Iisus Hristos

În perioada postului, este în principal o pregătire interioară - spirituală pentru sărbătorile Paștelui - sărbătorile învierii Domnului Iisus Hristos, victoria Sa asupra diavolului, păcatul și moartea. În timpul Postului Mare, creștinii comemorează tortura și moartea Domnului Iisus Hristos.

Postul - în sensul renunțării la anumite alimente în anumite zile - este voluntar în biserica noastră. Cu o înțelegere corectă, adică nu numai externă, ci mai presus de toate spirituală, postul este un instrument important de creștere spirituală și pregătire spirituală ca manifestare a pocăinței.

Pocăința înseamnă a te întoarce la Domnul Dumnezeu, a recunoaște și a mărturisi propriile greșeli și păcate, precum și calea greșită și pericolul unei situații greșite, milă de păcate, cererea de iertare a păcatelor și o schimbare pozitivă a modului de viață în lumină a cuvântului lui Dumnezeu.

În perioada de post, există șase duminici de post:
1. Invocavit (Ma va invita; conform Ps 91, 15)
2. Reminiscere (Amintiți-vă; conform Ps. 25: 6)
3. Oculi (Ochi; conform Ps 25, 15)
4. Laetere (Bucură-te; conform Isa 66, 10)
5. Smrtná - Iudica (Curtea; conform Ps 43: 1)
6. Kvetná - Palmarum (Palmová; conform Mt 21, 8) - în această duminică începe Săptămâna Mare sau Tăcută.

În timpul Săptămânii Mari - Tăcute comemorăm:
• amintirea hirotonirii sacramentului Cinei Domnului - Joia Mare;
• Memorialul Patimii, Răstignirii și Moartea Domnului Iisus Hristos - Vinerea Mare;
• ziua odihnei mormântului lui Isus Hristos - Sâmbăta albă.

Întregul sezon al Postului Mare ne oferă o ocazie specială de a ne liniști în fața Domnului Dumnezeu și cu puterea și ajutorul Său pentru a face ordine în noi și, astfel, în viețile noastre. Asociat cu aceasta este recunoștința față de Domnul Dumnezeu, conștientizarea și acceptarea iubirii desăvârșite și de neînlocuit a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Apostolul Pavel ne sfătuiește: Preaiubiților, de vreme ce avem o astfel de promisiune, să ne curățim de toate întinările trupului și ale spiritului și să ne completăm mântuirea în frica de Dumnezeu. (2R 7, 1)