Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. Nr.: 2014/02447-ZIB
Text aprobat la decizia de transfer, ev. Nr.: 2018/05548-TR
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
comprimate filmate
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Aurorix 150 mg: Fiecare comprimat filmat conține 150 mg moclobemidă.
Aurorix 300 mg: Fiecare comprimat filmat conține 300 mg moclobemidă.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat.
Aurorix 150 mg: Comprimate filmate de culoare galben deschis, ovale, biconvexe, marcate pe o față și marcate cu 150 pe cealaltă față.
Aurorix 300 mg: comprimate filmate albe, ovale, biconvexe, marcate pe o față și marcate cu 300 pe cealaltă față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Tratamentul sindroamelor depresive.
Tratamentul fobiei sociale.
4.2 Doze și mod de administrare
Doza zilnică recomandată de Aurorix este cuprinsă între 300-600 mg, care este administrată de obicei în 2-3 doze divizate. Doza zilnică inițială este de 300 mg, care poate fi crescută la 600 mg/zi în cazul depresiei majore.
Doza nu trebuie crescută înainte de prima săptămână, deoarece biodisponibilitatea crește în această perioadă.
Tratamentul trebuie continuat timp de cel puțin 4-6 săptămâni pentru a evalua eficacitatea medicamentului.
Doza zilnică recomandată de moclobemidă este de 600 mg/zi, administrată în 2 doze divizate. Doza de moclobemidă trebuie să înceapă de la 300 mg/zi și poate fi crescută la 600 mg/zi în ziua 4 a tratamentului. Deoarece doza eficientă este de 600 mg/zi, nu este recomandat să continuați să luați 300 mg/zi timp de mai mult de 3 zile. Tratamentul cu 600 mg/zi trebuie continuat timp de 8-12 săptămâni pentru a evalua eficacitatea. Fobia socială poate fi cronică, de aceea este recomandabil să luați în considerare continuarea tratamentului la pacienții care răspund la aceasta. Pacienții trebuie reexaminați periodic pentru a determina necesitatea unui tratament suplimentar.
Grupuri speciale de pacienți
Nu este necesară ajustarea specială a dozei de Aurorix la pacienții vârstnici.
Din cauza lipsei de disponibilitate a datelor clinice, Aurorix nu este recomandat pentru utilizare la copii.
Insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea specială a dozei de Aurorix la pacienții cu insuficiență renală.
Insuficiență hepatică
Dacă metabolismul hepatic este grav afectat de boala hepatică sau de un medicament care inhibă enzimele microsomale cu activitate mixtă de oxidază (de exemplu cimetidină), doza zilnică de Aurorix trebuie redusă cu jumătate sau o treime (vezi pct. 4.5 și 5.2).
Comprimatele filmate Aurorix sunt pentru uz oral. Doza trebuie administrată după masă.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la moclobemidă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
Stări de confuzie acută.
Administrarea concomitentă a Aurorix cu următoarele medicamente este contraindicată (vezi și pct. 4.5).
- selegilină
- bupropion
- triptány
- pethidină
- tramadol
- dextrometorfan
- linezolid
Aurorix nu trebuie utilizat în practica pediatrică în prezent din cauza lipsei de experiență clinică cu efectul medicamentului la copii.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Notificări
Ca și în cazul altor antidepresive, tratamentul poate exacerba simptomele schizofreniei la pacienții deprimați cu psihoze schizofrenice sau schizoafective. Dacă este posibil, neurolepticele cu acțiune îndelungată trebuie continuate la acești pacienți.
În general, tratamentul cu moclobemidă nu necesită restricții alimentare speciale. Deoarece hipersensibilitatea la tiramină poate fi prezentă la unii pacienți, toți pacienții trebuie sfătuiți să evite consumul de cantități mari de alimente bogate în tiramină.
Hipersensibilitatea poate apărea la persoanele sensibile. Simptomele pot include erupții cutanate și edem.
Considerațiile farmacologice teoretice sugerează că inhibitorii MAO pot provoca o reacție de hipersensibilitate la pacienții cu tirotoxicoză sau feocromocitom. Datorită lipsei de experiență cu tratamentul cu moclobemidă la această populație de pacienți, trebuie administrată prudență la prescrierea moclobemidei.
Se recomandă prudență la pacienții care iau moclobemidă împreună cu alte medicamente care cresc nivelul serotoninei, cum ar fi multe alte antidepresive, mai ales atunci când sunt combinate cu mai multe medicamente. Acest lucru se aplică în special clomipraminei (vezi pct. 4.5).
Nu se recomandă administrarea concomitentă de moclobemidă și dextrometorfan, care pot fi incluse în medicamentele pentru tuse (vezi pct. 4.5).
