Postarea reinițială nu a reușit

jocuri

În timp ce mă uitam la vărul meu de 4 ani jucându-se, mi-am dat seama că copiii de vârsta ei nu aveau nevoie de mult pentru a se juca. Nu au nevoie de jucării scumpe, dimpotrivă, chiar dacă Bianka are păpuși scumpe, își petrece cea mai mare parte a timpului cu „comorile” ei. Un ceas deșteptător vechi rupt, un bec, cuburi de lemn, vopsele sparte și alte lucruri care ar putea fi „mari” pentru noi, alcătuiesc întreaga ei lume a jocului și astfel le tratează. Îi păzește în același cufăr vechi, pe care nu-l poate permite, și numai rudele sale cele mai apropiate îl pot prinde. Îmi amintesc de prima dată când am fost atinsă când s-a așezat lângă mine, mi-a pus un piept pe genunchi și mi-a cerut să aleg o carte mică din ea. În acel moment, am simțit că am câștigat un milion.

Mi-am dat seama că pentru adulți, jocul este doar un ocol de la principalele sarcini ale zilei. Pentru copii, însă, lucrarea principală a zilei este jocul, este evenimentul principal în care copilul dobândește abilități, cunoștințe, dezvoltă vorbirea în ei și își formează atitudinea față de ei. Ideea adulților despre joc este că jocul este opusul muncii, că nu are importanță și este posibil doar prin pierderea timpului. De asemenea, o evaluează ca relaxare și sport. Uită că și ei erau copii cu mult timp în urmă și am făcut toate aceste vânătoare, care acum ni se par ridicole, de neînțeles și jenante. Pur și simplu credem că nu este vârsta noastră ca în sfârșit să fim „adulți”. Adevărat, atunci vom trăi un moment care ne va face să ne amintim cum era când eram mici.

În această lucrare descriu jocul ca fiind unul dintre cele mai frecvente fenomene ale copilăriei și mai ales modul în care afectează dezvoltarea vorbirii copiilor.

PARTEA TEORETICĂ

1.1 Originea și esența jocului pentru copii

Jocul este un ghid pentru un copil din fiecare societate umană. În activitatea unui copil, jocul este cel mai frecvent, cel mai și cel mai temeinic despre care se ocupă. Întreaga perioadă preșcolară este denumită de obicei perioada jocului. Un joc în care copilul reflectă realitatea înconjurătoare, aduce satisfacție maximă și aplicații versatile, se potrivește cel mai bine intereselor și posibilităților sale. Jocul este o activitate simbolică motivată de un sentiment de spontaneitate, libertate, decizie voluntară și scop propriu, astfel încât rezultatul său nu este de a crea valori de utilitate. Prin motivație, jocul devine o reflectare a realității și a muncii. De asemenea, este consacrat în Declarația drepturilor copilului.

1.2 Etapele de dezvoltare ale jocului

De îndată ce copilul începe să desfășoare activitatea în funcție de propria voință și de nevoile sale, el apucă în mod activ lumea în care trăiește, îl cunoaște și se integrează în ea. Prin urmare, chiar și un copil mic, până când obosește, manipulează cele mai apropiate obiecte (zăngănit, jucărie etc.) pentru a le cunoaște forma, sunetul, duritatea și alte proprietăți și caracteristici. Manipularea ușoară a obiectelor este începutul jocului copiilor. În primul rând, copilul se joacă cu corpul său, în special cu brațele și picioarele. În primul rând, copilul dezvoltă jocul ca o activitate conștientă de o anumită natură. Condițiile preliminare pentru această activitate sunt date în dezvoltarea percepției, atenției, memoriei, imaginației, gândirii și vorbirii. În perioada inițială, copilul se joacă mai ales cu adultul și jocurile încep să apară individual. Copilul manipulează materialul sau jucăria, repetă foarte simplu diversele activități observate ale adulților. Apoi copiii se joacă unul lângă altul (de ex. Pe nisip); jocul poate avea aceeași temă și conținut, cu toate acestea, jocul nu este comun, ci așa-numitul paralel joc. Copiii mai în vârstă trec de la jocuri lângă jocuri la cupluri. Este etapa dezvoltării inițiale a unui joc comun.

