Anexa nr. 1 la notificarea modificării, ev. Nr.: 2019/00598-Z1A
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Gopten 0,5mg: trandolapril 0,5mg v1kapsule
Gopten 2mg: trandolapril 2.0mg v1capsule
Gopten 4mg: trandolapril 4.0mg v1capsule
Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații terapeutice
Disfuncție ventriculară stângă după infarct miocardic.
S-a demonstrat că trandolaprilul îmbunătățește supraviețuirea după infarctul miocardic la pacienții cu disfuncție ventriculară stângă (fracție de ejecție ≤ 35%) cu și fără simptome de insuficiență cardiacă și cu sau fără ischemie reziduală.
Tratamentul pe termen lung cu trandolapril reduce semnificativ mortalitatea cardiovasculară generală. Reduce semnificativ riscul de moarte subită și incidența insuficienței cardiace severe sau refractare.
4.2 Doze și mod de administrare
Se recomandă administrarea Gopten 0,5 mg, 2 mg și 4 mg ca doză zilnică unică. Alimentele nu afectează absorbția Gopten.
Doza poate fi crescută treptat la intervale de 2 până la 4 săptămâni sub supravegherea unui medic.
Doza inițială recomandată este de 0,5 mg trandolapril o dată pe zi. Dacă tensiunea arterială nu revine la normal, doza poate fi crescută la 2 mg trandolapril o dată pe zi. Creșterea dozei nu trebuie inițiată decât după trei săptămâni de tratament. Negrii necesită de obicei o doză inițială de 2 mg. Doar o mică proporție de pacienți obține un răspuns terapeutic la o doză de 0,5 mg. Doza de întreținere este de 1 până la 2 mg trandolapril o dată pe zi, doza maximă este de 4 mg trandolapril o dată pe zi.
Disfuncție ventriculară stângă după infarct miocardic
Tratamentul cu trandolapril poate fi început la 3 până la 7 zile după infarctul miocardic. Doza inițială trebuie ajustată în funcție de tensiunea arterială. Doza inițială uzuală este de 0,5 mg o dată pe zi. Această doză poate fi crescută la 1 mg trandolapril (doză unică) în ziua următoare și administrată pentru încă două zile. Doza poate fi apoi crescută la o doză maximă de 4 mg trandolapril o dată pe zi. Creșterea dozei poate fi reținută temporar în funcție de toleranța hemodinamică.
Dacă apare hipotensiune, terapia antihipertensivă concomitentă (de exemplu vasodilatatoare, nitrați, diuretice) trebuie ajustată și, dacă este necesar, doza redusă.
Dozarea în grupuri speciale de pacienți:
Siguranța și eficacitatea Gopten la copii nu au fost stabilite.
Pacienți vârstnici cu funcție renală normală
Nu este necesară reducerea dozei la pacienții vârstnici cu funcție renală normală. Se recomandă prudență la administrarea concomitentă de diuretice (vezi pct. 4.5), când doza trebuie ajustată la 0,5 mg pe zi.
Ajustarea dozei la pacienții cu insuficiență renală
La pacienții cu un clearance al creatininei de 30 până la 70 ml/min, doza uzuală este recomandată la pacienții adulți și vârstnici.
Nu este necesară ajustarea inițială a dozei la pacienții cu un clearance al creatininei de 30 ml/min.
Nu se știe cu certitudine dacă trandolaprilul sau trandolaprilatul pot fi îndepărtate prin dializă. Cu toate acestea, se anticipează că dializa ar putea elimina ingredientul activ trandolaprilat din sânge, ceea ce poate duce la pierderea controlului tensiunii arteriale a pacientului. Prin urmare, monitorizarea atentă a tensiunii arteriale a pacientului în timpul dializei și, dacă este necesar, ajustarea dozelor de trandolapril.
Pacienți cu insuficiență hepatică
Insuficiență hepatică severă
La pacienții cu insuficiență hepatică severă, descompunerea metabolică a componentei părinte trandolapril și a metabolitului său activ trandolaprilat este redusă, ducând la creșteri semnificative ale concentrațiilor plasmatice ale trandolaprilului și, într-o măsură mai mică, ale concentrațiilor plasmatice ale trandolaprilatului.
