Spišská divadlo Spišská Nová Ves 2010/2011 Petra Štorcelová: Lomidrevo Recenzent: Milan Zvada Premiera: 7.11.2010

review

Petra Štorcelová: Lomidrevo (după o poveste de Pavel Dobšinský)

Regizat de către: Vladimir Kivader

Dramaturgie: Petra Štorcelová

Scenă și costume: Miroslav și Jaroslav Daubravovci a.h.

Ei joaca: Pavol Pivko, Jozef Novysedlák, Albín Medúz, Daniela Švolíková, Peter Slovák

Premiera: 7 noiembrie 2010 la Teatrul Spiš din Spišská Nová Ves

În producție, al cărui text dramatic a fost scris pe motivele unei povești populare, este posibil să se evalueze forma teatrală rezultată din mai multe unghiuri. Întrucât titlul literar original rămâne, este firesc ca privitorul să caute legături între original și ceea ce percepe pe scenă. Un punct de vedere se referă astfel la fidelitatea originalului, altul va ține cont de interpretarea scenică a acestuia. Evaluarea va depinde, de asemenea, de măsura în care spectatorul este un fan al legendelor internaționale slovace.

Dacă suntem în spatele tradiției, trebuie să sperăm că nume precum Lomidrevo sau Valibuk vor continua să pară familiare în contextul cultural și lingvistic slovac; similar cu Laktibrada cu faimoasa sa replică: „Găsești terci, gătești? Dar nu o veți mânca! ”Cu toate acestea, dacă actuala generație de copii care cresc pe Gormits și Pokémon este suficient de familiarizată cu aceste personaje din poveștile poporului slovac rămâne discutabilă. Dacă nu - nici măcar producția rezultată nu poate fi considerată ca o modalitate de răspândire a folclorului, din mai multe motive, care formează conținutul următoarelor rânduri.

A rămas puțin din basmul original „Lomidrevo sau Valibuk” de Pavel Dobšinský. Desigur, este necesar să respectăm alegerea autorului de a o folosi doar ca inspirație pentru a crea o altă poveste fragmentată în care apar personajele, dar trecutul, relațiile și poveștile lor din călătoria în lume rămân singurul domeniu al capodoperei literare. Poate din cauza dramatizării (sau din dorința de originalitate creativă?), Multe dintre cunoscutele basme au fost omise, modificate, nespuse sau schițate doar marginal.

Doar un fragment din textul din buletin a rămas fidel poveștii populare. Și așa s-a întâmplat că „. în al șaptesprezecelea an, Lomidrevo nu mai putea rămâne acasă; nu avea roboți și voia să încerce lumea. Restul le-a vorbit părinților săi: „Ascultă, tată, ai pe ai mei! Știi foarte bine că cine stă la cuptor nu știe să vorbească despre nimic. Aș dori, de asemenea, să învăț cum trăiesc oamenii din lume. Nu-ți face griji, nu te voi uita, dar voi avea grijă de tine ".

Dimpotrivă, la începutul producției, nu se spune nimic despre motivul pentru care Lomidrevo a decis să iasă în lume sau cine l-a crescut. Întâlnim un tip uriaș cu mușchi umpluți (Pavol Pivko), care vorbește copilăresc cu un copac și îi pare rău că nu vor să se joace cu el din cauza dimensiunii sale. El este caracterizat de un limbaj „dur” (cuvinte precum „copii”, „buncăr”) și îi place să facă „vilomeniny”. În același timp, își dorește să fie cel mai puternic din lume. Actoria a fost cea mai cinstită portretizare a personajului, cu un angajament energic de la început până la sfârșit.

Această „transcriere” dramaturgică a textului original în proză poate fi resimțită și în celelalte personaje, dovadă fiind cuvântul jucării folosit în discursurile lor, care spun mai multe despre personaj. Valivrch (Jozef Novysedlák) dorește să facă „seifuri” - rulează dealurile cu o privire, poate datorită puterii frumuseții sale. Este un „narcis” care nu poate trăi fără el însuși și are grijă de vârful său de argint, oglindit. Vrea să fie cel mai frumos din lume, care este accentuat de costumul său strălucitor cu oglinzi „de motocicletă” pe ambele părți. Miesiželezo (Albín Medúz) amestecă fierul în așa fel încât să producă metal prețios din acesta și să-l păstreze într-un cufăr care a fost pe scenă numai în acest scop. El tânjește să fie cel mai bogat dintre toți. Ambele personaje au fost scrise și portretizate, ca să spunem așa, în primul rând.

După cum urmează din cele de mai sus, cele trei personaje principale au primit noi interpretări și motivații ale acțiunii în versiunea teatrală. Potrivit buletinului, în cadrul conceptului de regie dramaturgică, creatorii au încercat să găsească răspunsuri la întrebările: „Cum ar arăta Lomidrevo astăzi? Și la fel ca Valivrch, Miesiželezo, Laktibrada sau și Dragonul? ”Este imposibil pentru ei să calomnieze un astfel de efort, dar de ce trebuie cineva să se bazeze pe folclor, ale cărui forme sunt în sine o declarație și o desemnare pentru altceva? De ce a avut nevoie scenaristul să schimbe atât de radical natura poveștii și relațiile dintre personaje? Povestea lui Valibuk în sine nu este o poveste suficient de lizibilă chiar și fără realități „moderne”? În timp ce, pe de o parte, basmul a câștigat ceva din concretitatea și atractivitatea sa, pe de altă parte, și-a pierdut caracterul cultural pur, simbolismul și farmecul fanteziei populare.