La începutul dezvoltării vorbirii, cuvântul însoțește doar activitatea ludică a copilului; stimulul este un obiect, un lucru, o jucărie. La copiii mai avansați, această relație se schimbă, cuvântul și vorbirea devin impulsuri, evocă jocul. Pe baza stimulului verbal, copilul alege jocul, gândește și apoi îl realizează. În jocurile cu material, copiii mai mari arată o capacitate mai dezvoltată de a combina, ingeniozitate și imaginație. Sunt interesați de un material din care pot construi obiecte mai complexe. Abilitățile combinate și imaginația copiilor pot fi folosite și în jocurile cu materiale de construcție mai mici. Datorită dezvoltării realizate a voinței și autocontrolului copiilor, aceștia sunt capabili să joace jocuri și mai solicitante, care au reguli fixe și o procedură predefinită.

1.3 Tulburări de vorbire

1.4 Tulburări ale dezvoltării vorbirii

Cea mai gravă tulburare a dezvoltării vorbirii este lipsa de vorbire = în cazul unei alii, dezvoltarea vorbirii întârziate tinde în grade diferite, care depășește perioada celui de-al treilea an și trece în vârstă preșcolară până la vârsta școlară.

Apare:

a.) ca discurs constitutiv
b.) în caz de neglijare a îngrijirii vorbirii
c.) ca o consecință a erorilor auditive
d.) în intelect scăzut, în care dezvoltarea vorbirii depinde de gradul de oligofrenie
e.) ca o consecință a unui defect al mecanismelor cerebrale ale vorbirii .

Editarea vorbirii consumă mult timp. Este necesară o examinare medicală de bază și trebuie luată în considerare secvența naturală a dezvoltării vorbirii în îngrijirea logopedică, iar persoana afectată trebuie să fie afectată în mod cuprinzător.

1.5 Dezvoltarea vorbirii la copiii din grădiniță

Pronunția corectă în dezvoltarea vorbirii se practică la grădiniță sub formă de joc. Nu forțăm copiii timizi, în special copiii cu dezvoltare întârziată a vorbirii, să vorbească. Îi includem în echipa de copii care vorbesc și le oferim suficient timp pentru a imita treptat și a se angaja. Când forțăm un copil să vorbească sau să-l batem în râs, când eșuează, îl descurajăm pe copil și nu mai vorbim complet. Copiii nevrotici se tem, de asemenea, să vorbească sau să vorbească în liniște. În astfel de cazuri, este recomandabil să luați marioneta cu care sau pentru care vorbește copilul. Copiii timizi încetează să mai fie frică, neuroticii se calmează, pentru că au impresia că nu vorbesc singuri, ci că fetița vorbește. În acest fel, copiii pot fi obligați să vorbească fără violență. Exercițiile de vorbire se desfășoară în grădiniță cu fiecare ocazie adecvată. Avem grijă de copiii cu dezvoltare întârziată a vorbirii sau pronunție deviată atunci când sunt copii mai liniștiți și mai puțini în grădiniță. Acest lucru se întâmplă în principal dimineața la întâlnire și după-amiaza la plecare.

Este recomandabil să aveți un loc rezervat în acest scop cu o oglindă. Exercițiile de respirație se efectuează în timpul exercițiului de dimineață, în timpul zilei când copiii sunt în grădină sau la plimbare. Copiii care nu își schimbă pronunția chiar înainte de a merge să se înscrie la clasa I a școlii elementare vor fi sfătuiți de părinți să caute ajutor la o clinică de logopedie. Cu toate acestea, astăzi există deja mulți logopezi în grădinițele în sine. În așa fel încât grădinița frecventează de 2 până la 3 ori pe săptămână. Acest lucru evită dificultățile și erorile atunci când începeți să citiți și să scrieți.

1.6 Lista jocurilor didactice pentru dezvoltarea vorbirii

Exerciții fonetice

Ascultarea sunetelor, discriminarea Mutarea sunetelor Ritmul cuvintelor Distingerea vocalelor la începutul cuvintelor Distingerea vocalelor în mijlocul unui cuvânt Distingerea vocalelor la sfârșitul cuvintelor

Dezvoltarea vocabularului

Compunerea imaginilor decupate - denumirea Memoria imaginii Ce este în pachet? Tactil pentru a afla subiectul A lua un cuvânt în conformitate cu prima silabă Ce lipsește pe masă?

Dezvoltarea expresiei coerente

Descrierea imaginii Fraze neterminate Analogii Ce este? Unde este? Ce este? Ce face? alb? Ce poate fi. Sortarea imaginilor după succesiunea evenimentelor Finalizarea unei povești Dramatizarea poveștilor, basmelor Inventarea unei povești, basme Caracteristici Scrierea, dictarea scrisorilor Ce ar fi dacă. Apariții publice Rezolvarea problemelor Definiții Clasificarea termenilor - ceea ce nu aparține aici Găsirea erorilor logice Raționament Practica poetică Legături de legătură Ce cred? Citire pictată Imagini tricotate