Text aprobat pentru decizia de modificare, ev. Nr.: 2020/00040-ZME, 2018/01085-TR
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
Copaxonă 40 mg/ml
soluție injectabilă într-o seringă preumplută
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare seringă preumplută (1 ml) soluție injectabilă conține 40 mg acetat de glatiramer *, echivalent cu 36 mg glatiramer.
* Acetat de glatiramer este o sare acetat de polipeptide sintetice care conține patru aminoacizi naturali: acid L-glutamic, L-alanină, L-tirozină și L-lizină cu intervale fracționare molare de 0,129-0,153; 0,392-0,462; 0,086-0,100 și respectiv 0,300-0,374. Greutatea moleculară medie a acetatului de glatiramer este de 5.000-9.000 daltoni. Datorită complexității compoziției sale, nicio polipeptidă specifică nu poate fi caracterizată pe deplin, inclusiv secvența de aminoacizi, deși compoziția finală a acetatului de glatiramer nu este complet aleatorie.
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluție injectabilă într-o seringă preumplută (injecție).
Soluție limpede fără particule vizibile.
Soluția injectabilă are un pH de 5,5 - 7,0 și o osmolaritate de aproximativ 300 mOsmol/l.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Copaxona este indicată pentru tratamentul formelor recidivante de scleroză multiplă (SM) (vezi pct. 5.1 pentru informații importante despre populația pentru care sa stabilit eficacitatea).
Copaxona nu este indicată pentru SM progresivă primară sau secundară.
4.2 Doze și mod de administrare
Tratamentul cu copaxonă trebuie început sub supravegherea unui neurolog sau medic cu experiență în tratamentul SM.
Doza recomandată pentru adulți este de 40 mg acetat de glatiramer (o seringă preumplută) administrată sub formă de injecție subcutanată de trei ori pe săptămână, la o distanță de cel puțin 48 de ore.
În prezent nu se știe cât timp trebuie tratat pacientul.
Decizia cu privire la tratamentul pe termen lung trebuie luată de către medicul curant în mod individual.
Insuficiență renală
Copaxona nu a fost studiată în mod specific la pacienții cu insuficiență renală (vezi pct. 4.4).
Copaxona nu a fost studiată în mod specific la vârstnici.
Siguranța și eficacitatea acetatului de glatiramer la copii și adolescenți nu au fost stabilite. Nu există informații suficiente despre utilizarea Copaxone 40 mg/ml administrat de trei ori pe săptămână la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani pentru a face recomandări privind utilizarea acestuia. Copaxonă 40 mg/ml administrată de trei ori pe săptămână nu trebuie, prin urmare, utilizată la această populație.
Copaxone este pentru utilizare subcutanată.
Pacienții trebuie să fie instruiți cu privire la modul de injectare și trebuie supravegheați de profesioniștii din domeniul sănătății atunci când se injectează pentru prima dată și la 30 de minute după injectare.
Fiecare injecție trebuie administrată la un loc diferit pentru a reduce probabilitatea de iritație locală sau durere la locul injectării. Locurile adecvate de auto-injectare adecvate sunt umerii, abdomenul, șoldurile și coapsele.
Dacă pacienții doresc să utilizeze un dispozitiv medical pentru injecție, au la dispoziție dispozitivul medical CSYNC. Dispozitivul medical CSYNC este un auto-injector destinat utilizării cu seringi preumplute Copaxone și nu a fost testat pentru utilizare cu alte seringi preumplute. Dispozitivul medical CSYNC trebuie utilizat în conformitate cu recomandările furnizate de producătorul dispozitivului.
4.3 Contraindicații
Copaxona este contraindicată în următoarele cazuri:
• Hipersensibilitate la substanța activă (acetat de glatiramer) sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1.
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Copaxona trebuie administrată numai subcutanat. Copaxona nu trebuie administrată intravenos sau intramuscular.