Spre deosebire de relația inițială dintre cele trei personaje principale, care se bazau pe forța fizică, puterea prieteniei, coeziunea, dar mai târziu și invidia și trădarea, producția a subliniat scopul propriu al poveștii. Călătoria aventuroasă a lui Lomidrev, Valivrch și Miesizelez în jurul lumii și, în cele din urmă, călătoria spre eliberarea celor trei fiice regale din așezările iadului, conduse de dragoni cu mai multe capete, a fost înlocuită de conexiuni stabilite contextual. A ajutat miraculosul fluture Krehotinka, care, potrivit directorului din buletin, l-a introdus pe Lomidreva „în diferite țări, unde eroul nostru întâlnește un porc de diamant, un rege timid nefericit, un Laktibrada dulce de tort, un imens invincibil Dragon de oțel și dezgustătorul Toate Knoch. "Aceste elemente au îmbogățit povestea, dar în același timp au absorbit firul poveștii. Mai mult, nu toate erau necesare și justificate.

Porcul de diamant, poate ca reprezentant al modernității, a venit pe scenă controlat de la distanță. În timp ce cerea ajutor pentru găsirea „plutei sale de noroi”, Miesiželezo a scrâșnit din dinți asupra lui. Cu toate acestea, porcul înțelept nu a renunțat și a fugit în culise. Efectul de împrăștiere - presupun că a fost nedorit - a venit datorită sunetului puternic al unei motociclete, care a fost iritant.

Timidul rege a condus peste un regat încruntat. El le-a spus călătorilor că a răpit fluturele Krehotinka în gaura dragonului Dragon de oțel - la fel de mare ca un nor. Lupta cu el și eliberarea fluturii au propulsat cele trei personaje principale în drumul înainte. În calitate de rege, Peter Slovák și-a jucat rolul în condiții dificile - se mișca în genunchi, cu un costum adaptat înălțimii sale. Acest personaj a fost scris și jucat cu umor.

Laktibrada (Peter Slovák), care a apărut pe scenă cu fața voalată, o fustă roz în formă de tort și îmbrăcată în ceva care seamănă cu corsetul unei femei - a provocat reacții contradictorii. Am avut norocul să prind reacția spontană a unui copil adjunct de șapte ani care a întrebat: „Mamă, este o fată?” În orice caz, aș prefera să schimb o astfel de revelație cu o versiune de carte. În ceea ce privește acest personaj, regizorii au câștigat efectul doar din mențiunea din basm despre modul în care Laktibrada a mâncat terci fierbinte din burta lui Valivrch și Miesiželez. Lumina roșie intermitentă și muzica dramatică au completat perfect această scenă de groază.

De nicăieri, a apărut o pasăre Knochta, creând o atmosferă întunecată. Scena de zbor a fost vizual și dramatic foarte impresionantă, deși lungă și inexplicabilă. Culmea poveștii de pe scenă a fost lupta lui Valibuk cu Dragonul de oțel. Numai cei mai puternici îl puteau învinge. Desigur, totul s-a terminat bine și Lomidrevo a dovedit că este. Fluturele Krehotinka a fost salvat, iar fiica regală (Daniela Švolíková) s-a îndrăgostit de Lomidrev pentru caracteristicile sale. Lucrul pozitiv în general la actorie a fost abilitatea de a juca unele roluri duale, chiar dacă personajul prințesei nu a obținut suficient spațiu pentru discursul ei.

Din punct de vedere al scenografiei, a fost aplicarea de recuzită în maniera unui puzzle lego. În fundal, în timpul spectacolului, au fost împrăștiate părți, din care un castel, un turn și scări au fost compuse ulterior cu ajutorul dealului Valivrch. Aceste momente teatrale au fost printre cele mai inventive din producție. Imaginea finală pliată a unui regat fericit a evocat o surpriză bucuroasă în publicul restrâns după optzeci de minute (creatorii nu păreau să se gândească la distanța scurtă a atenției privitorului lor). În cele din urmă, arborele lui Lomidrev numit Zelenka a îndeplinit și funcția, din care porumbeii „au zburat” din Lomidrev și prințesă, când și-au sigilat soarta cu o gură timidă.

Încercarea de a „actualiza” un basm poate suna ca un oximoron. În cazul producției Teatrului Spiš, acest efort a dat roade doar parțial. Personajele lui Dobšinský, pe măsură ce le-a capturat din narațiune, au căpătat o nouă formă, de înțeles de privitorul copilului, deși se știe că basmele au fost inițial spuse de adulți. Mai degrabă, au știut să-și înțeleagă mesajul simbolic și valorile universale pe baza experiențelor de viață pe care le-au dobândit de-a lungul anilor. Dimpotrivă, producția a subminat faptele interpretate pentru copii, le-a stimulat imaginația doar în câteva momente (de exemplu, păsări Knochta și elemente scenografice). Cu toate acestea, un basm bun tinde să fie atemporal și nu are nevoie de realități actuale pentru a spune despre realitatea socială sau pentru a-i denumi elementele descriptiv.

La urma urmei, copiilor nu le păsa cum arăta el și cum era Laktibrada sau aventurile individuale ale a trei prieteni într-o călătorie în jurul lumii - după cum a înregistrat Dobšinský. Producția a fost creată „numai” pe motivele basmului original. Cu toate acestea, ceea ce i-a determinat pe creatori pentru o astfel de selecție și versiunea finală a producției rămâne pentru o altă „discuție”.

Milan Zvada

Milan Zvada

Milan Zvada a studiat limba și filosofia engleză la Facultatea de Științe Umaniste, Universitatea Matej Bel din Banská Bystrica, iar în Olanda și Finlanda a absolvit programul de masterat Erasmus Mundus în cercetarea internațională a performanței. Este specializat în traducere și jurnalism de teatru. Lucrează ca profesor de limbă engleză, dramaturg și manager de proiect în domeniul culturii independente, în prezent este dramaturg la centrul cultural Záhrada din Banská Bystrica.