Scurt dicționar al limbii slovace

kvak a -y kvák ž. o plantă cu un bulb asemănător unui cohlrabi mare cultivat ca portaltoi de legume și furaje, bot. Brassica napus;

kvak

cearcan să lase 1 -și nu doc. scoate sunete kva, kva: broaște, corbi k-jú;

pren. expr. a vorbi, a tachina: constant la-nu cam la fel

● cine vine între corbi trebuie k. ca ei

quack let 2 -č/-ka -ču/-kajú -č/-kaj! -čuc/-kajúc -čuci/-kajúci no doc. expr. trage de păr: k. bebelus in timp ce se pieptana

vine șarlatanul.: supă k-á

● expr. stând ap. ako k. inactiv, fără interes

  • Regulile ortografiei slovace

    kvak a ‑y kvák b.; vraci

    lăsați prepelițele să nu facă doc. (face un zgomot)

    kvák let ‑če/‑ka ‑ču/‑kajú ‑č/‑kaj! ‑Kal ‑čuc/‑kajúc ‑čuci/‑kajúci ne dok. (trage părul)

    Kvak ovce ‑viec ž. după mine; Kvakovčan ma mn. Mia m.; Kvakovčanka ‑y ‑niek ž.; Kvakovsky

    Dicționar al limbii slovace (din 1959 - 1968) 1

    kvak i kvak-kvak, dilue. și senzația de quack-quack. imită vocea unei broaște, cântă al. Rațe: Doar cârâiți cearcănașul! (Podj.)

    kvak nút (si), nat. i croak (si), -no, -nou, -kol ned. mai jos în ghemuit, smulge, căscă: lista de prețuri pune pe podea, față scârțâie. (Solt.)

    kvak a 1, -y, șarlatan de femei. r. (național și kvak, -u mascul. r.) bot. sfeclă albă folosită ca legumă și furaj (Brassica napus);

    adăugați șarlatan. m.: supă k-á

    kvak și 2, -y, șarlatan de femei. r. Sfârșit. expr. baston curbat, curbură: sprijinit pe un șarlatan (Jégé)

    quack let 1, -ka/-č, -kajú/-ču dok. (despre o corbă, o rață, o broască) scoate un sunet similar cu „kvá-kvá”

    ● Oricine vine printre corbi trebuie să scârțâie ca și ei. trebuie să se adapteze la mediu;

    quack let 2, -č/-ka/-ka, -ču/-kajú, -ající/kvačúci ned. apel telefonic. (cine, ce) îi trage părul, își smulge părul: își ondulează părul;
    A căscat la părul meu, a măturat pământul cu mine. (Strălucire);

    doc. a cârâi, a cârâi

    kvak er [vysl. kvejker], -a man. r. (Engleză) membru al unei secte religioase engleze;

    kvak nút, -no, -nú, -kol dok. dilua. (cui) a trage, a trage părul: își ia degetele în părul negru, dar, de asemenea, scârțâie foarte des. (Kuk.);