Medicul curant trebuie să explice pacientului că oricare dintre următoarele reacții pot apărea în câteva minute de la injectarea Copaxonei: vasodilatație (roșeață), durere toracică, dispnee, palpitații sau tahicardie (vezi pct. 4.8). Majoritatea acestor simptome durează scurt timp și dispar spontan fără sechele. Dacă apare un efect secundar grav, pacientul trebuie să înceteze imediat să ia Copaxone și să se prezinte la medic sau la secția de urgență. Tratamentul simptomatic poate fi inițiat la discreția medicului.
Nu se știe că niciun grup de pacienți este mai expus riscului acestor reacții. Cu toate acestea, trebuie administrată prudență la administrarea Copaxone la pacienții cu tulburări cardiace. Acești pacienți trebuie monitorizați în mod regulat în timpul tratamentului.
Rareori a fost raportată apariția convulsiilor și/sau a reacțiilor anafilactoide sau alergice. Rareori pot să apară reacții grave de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, anafilaxie sau urticarie). Dacă reacțiile sunt severe, trebuie inițiat un tratament adecvat, iar Copaxone trebuie întrerupt.
Anticorpii care răspund la acetat de glatiramer au fost detectați în serul pacienților tratați cu Copaxonă pentru o perioadă lungă de timp administrat zilnic. Nivelurile maxime au fost atinse în medie după 3-4 luni de tratament, apoi au scăzut și s-au stabilizat la valori ușor crescute față de valoarea inițială.
Nu s-a demonstrat că acești anticorpi receptivi la acetat de glatiramer neutralizează sau afectează eficacitatea clinică a Copaxonei.
La pacienții cu insuficiență renală, funcția renală trebuie monitorizată în timpul tratamentului cu Copaxone. Deși depunerea imunocomplexelor în glomeruli nu a fost demonstrată la pacienți, acest lucru nu poate fi exclus.
Cazuri de insuficiență hepatică severă (inclusiv hepatită cu icter, insuficiență hepatică și, în cazuri rare, transplant hepatic) au fost raportate rar în cadrul post-introducere pe piață cu Copaxone (vezi pct. 4.8). Insuficiența hepatică a apărut la câteva zile până la ani după inițierea tratamentului cu Copaxone.
Condițiile concomitente raportate în aceste cazuri au inclus consumul excesiv de alcool, concomitent sau antecedente de insuficiență hepatică și utilizarea altor medicamente potențial hepatotoxice. Întreruperea tratamentului cu Copaxone trebuie luată în considerare în caz de insuficiență hepatică semnificativă clinic.
4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune
Interacțiunile Copaxone cu alte medicamente nu au fost evaluate oficial.
Nu sunt disponibile informații despre interacțiunea cu interferonul beta.
O incidență crescută a reacțiilor la locul injectării a fost raportată la pacienții cărora li s-au administrat corticosteroizi concomitent cu Copaxone.
Studiile in vitro sugerează că acetat de glatiramer se leagă puternic de proteinele plasmatice din sânge, dar nu este înlocuit sau înlocuit cu fenitoină sau carbamazepină. Deoarece există o posibilitate teoretică ca Copaxone să afecteze distribuția substanțelor care leagă proteinele, administrarea concomitentă a acestor medicamente trebuie monitorizată îndeaproape.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Studiile la animale nu au demonstrat toxicitate asupra funcției de reproducere (vezi pct. 5.3). Datele actuale privind utilizarea Copaxone 20 mg/ml la femeile gravide nu indică nicio toxicitate malformativă sau toxicitate feto/neonatală. Datele privind utilizarea Copaxone 40 mg/ml la femeile gravide sunt în concordanță cu aceste constatări. În prezent, nu sunt disponibile date epidemiologice relevante. Ca măsură de precauție, se recomandă ca Copaxone să nu fie utilizat în timpul sarcinii, cu excepția cazului în care beneficiul pentru mamă depășește riscul pentru făt.
Nu se știe dacă acetat de glatiramer sau metaboliții săi sunt excretați în laptele uman. Nu au fost observate efecte semnificative asupra puilor la șobolani, cu excepția unei ușoare reduceri a creșterii în greutate corporală a puilor cărora li s-a administrat acetat de glatiramer în timpul sarcinii și alăptării (vezi pct. 5.3).