Pacienții cu insuficiență hepatică severă sau ciroză nu trebuie tratați cu Gopten.
Insuficiență hepatică moderată
Doza zilnică inițială este de 0,5 mg trandolapril (adică 1 capsulă de Gopten 0,5 mg) administrată dimineața. Doza poate fi crescută treptat numai în funcție de răspunsul terapeutic individual al pacientului. Doza zilnică maximă de trandolapril, care nu trebuie depășită, este de 2 mg. Tratamentul trebuie efectuat sub supravegherea atentă a unui medic.
Pacienții cu tulburări de echilibrare a apei și sării
La pacienții cu insuficiență a echilibrului apei și sării (de exemplu datorită vărsăturilor/diareei, terapiei diuretice) sau la pacienții cu insuficiență cardiacă, disfuncție ventriculară stângă după infarct miocardic sau hipertensiune arterială severă, poate apărea o scădere inadecvată a tensiunii arteriale, în special la începutul terapie.
Dacă este necesar, tulburările de apă și/sau sare ar trebui corectate și dozele diuretice reduse sau întrerupte înainte de inițierea tratamentului cu Gopten.
Tratamentul trebuie început cu o doză unică minimă de 0,5 mg trandolapril (1 capsulă de Gopten 0,5 mg) administrată dimineața.
După prima doză și de fiecare dată când doza de Gopten și/sau diuretic este crescută, pacientul trebuie monitorizat timp de aproximativ 6 ore pentru a controla orice modificare excesivă a tensiunii arteriale.
4.3 Contraindicații
• Antecedente de hipersensibilitate la medicament, la oricare dintre excipienți sau la alți inhibitori ai ECA.
• Debutul anterior al edemului angioneurotic asociat cu administrarea inhibitorilor ECA.
• Angioedem ereditar sau idiopatic.
• Al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6).
• Utilizarea concomitentă a Gopten cu medicamente care conțin aliskiren este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală (GFR 2) (vezi pct. 4.5 și 5.1).
• Tratament concomitent cu sacubitril/valsartan. Tratamentul cu trandolapril nu trebuie început mai devreme de 36 de ore de la ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi și pct. 4.4 și 4.5).
4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Trandolaprilul nu trebuie utilizat la pacienții cu stenoză aortică sau obstrucție a căii de evacuare.
Anafilactoide și, probabil, reacții conexe
Reacțiile anafilactoide (în unele cazuri care pun viața în pericol) pot apărea la pacienții care primesc terapie de desensibilizare împotriva otrăvurilor animale concomitent cu inhibitori ai ECA.
Au fost observate reacții anafilactoide care pun viața în pericol la pacienții care iau inhibitori ai ECA și tratați cu afereză LDL.
Insuficiență hepatică
Trandolaprilul este un promedicament care este metabolizat în substanță activă de către ficat. Prin urmare, pacienților cu insuficiență hepatică trebuie să li se acorde o atenție sporită și monitorizați îndeaproape.
Hipotensiunea simptomatică a fost raportată rar la pacienții cu hipertensiune arterială necomplicată după o doză inițială de trandolapril, precum și o creștere a trandolaprilului. Hipotensiunea arterială simptomatică este mai probabilă la pacienții cu depleție de volum și/sau săruri după tratament prelungit cu diuretice, restricție alimentară a sării, dializă, diaree sau vărsături. Prin urmare, terapia cu diuretice trebuie întreruptă la acești pacienți și depleția de volum și/sau săruri trebuie corectată înainte de inițierea tratamentului cu trandolapril.
