Autismul este o tulburare mintală care afectează copiii de la o vârstă fragedă. Este o boală care se manifestă prin simptome specifice, care sunt dominate de închiderea individului în propria lume și incapacitatea de a percepe și a înțelege senzațiile comune pentru oamenii sănătoși. Prin urmare, acești copii au fost descriși până acum ca fiind inculti, ceea ce, însă, este în contrast puternic cu cunoștințele practice cunoscute de mai multe decenii în străinătate. Acești copii au nevoie de un tip special de îngrijire și educație, datorită cărora sunt capabili să se întoarcă în mare măsură în „lumea noastră” și să poată trăi o viață deplină.
Autismul este o tulburare care afectează modul în care un copil comunică și construiește relații cu alte persoane.

este

Deși manifestările autismului sunt largi în ceea ce privește severitatea (de unde și termenul: „spectrul tulburărilor autiste”),

toate persoanele cu dizabilități au o triadă de simptome care afectează:

  • interacțiune socială
  • comunicare socială
  • imaginație.

Un simptom semnificativ, pe lângă această triadă, este și un model comportamental repetitiv.
Autismul include, de asemenea, manifestări cunoscute sub numele de sindrom autist, care descrie copiii cu caracteristici ale autismului, dar cu inteligență medie sau mai mare și abilități bune de comunicare.

Ce cauzează autismul?
Cauzele reale ale autismului nu au fost încă pe deplin dezvăluite. Cu toate acestea, o mulțime de cercetări au arătat că poate fi cauzată de o varietate de cauze care afectează dezvoltarea creierului și care acționează înainte, în timpul și după naștere. Sunt de ex. rubeolă maternă, scleroză tuberoasă, complicații ale bolilor frecvente din copilărie (tuse convulsivă, rubeolă). În multe cazuri, influența factorilor genetici a fost dovedită (cercetările în acest domeniu au încă ceva de spus).

Este posibil să se vindece autismul?
O vindecare completă pentru autism nu este încă posibilă, dar o educație special structurată poate ajuta la maximizarea abilităților unui copil și la minimizarea problemelor de comportament. Modul corect de educație și programe de tratament sunt esențiale pentru un copil, deoarece afectează în mod direct capacitatea de a atinge nivelul de independență posibil cu privire la dizabilitatea autistă.

Importanța diagnosticului precoce
Pentru a permite unui copil autist să intervină eficient, precum și pentru gestionarea generală a manifestărilor autiste, diagnosticul precoce are o importanță fatală. Diagnosticul și intervenția timpurie sunt, de asemenea, esențiale pentru familii - pentru a solicita îngrijire adecvată și ajutor profesional.
Din fericire, simptomele autismului pot fi recunoscute în primii 2-3 ani din viața bebelușului. Semnele problemelor de dezvoltare sunt de fapt observabile încă din primul an. Cu toate acestea, tocmai pentru că autismul este o tulburare complexă, nu este dificil să nu observăm semnele sale, poate foarte importante.
Să ne amintim:
- gravitatea prejudiciului variază de la caz la caz
- la o anumită vârstă a copilului, unele comportamente sunt mai pronunțate decât altele
- trei sferturi dintre copiii cu autism sunt deficienți mintal
- personalitatea, educația și mediul social al copilului îi pot influența semnificativ comportamentul
- Alte tulburări (epilepsie, dizabilități senzoriale și fizice) pot apărea cu autism

Căutați simptome
Autismul este un model de dezvoltare anormală care se schimbă în timp, astfel încât diagnosticul depinde de obținerea unui istoric detaliat al copilului și de o evaluare aprofundată a abilităților și abilităților acestuia.
În perioada până la primul an de viață al copilului, un indicator foarte important al autismului este absența sau dobândirea foarte întârziată a capacității de a asocia atenția părinților (și a altor persoane în general) cu obiecte sau evenimente. În dezvoltarea normală, un copil cu vârsta cuprinsă între 12 și 18 luni indică obiecte în efortul de a atrage atenția celorlalți. Copiii normali aduc jucării celorlalți prezenți, fac contact vizual cu ei - pentru a le atrage atenția.
Alte simptome cheie care apar de obicei în primii ani de viață sunt: ​​o triadă de comunicare afectată, combinată cu un model repetitiv de activități și, uneori, un comportament „provocator”.

CLASA DE DAUNE
1/Interacțiuni sociale
Copil cu autism:
* de multe ori evită sau este indiferent contactul cu alte persoane, în special contactele cu alți copii (deși unora persoanelor autiste le plac unele forme de contact fizic activ)
* acceptă pasiv contactul social, uneori chiar manifestă o mare bucurie în acesta, dar foarte rar face contacte spontane
* doar ocazional „se apropie” de alte persoane, chiar dacă, întotdeauna într-un mod foarte special, nepotrivit, repetitiv, fără a acorda nicio (sau foarte puțină) atenție reacțiilor acestor oameni

2/Comunicare socială
Copil cu autism:
* nu apreciază utilizarea socială și bucuria comunicării (Acest lucru se aplică și acelor persoane autiste care vorbesc mult, ci mai degrabă „cu„ alți oameni decât „cu„ ei).)
* nu înțelege că vorbirea este un mijloc de a obține informații despre alte persoane. (Persoanele autiste pot să-și exprime propriile nevoi, dar le este greu să vorbească despre propriile sentimente sau gânduri și nici măcar nu își cunosc emoțiile și gândurile reciproce.)
* nu înțelege adevăratul sens al gesturilor, al expresiilor faciale sau al tonului vocii (persoanele cu autism extrem de funcționale folosesc gesturi, dar sunt ciudate și inadecvate).
* folosește și înțelege vorbirea foarte literal, cu o alegere idiosincratică, uneori „bombastică” a cuvintelor și propozițiilor și o gamă limitată de enunțuri verbale (Deși unii copii sunt fascinați de cuvinte, nu le folosesc pentru interacțiuni sociale.)