Medicamentele pe bază de plante care conțin sunătoare (Hypericum) trebuie utilizate cu precauție în asociere cu moclobemidă, deoarece aceasta poate crește nivelul serotoninei.
Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbție la glucoză-galactoză nu trebuie să ia acest medicament.
Măsuri
Sinucidere/idei suicidare sau agravare clinică
Depresia este asociată cu un risc crescut de gânduri suicidare, auto-vătămare și sinucidere (evenimente legate de suicid). Acest risc persistă până la apariția remisiunii aparente.
Deoarece ameliorarea nu poate fi observată în primele câteva săptămâni sau săptămâni de tratament, pacienții trebuie monitorizați îndeaproape până când apare ameliorarea. În general, experiența clinică indică faptul că riscul de sinucidere poate crește în stadiile incipiente ale recuperării.
Alte afecțiuni psihiatrice pentru care a fost prescris Aurorix pot fi, de asemenea, asociate cu un risc crescut de comportament suicidar. În plus, aceste condiții pot fi asociate cu tulburări depresive majore. Aceleași măsuri de precauție luate la tratarea pacienților cu tulburare depresivă majoră trebuie urmate atunci când se tratează pacienții cu alte tulburări mentale.
Pacienții cu antecedente de idei suicidare sau idei suicidare semnificative înainte de începerea tratamentului prezintă un risc crescut de idei suicidare sau încercări de sinucidere și ar trebui să fie monitorizați îndeaproape în timpul tratamentului.
O meta-analiză a studiilor clinice controlate cu placebo de antidepresive la pacienții adulți cu tulburări psihiatrice a arătat un risc crescut de comportament suicidar cu antidepresive comparativ cu placebo la pacienții cu vârsta sub 25 de ani.
Pacienții, în special cei cu risc crescut de ideație suicidară, trebuie monitorizați îndeaproape, în special la începutul tratamentului și după ajustarea dozei. Pacienții (și îngrijitorii pacienților) trebuie să fie avertizați asupra necesității de a monitoriza înrăutățirea clinică, a ideilor sau gândurilor suicidare și a modificărilor neobișnuite ale comportamentului și de a solicita sfatul medicului imediat ce apar aceste simptome.
Insomnia sau nervozitatea sau nervozitatea la începutul tratamentului cu moclobemidă pot fi eliminate prin reducerea dozei sau tratamentul temporar al simptomelor. În caz de manie sau hipomanie sau apariția simptomelor timpurii ale acestor reacții (grandiozitate, hiperactivitate (inclusiv accelerarea vorbirii), explozivitate periculoasă), tratamentul cu moclobemidă trebuie întrerupt și trebuie instituită terapia alternativă.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Este contraindicată administrarea concomitentă de Aurorix cu selegilină sau linezolid.
Administrarea concomitentă a Aurorix cu triptani este contraindicată deoarece sunt potențiali agoniști ai receptorilor serotoninei și sunt metabolizați de monoaminooxidază (MAO) și diferite enzime ale citocromului P450, iar concentrațiile plasmatice ale triptanilor sunt crescute, de ex. sumatriptan, rizatriptan, zolmitriptan, almotriptan, naratriptan, frovatriptan și eletriptan.
Administrarea concomitentă de Aurorix cu tramadol este contraindicată.
La animale, moclobemida potențează efectele opiaceelor. Prin urmare, poate fi necesară ajustarea dozei următoarelor opiacee, de ex. morfină, fentanil și codeină.
Combinația cu petidină este contraindicată din cauza unui risc crescut de sindrom serotoninergic (confuzie, febră, convulsii, ataxie, hiperreflexie, mioclon, diaree).
Deoarece efectul Aurorix este selectiv și reversibil, potențialul său de interacțiune cu tiramina este neglijabil și de scurtă durată, după cum sa confirmat în studiile de farmacologie la animale și la oameni (vezi pct. 4.4).
Când s-a administrat moclobemidă după masă, intensificarea efectului presor a fost chiar mai mică sau nu a apărut deloc.
Doza zilnică de moclobemidă trebuie redusă la jumătate sau o treime la pacienții al căror metabolism hepatic este semnificativ inhibat de medicamente care blochează enzimele microsomale cu activitate mixtă de oxidază, cum ar fi cimetidina (vezi pct. 4.2).
Se recomandă prudență la administrarea concomitentă cu medicamente care sunt metabolizate de CYP2C19, deoarece moclobemida este un inhibitor al acestei enzime. Concentrațiile plasmatice ale acestor medicamente (cum ar fi inhibitorii pompei de protoni (de exemplu, omeprazol), fluoxetină și fluvoxamină) pot fi crescute atunci când se administrează concomitent cu moclobemidă. Moclobemida inhibă, de asemenea, metabolismul omeprazolului în metabolizatori extensivi ai CYP2C19, rezultând o dublare a expunerii la omeprazol.
