Pelin (pelin)

plante

Artemisia absinthium L.

Descriere: Ierbă perenă cu tulpini păroase drepte, argintii și frunze alternante, cu pene. Crește până la o înălțime de 50-100 cm. Tulpinile sunt terminate de brațe sferice, galbene. Fătul este nažka. Înflorește din iulie până în septembrie.

Apariție: Planta crește în habitate uscate, pe drumuri, pe versanți stâncoși din zonele joase și de la poalele dealului.

Colectare și tratament: Planta (Herba absinthii) este utilizată pentru tratament. Vârfurile vnatei și frunzele tinere inferioare sunt colectate înainte de înflorirea plantei. Se usucă la umbră într-un loc bine ventilat sau în cuptoare la o temperatură de până la 40-50oC. Medicamentul poate fi păstrat timp de 2 ani.

Ingrediente: Vňať conține glicozide (absintină și anabsintină), flavonoide, acid ascorbic, uleiuri esențiale, fitoncide, caroten și altele.

Utilizarea: Se utilizează ca amară aromatică pentru a susține digestia și activitatea organelor digestive (stomac, ficat, pancreas). Uleiul esențial de pelin afectează și funcția secretorie a glandelor digestive și, după absorbție, are un efect stimulator asupra sistemului nervos central similar cu camforul. Pe pășune, pelinul se pășește de bună voie mai ales toamna după înflorire. Uleiul esențial favorizează digestia. La vacile de lapte, laptele capătă un gust fierbinte după ce a pășunat pelinul! Intoxicația poate apărea după hrănirea pe termen lung a pelinului. Sucul proaspăt de plante oprește sângerarea, are un efect dezinfectant și accelerează vindecarea rănilor. Sub formă de pansament și un bandaj sub presiune, o tinctură de flori de pelin este utilizată pentru răni după bătăi. În medicina veterinară, pelinul (Herba absinthii) este indicat pentru tulburările digestive. Nu trebuie utilizat pentru inflamații severe ale stomacului, stomacurilor și intestinelor, deoarece irită membranele mucoase și agravează inflamația. Se utilizează sub formă de ceai și piure