Încredințarea educației, pensia alimentară, ajustarea contactului

Conform Legii familiei, ambii părinți sunt reprezentanții legali ai copiilor minori (aceasta include îngrijirea, creșterea, reprezentarea și administrarea bunurilor). Părinții sunt obligați să aibă grijă în mod sistematic și consecvent de creșterea, sănătatea, nutriția și dezvoltarea generală a unui copil minor și să-și protejeze interesele (secțiunile 28 - 30 din Legea familiei). Conform Legii familiei, instanța poate decide în interesul unui copil minor să impună măsuri educaționale și dacă măsurile educaționale anterioare nu au dus la reparare, copilul poate lipsi temporar părinții de voința lor și poate dispune plasarea copilului într-o unitate (până la 6 luni).

stop

Amenințarea pentru dezvoltarea și creșterea copilului nu trebuie să însemne doar că părintele abuzează de drepturile sale părintești. De asemenea, apare atunci când comportamentul general al părintelui pune în pericol dezvoltarea favorabilă a copilului.

Într-o familie în care un bărbat comite violență împotriva unei femei, ceea ce pune în pericol și dezvoltarea și creșterea copiilor, este necesar să se reglementeze drepturile și obligațiile părinților față de copii, în special să se decidă încredințarea copilului creșterii unuia (non -violent) părinte. Propunerea poate fi depusă de părintele copilului sau de Departamentul de Afaceri Sociale al ÚPSVaR. Părinții unui minor care nu locuiesc împreună pot conveni în orice moment să reglementeze exercitarea drepturilor și responsabilităților părintești. Dacă nu sunt de acord, instanța poate, fără propunere, să reglementeze exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești. Instanța stabilește în special care dintre părinți îl încredințează pe minor în grija personală și, de asemenea, stabilește întreținerea minorului de către celălalt părinte. Acest lucru se aplică și situației în care părinții copilului locuiesc în același apartament, dar nu locuiesc împreună.

Dacă părinții locuiesc împreună, dar unul dintre ei nu își îndeplinește în mod voluntar obligațiile de întreținere față de copiii minori, instanța se poate limita la ajustarea obligației de întreținere.

În cazul în care părinții trăiesc un mod de viață permanent dezorganizat sau nu își îndeplinesc deloc obligațiile părintești sau nu prevăd creșterea unui copil minor, instanța va restricționa exercitarea drepturilor părintești în interesul copilului minor. Dacă un părinte își abuzează de drepturile și responsabilitățile părintești, în special prin abuz, abuz sexual, neglijare sau alte rele tratamente ale unui minor, sau dacă, în ciuda avertismentelor anterioare, neglijează grav exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești, instanța îl va priva.

O propunere de restricționare sau privare a drepturilor părintești poate fi depusă de către Departamentul Afaceri Sociale al ÚPSVaR, municipalitate sau oricine are un interes în educația adecvată a copilului (de exemplu, o persoană apropiată sau o unitate de îngrijire alternativă). Cererea trebuie depusă la instanța districtuală la locul competent în funcție de locul de reședință permanentă al copilului.

Un părinte căruia nu i s-a încredințat copilul are dreptul să aibă contact personal cu copilul. Acest drept poate fi restricționat sau retras numai dacă există motive imperioase. Violența dintre tată și mamă este un astfel de motiv (deși jurisprudența nu este respectată în mod normal).

În caz de divorț, o parte din hotărâre este, de asemenea, reglementarea contactului părintelui, căruia copilul nu i-a fost încredințat pentru îngrijirea personală, cu copilul. Dacă este în interesul copilului minor, instanța va restricționa sau interzice contactul minorului cu părintele (secțiunea 25 din Legea familiei). Atunci când instanța decide să restricționeze sau să interzică contactul copilului cu părintele, instanța va obține, în general, opiniile unui expert (medic, psiholog sau psiholog) pentru a dovedi necesitatea acestei măsuri în interesul sănătății fizice și mentale a copilului.

O măsură provizorie poate fi utilizată și în procedurile privind îngrijirea minorilor, cu condiția îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege.

Obligația de întreținere a părinților față de copii urmează direct din lege (obligația legală de întreținere) și durează până când copiii își pot întreține singuri (secțiunea 62 din Legea familiei). Procedurile judiciare pentru stabilirea întreținerii unui copil (până la 18 ani) pot fi inițiate chiar și fără o propunere (ex offo), după atingerea vârstei majore doar la cererea creditorului, adică j. copilului (Secțiunea 65 din Legea familiei).

Menținerea poate fi acordată numai de la data începerii procedurilor judiciare. Întreținerea pentru un minor poate fi acordată timp de maximum trei ani retroactiv de la data începerii procedurii, în cazul în care motivele pentru aceasta sunt în special.

În ceea ce privește definiția poziției organelor de stat în art. 2, alin. 2 din Constituția Republicii Slovace, organismele de protecție juridică socială a copiilor și tutela socială sunt obligate să acționeze ori de câte ori interesul copiilor minori o impune. Imposibilitatea de a acționa în astfel de cazuri este o încălcare a dreptului constituțional la protecția specială a copiilor și tinerilor, precum și a drepturilor consacrate în Convenția privind drepturile copilului, prin care Republica Slovacă este obligată.

Sursa: Act împotriva violenței împotriva femeilor. Publicat de Ministerul Muncii, Afacerilor Sociale și Familiei din Republica Slovacă în cooperare cu Inițiativa a cincea femeie în 2008 ca parte a Campaniei naționale a Republicii Slovace Stop Violenței domestice împotriva femeilor, inițiată de Consiliul Europei. OZ Pro Familia și ZZŽ ASPEKT s-au pregătit pentru lansare.