Nu poate fi exclus un risc pentru nou-născuți/sugari. Atunci când decideți dacă întrerupeți alăptarea sau să întrerupeți/să vă abțineți de la tratamentul cu Copaxone, trebuie luat în considerare beneficiul alăptării pentru copil față de beneficiul tratamentului pentru mamă.
4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
4.8 Reacții adverse
Majoritatea datelor de siguranță pentru Copaxone au fost colectate pentru Copaxone 20 mg/ml, care a fost administrat prin injecție subcutanată o dată pe zi. Această secțiune rezumă datele de siguranță din patru studii placebo controlate cu Copaxone 20 mg/ml o dată pe zi și dintr-un studiu placebo controlat cu Copaxone 40 mg/ml administrat de trei ori pe săptămână.
Nu a fost efectuată o comparație directă a siguranței Copaxone 20 mg/ml (administrat zilnic) și 40 mg/ml (administrat de trei ori pe săptămână) într-un studiu.
Copaxonă 20 mg/ml (administrat o dată pe zi)
În toate studiile clinice cu Copaxone 20 mg/ml, reacțiile la locul injectării au fost cele mai frecvente reacții adverse și au fost raportate de majoritatea pacienților cărora li s-a administrat Copaxone. În studiile controlate, numărul pacienților care au raportat astfel de reacții a fost de cel puțin o dată mai mare la pacienții tratați cu Copaxone 20 mg/ml (70%) decât la pacienții cărora li s-a administrat placebo (37%). Cele mai frecvent raportate reacții la locul injectării care au fost raportate mai frecvent la pacienții cărora li s-a administrat Copaxone 20 mg/ml decât la pacienții cărora li s-a administrat placebo au fost eritemul, durerea, îngroșarea pielii, pruritul, edemul, inflamația și hipersensibilitatea.
O reacție asociată cu cel puțin unul sau mai multe dintre următoarele simptome a fost descrisă ca o reacție imediată după injectare: vasodilatație (înroșire), durere toracică, dispnee, palpitații sau tahicardie (vezi pct. 4.4). Această reacție poate apărea în câteva minute de la injectarea Copaxone. Cel puțin unul dintre aceste simptome ale unei reacții imediate post-injecție a fost raportat cel puțin o dată la 31% dintre pacienții cărora li s-a administrat Copaxone 20 mg/ml comparativ cu 13% dintre pacienții cărora li s-a administrat placebo.
Toate reacțiile adverse raportate mai frecvent la pacienții cărora li s-a administrat Copaxone 20 mg/ml decât la pacienții cărora li s-a administrat placebo sunt sintetizate în tabelul de mai jos. Aceste date sunt derivate din patru studii clinice pivot, dublu-orb, controlate cu placebo, cu un total de 512 pacienți tratați cu Copaxone 20 mg/zi și 509 pacienți tratați cu placebo timp de până la 36 de luni. Cele trei studii efectuate la pacienți cu scleroză multiplă recidivant-remisivă (SMRR) au inclus 269 de pacienți tratați cu Copaxone 20 mg/zi și 271 de pacienți cărora li s-a administrat placebo timp de până la 35 de luni. Al patrulea studiu efectuat la pacienții cu un prim episod clinic și cu un risc ridicat de a dezvolta scleroză multiplă clară clinic a implicat 243 de pacienți tratați cu Copaxone 20 mg/zi și 238 de pacienți cărora li s-a administrat placebo timp de până la 36 de luni.
§ Termenul „reacții la locul injectării” (diferite tipuri) include toate reacțiile adverse care apar la locul injecției, cu excepția atrofiei la locul injectării și a necrozei la locul injecției, care sunt listate separat în tabel.
♣ Include condiții asociate lipoatrofiei localizate la locurile de administrare.
În al patrulea studiu de mai sus, faza controlată cu placebo a fost urmată de o fază de tratament deschis. Nu s-au observat modificări ale profilului de risc cunoscut al Copaxone 20 mg/ml în perioada de urmărire deschisă de 5 ani.
Rare (≥1/10.000 până la 2) comparativ cu martorul. Nu au fost observate alte efecte semnificative asupra creșterii și dezvoltării comportamentale a șobolanilor.