată din anii precedenți, dacă are unul. Abia atunci profitul rămas poate fi distribuit acționarilor, membrilor consiliului de administrație, consiliului de supraveghere, angajaților sau poate crește capitalul social din profit (caz în care situațiile financiare trebuie auditate cu o opinie necalificată). În cazul în care întregul profit nu este distribuit, partea sa nedistribuită va fi reținută sub forma câștigurilor reținute și utilizarea sa va fi decisă ulterior.
Acționarii pot distribui profitul numai după completarea fondului de rezervă și plata pierderii.
La distribuirea profitului între acționari, restricția specificată în § 179 alin. 4 din Codul comercial. La fel de. și j.s.a. nu poate distribui profitul net între acționari dacă capitalul propriu este sau ar fi mai mic decât valoarea capitalului social împreună cu fondul de rezervă (sau alte fonduri create de companie, care nu pot fi utilizate pentru performanța acționarilor) redus cu valoarea neplătită capitalul social.
Decontarea pierderilor în s.r.o., a.s. și j.s.a.
Dacă s.r.o., a.s. sau j.s.a. realizează o pierdere, fondul de rezervă pe care îl creează în acest scop poate fi utilizat pentru decontarea acestuia. Dacă fondul de rezervă nu este suficient pentru a-l acoperi, există alte posibilități cum s.r.o., a.s. sau j.s.a. a stabili. Pierderea poate fi rambursată din câștigurile reportate din anii precedenți, din alte fonduri, prescrise pentru rambursarea către parteneri sau acționari, redusă cu capitalul social (valoarea sa nu poate chiar să scadă sub capitalul social minim) sau o parte din pierderea neachitată este lăsată ca pierderea neplătită și decontarea acesteia sro, ca sau j.s.a. cu siguranță mai târziu.
Distribuția profitului și decontarea pierderilor în v.o.s.
V.o.s. nu plătește impozitul pe profit pe profiturile sale, dar baza sa de impozitare/pierderea de impozitare este baza impozabilă/pierderea de impozitare a partenerilor săi care depun o declarație de impozitare și numai după ce în cele din urmă au plătit impozitul pe venit se poate spune profitul sau pierderea lor net . V.o.s. își găsește rezultatul economic, pe care îl transformă apoi într-o bază impozabilă. Această bază de impozitare este împărțită între acționarii individuali într-o asemenea proporție încât profitul este distribuit între aceștia în conformitate cu acordul de parteneriat. Dacă distribuția profitului nu este specificată în actul constitutiv, baza impozabilă este împărțită între partenerii individuali v.o.s. in aceeasi masura. Spoločníci v.o.s. apoi depun o declarație fiscală în care declară partea din baza de impozitare sau pierderea de impozite v.o.s. care le aparține. Profitul plătit numai după impozitare reprezintă un profit net pentru ei.
Dacă v.o.s. a obținut o pierdere fiscală, deci este împărțită între parteneri, precum și baza impozabilă. Dacă v.o.s. a obținut o pierdere, partenerii, conform articolului 80 alin. 3 din Codul comercial nu trebuie să plătească, cu excepția cazului în care actul constitutiv prevede altfel. V.o.s. poate fi tratat cu o pierdere similară cu s.r.o., adică poate fi rambursată, de exemplu, din câștigurile reportate din anii anteriori, din fonduri și altele asemenea.
Distribuția profitului și decontarea pierderilor în k.s.
K.s. își găsește rezultatul economic, pe care îl transformă apoi într-o bază impozabilă. Baza de impozitare k.s. este apoi împărțit într-o parte aparținând societăților comanditate și o parte aparținând asociaților generali în proporția în care profitul înainte de impozite este împărțit între ei (dacă nu este prevăzut în acordul de parteneriat, este împărțit la jumătate între ei) . Partea bazei de impozitare aparținând societăților comanditare în sine este k.s. și după impozitare, poate plăti orice profit către asociații în comandită în funcție de suma depozitelor rambursate (cu excepția cazului în care se prevede altfel în actul constitutiv) sau poate fi păstrat în societate și utilizat în scopuri similare cu cele din s.r.o. O parte din baza de impozitare k.s. compania nu impozitează pe asociații generali, dar aceștia sunt impozitați de aceștia înșiși în declarația de impozitare și numai după impozitare reprezintă un profit net pentru ei. Partenerii generali împart această parte a bazei de impozitare în aceeași proporție cu care este distribuită partea din profitul atribuibil partenerului general în conformitate cu actul constitutiv, altfel în părți egale.
Pierderi fiscale k.s. este împărțit între comanditari și asociați generali, precum și baza de impozitare. Partenerii generali nu sunt obligați să ramburseze pierderea dacă statutul nu prevede altfel. O parte din pierderea atribuibilă lui k.s. (adică partea pierderii aparținând asociaților comanditați) poate fi decontată într-un mod similar ca în s.r.o., adică poate fi rambursată, de exemplu, din câștigurile reportate din anii precedenți, din fonduri și altele asemenea.
Restricții suplimentare privind distribuția profitului pentru companii
O restricție privind plata profiturilor către parteneri este, de asemenea, cuprinsă în § 28 alin. 4 din Legea nr. 431/2002 Coll. privind contabilitatea modificată. În cazul în care costurile de dezvoltare capitalizate (una dintre componentele activelor pe care le poate avea o companie) nu au fost amortizate în totalitate, compania poate distribui profiturile numai dacă suma totală a rezervelor și a altor componente ale capitalurilor proprii disponibile pentru răscumpărare este mai mare decât suma totală a costurilor de dezvoltare capitalizate neamortizate.