Se recomandă prudență la administrarea concomitentă cu trimipramină și maprotilină, deoarece concentrațiile plasmatice ale acestor inhibitori ai recaptării monoaminei cresc după administrarea concomitentă cu moclobemidă.
Tratamentul concomitent cu moclobemidă și simpatomimetice administrate sistemic poate potența și prelungi acțiunea lor farmacologică (de exemplu, adrenergice).
Se recomandă prudență la pacienții cărora li se administrează Aurorix împreună cu alte medicamente care cresc nivelul serotoninei, cum ar fi multe alte antidepresive, și mai ales atunci când se combină mai multe medicamente. Acest lucru se aplică în special antidepresivelor precum venlafaxină, fluvoxamină, clomipramină, citalopram, escitalopram, paroxetină, sertralină, bupropionă. Acest lucru se datorează faptului că, în cazuri rare, au apărut combinații de simptome și semne severe, inclusiv febră, confuzie, hiperreflexie și clonare musculară, care indică activitate serotoninergică excesivă. Dacă apar aceste combinații de simptome, pacienții trebuie monitorizați îndeaproape de un medic (internat, dacă este necesar) și li se va administra un tratament adecvat. Tratamentul cu antidepresive triciclice sau cu alte antidepresive trebuie început în ziua următoare întreruperii tratamentului cu moclobemidă. Timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al medicamentului anterior trebuie luat în considerare la transformarea inhibitorilor recaptării serotoninei în Aurorix (vezi pct. 4.4). În general, se recomandă un interval de 14 zile pentru conversia dintr-un IMAO ireversibil într-o moclobemidă (de exemplu fenelzină, tranilcipromină).
Utilizarea concomitentă cu sunătoare (Hypericum) nu este recomandată, deoarece poate crește nivelul serotoninei în sistemul nervos central.
Au fost raportate cazuri izolate de reacții adverse severe ale sistemului nervos central cu utilizarea concomitentă a Aurorix cu dextrometorfan. Deoarece medicamentele pentru tuse și răceală pot conține dextrometorfan, acestea nu trebuie administrate fără consultarea prealabilă a medicului și, dacă este posibil, trebuie administrate medicamente alternative care nu conțin dextrometorfan (vezi pct. 4.4).
Datele din studiile clinice indică faptul că nu există interacțiuni între moclobemidă și hidroclorotiazidă (HCT) la pacienții hipertensivi, contraceptivele orale, digoxina, fenprocumona și alcoolul.
Deoarece sibutramina este un inhibitor al recaptării norepinefrinei-serotoninei, care poate crește efectul inhibitorilor MAO, nu se recomandă utilizarea concomitentă cu moclobemidă.
Utilizarea concomitentă cu dextropropoxifenul nu este recomandată deoarece moclobemida poate potența efectele dextropropoxifenei.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Studiile de reproducere la animale nu au evidențiat niciun risc pentru făt, dar siguranța Aurorix la femeile gravide nu a fost stabilită. Prin urmare, trebuie avute în vedere beneficiul dintre tratamentul Aurorix în timpul sarcinii și riscurile potențiale pentru făt.
Deși doar o cantitate mică de moclobemidă trece în laptele matern (aproximativ 1/30 din doza mamei), trebuie luat în considerare beneficiul continuării tratamentului pentru mama care alăptează, având în vedere riscurile potențiale pentru copil.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
În general, în timpul tratamentului cu Aurorix, nu este de așteptat să afecteze performanța în timpul activităților care necesită vigilență mentală completă (de exemplu, la volan). Cu toate acestea, reacțiile individuale trebuie monitorizate la începutul tratamentului.
4.8 Reacții adverse
Reacțiile adverse sunt enumerate în funcție de clasa de sisteme de organe și de frecvență (numărul de pacienți care se așteaptă să răspundă) utilizând următoarele categorii:
Foarte frecvente (≥ 1/10)
Frecvente (≥1/100 la un antidepresiv care acționează asupra sistemului neurotransmițător monoaminergic al creierului prin inhibarea reversibilă a enzimei monoaminooxidază, în principal de tip A (RMAO-A)) Ca urmare, metabolismul norepinefrinei, dopaminei și serotoninei este reduse, ducând la creșterea concentrațiilor extracelulare. neurotransmițători.
Rezultatul este un efect stimulator asupra dispoziției și activității psihomotorii. Aurorix ameliorează simptome precum disforia, epuizarea, lipsa motivației și incapacitatea de concentrare. Aceste efecte apar în principal în prima săptămână de terapie. Aurorix ameliorează, de asemenea, simptome similare cu fobia socială.
Deși Aurorix nu are efecte sedative, îmbunătățește calitatea somnului la majoritatea pacienților deprimați în timpul zilei. Aurorix nu afectează atenția.