Considerații similare ar trebui luate în considerare la pacienții cu cardiopatie ischemică sau boală cerebrovasculară, la care o scădere excesivă a tensiunii arteriale poate provoca infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
Agranulocitoza și depresia măduvei osoase
Agranulocitoza și depresia măduvei osoase au fost observate la pacienții tratați cu inhibitori ai ECA. Riscul de neutropenie este legat de doză și tip și depinde de starea clinică a pacientului. Aceste efecte sunt mai frecvente la pacienții cu insuficiență renală, mai ales dacă au colagenoză vasculară. La pacienții cu colagenoză vasculară (de exemplu, lupus eritematos sau sclerodermie), în special în asociere cu insuficiență renală și tratament cu alte medicamente, în special corticosteroizi sau antimetaboliți, trebuie luată în considerare monitorizarea regulată a numărului de celule albe din sânge și a nivelului de proteine urinare. Agranulocitoza și depresia măduvei osoase sunt reversibile la întreruperea tratamentului cu inhibitori ai ECA.
Trandolaprilul poate provoca angioedem, care include umflarea feței, membrelor, limbii, corzilor vocale și/sau laringelui. O incidență mai mare a angioedemului a fost raportată la pacienții negri tratați cu inhibitori ai ECA comparativ cu pacienții care nu sunt negri.
Utilizarea concomitentă a mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus)
Pacienții care primesc tratament concomitent cu inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) pot prezenta un risc crescut de angioedem (de exemplu, umflarea căilor respiratorii sau a limbii cu sau fără insuficiență respiratorie) (vezi pct. 4.5).
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) cu sacubitril/valsartan este contraindicată din cauza unui risc crescut de angioedem. Tratamentul cu sacubitril/valsartan nu trebuie început mai devreme de 36 de ore după ultima doză de trandolapril. Tratamentul cu trandolapril nu trebuie început mai devreme de 36 de ore după ultima doză de sacubitril/valsartan (vezi pct. 4.3 și 4.5).
Utilizarea concomitentă a inhibitorilor ECA cu racecadotril, ținta mamiferelor a inhibitorilor rapamicinei (mTOR) (de exemplu sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin poate duce la un risc crescut de angioedem (de exemplu, umflarea tractului respirator, umflarea tractului respirator sau cu sau fără) (vezi secțiunea 4.5). Se recomandă prudență la inițierea tratamentului cu racecadotril, inhibitori mTOR (de exemplu sirolimus, everolimus, temsirolimus) și vildagliptin la pacienții care iau deja un inhibitor ECA.
Angioedemul intestinal a fost raportat și la pacienții tratați cu inhibitori ai ECA. La pacienții care prezintă dureri abdominale (cu sau fără greață sau vărsături) în timpul tratamentului cu trandolapril, ar trebui explorată această posibilitate.
La pacienții cu angioedem, trandolaprilul trebuie întrerupt imediat și monitorizat până la rezolvarea edemului. Angioedemul facial se rezolvă de obicei spontan. Edemul, care afectează nu numai fața, ci și corzile vocale, poate pune viața în pericol din cauza riscului de obstrucție a căilor respiratorii.
În caz de angioedem al limbii, corzilor vocale sau laringelui, trebuie administrate imediat 0,3 până la 0,5 ml soluție de adrenalină (1: 1.000) și alte măsuri terapeutice adecvate.
Se recomandă prudență la pacienții cu antecedente de angioedem idiopatic. Trandolaprilul este contraindicat dacă angioedemul a fost o reacție adversă la un inhibitor ECA (vezi pct. 4.3).
Pacienții cu hipertensiune arterială renovasculară
Inhibitorii ECA pot fi administrați până când se efectuează tratamentul curativ al hipertensiunii renasculare sau în absența unui astfel de tratament. Riscul de hipotensiune arterială severă și insuficiență renală este crescut cu terapia cu inhibitori ai ECA la pacienții cu stenoză preexistentă a arterei renale unilaterale sau bilaterale. Diureticele pot crește și mai mult acest risc. Insuficiența renală poate apărea cu modificări mici ale creatininei serice, chiar și la pacienții cu stenoză unilaterală a arterei renale. La astfel de pacienți, tratamentul trebuie inițiat într-un spital, sub supraveghere medicală atentă, cu doze mici și ajustarea atentă a dozei. Terapia diuretică trebuie întreruptă și funcția renală și potasiul seric trebuie monitorizate în primele săptămâni de tratament.
Unii pacienți care iau diuretice, în special cei care au început recent diuretice, pot prezenta o scădere semnificativă a tensiunii arteriale, în special la începutul trandolaprilului.