Studiile pe termen scurt și pe termen lung pe animale indică o toxicitate scăzută a medicamentului. Nu s-a observat cardiotoxicitate.
5.2 Proprietăți farmacocinetice
Absorbţie
Moclobemida este complet absorbită din tractul gastro-intestinal în circulația portală după administrarea orală. Concentrațiile maxime plasmatice ale medicamentului sunt de obicei atinse în decurs de o oră după administrare. Metabolizarea la prima trecere reduce disponibilitatea sistemică a unei părți din doză (biodisponibilitate). Cu toate acestea, saturația acestei căi metabolice în prima săptămână de administrare (300-600 mg/zi) are ca rezultat, în esență, biodisponibilitatea orală completă ulterior. Concentrațiile plasmatice cresc după administrarea repetată de moclobemidă în prima săptămână și apoi se stabilizează. Dacă doza zilnică este crescută, vor exista creșteri excesive ale concentrațiilor la starea de echilibru.
Distribuție
Datorită naturii sale lipofile, moclobemida este larg distribuită în tot corpul. Volumul de distribuție (Vss) este de aproximativ 1,0 l/kg.
Legarea proteinelor plasmatice, în special a albuminei, este scăzută (50%).
Biotransformare
Este aproape complet metabolizat înainte ca medicamentul să fie excretat din organism. Metabolismul are loc în principal prin reacții oxidative la reziduul de morfolină al moleculei. Produsele de degradare cu acțiune farmacologică sunt prezente în circulația sistemică la om numai în concentrații foarte mici. Principalii metaboliți sunt prezenți în plasmă ca derivați de lactamă și derivați de N-oxid. S-a confirmat că moclobemida este metabolizată parțial de izoenzimele polimorfe CYP2C19 și CYP2D6. Prin urmare, metabolismul medicamentului poate fi afectat la persoanele cu metabolism slab, indiferent dacă este genetic sau indus de medicamente (prin intermediul inhibitorilor metabolici). Două studii care au analizat amploarea acestor efecte au indicat faptul că, în general, acestea nu sunt terapeutic grave și nu necesită ajustarea dozei datorită existenței mai multor căi metabolice alternative (vezi pct. 4.2).
Eliminare
Moclobemida este rapid eliminată prin procese metabolice. Clearance-ul total este de aproximativ 20 - 50 l/oră. Timpul mediu de înjumătățire plasmatică prin eliminare în timpul administrării repetate (300 mg de două ori pe zi) este de aproximativ 3 ore și este în general de 2 până la 4 ore la majoritatea pacienților. Mai puțin de 1% din doză este excretată nemodificată de rinichi. Metaboliții sunt excretați și în urină. Cantități nesemnificative sunt excretate în laptele matern.
Farmacocinetica în grupuri speciale de pacienți:
Pacienți vârstnici
La pacienții vârstnici, parametrii de absorbție și dispunere nu se modifică.
Pacienți cu insuficiență renală
Boala renală nu modifică caracteristicile de eliminare a moclobemidei.
Pacienți cu insuficiență hepatică
Insuficiența hepatică avansată încetinește metabolismul moclobemidei (vezi pct. 4.2).
5.3 Date preclinice de siguranță
6. DATE FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienților
Excipienți: lactoză, monohidrat; amidon de porumb; povidonă; amidon carboximetil, sare de sodiu; stearat de magneziu.
Strat formator de film: hidroxipropilmetilceluloză; etilceluloza; macrogol 6000; talc; dioxid de titan (E171), oxid galben de fier (E172).
Excipienți: lactoză, monohidrat; amidon de porumb; povidonă; amidon carboximetil, sare de sodiu; stearat de magneziu.
Strat formator de film: hidroxipropilmetilceluloză; etilceluloza; macrogol 6000; talc; dioxid de titan (E171).
6.2 Incompatibilități
6.3 Perioada de valabilitate
Aurorix 150 mg: 5 ani
Aurorix 300 mg: 5 ani
6.4 Precauții speciale pentru depozitare
A se păstra la 15 - 25 ° C.
6.5 Natura și conținutul ambalajului
Blistere din PVC cu folie de aluminiu de 30 de comprimate.
6.6 Precauții speciale pentru eliminare și alte manipulări
Fără cerințe speciale.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu cerințele locale.
7. DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ
Mylan IRE Healthcare Limited
Unitatea 35/36 Grange Parade
Domeniul industrial Baldoyle
8. NUMERE DE ÎNREGISTRARE
Aurorix 150 mg: 30/0159/91-C/S
Aurorix 300 mg: 30/0384/18-S
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIREA AUTORIZAȚIEI
Data primei înregistrări: 22 mai 1991
Data ultimei reînnoiri: 30 mai 2007