mgml

Anexa nr. 2 la notificarea modificării, ev. nr.: 2018/08140-Z1A

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

Isoprinosină 50 mg/ml sirop

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

1 ml de sirop conține 50 mg de inozină și cedoben dimepranol (sinonime: methisoprinol, inozină pranobex, inoziplex). O linguriță (5 ml) de sirop conține 250 mg de inozină și cedoben dimepranol.

Excipienți cu efect cunoscut: zaharoză, metilparaben, propilparaben, sodiu.

Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Sirop clar, aproape incolor, cu aromă de prune.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Siropul de izoprinosină este indicat pentru tratamentul sau corectarea imunității celulare reduse sau disfuncționale și pentru gestionarea simptomelor clinice în următoarele boli:

§ Infecții respiratorii virale primare și secundare și stări de imunitate redusă.

§ Infecții cauzate de virusul herpes: virusul herpes simplex tipurile 1 și 2, virusul varicelei zoster (VZV), citomegalovirusul (CMV) sau virusul Epstein-Barr (EBV).

§ Condilomi genitali (condyloma acuminata) - leziuni externe (cu excepția localizării meatale și perianale) în monoterapie sau ca adjuvant la tratamentul topic sau chirurgical convențional.

§ Infecții mucocutane, vulvovaginale (subclinice) sau HPV (papilomavirus uman) asociate cu endocervix.

§ Rujeola cu evolutie severa sau complicatii.

§ Panencefalita sclerozantă subacută (SSPE).

4.2 Doze și mod de administrare

Dozajul depinde de greutatea corporală a pacientului și de gravitatea bolii. Doza zilnică trebuie distribuită uniform pe tot parcursul zilei.

Adulți și pacienți vârstnici

Doza zilnică recomandată este de 50 mg/kg greutate corporală (1 ml/kg), de obicei 3 g/zi până la o doză maximă de 4 g/zi (de obicei de 3-4 ori pe 20 ml sirop pe zi).

Doza uzuală este de 50 mg/kg greutate corporală (1 ml/kg) în 3-4 doze egale în timpul zilei, administrate conform tabelului de mai jos.

Greutate corporala

Dozare

De 3 - 4 ori pe zi 0,5 lingurițe (de 3 - 4 ori la 2,5 ml) de sirop

3 - 4 ori pe zi 1 linguriță (de 3 - 4 ori în 5 ml) sirop

De 3-4 ori pe zi 1,5 lingurițe (de 3-4 ori fiecare 7,5 ml) de sirop

Aceeași doză ca și adulții

* Trebuie folosită lingura dozatoare din plastic inclusă.

Boli acute: în bolile cu dezvoltare scurtă, tratamentul durează de obicei 5-14 zile. Tratamentul trebuie continuat timp de 1 sau 2 zile după ce simptomele au dispărut sau mai mult, după cum a decis medicul dumneavoastră.

Boli virale prelungite: Tratamentul trebuie continuat timp de 1-2 săptămâni după rezolvarea simptomelor sau mai mult, la discreția medicului.

Boli recurente: Tratamentul inițial este același ca și pentru bolile acute. În timpul tratamentului de întreținere, doza poate fi redusă la 500-1.000 mg pe zi. La debutul primelor semne de reapariție, doza trebuie returnată imediat ca în condiții acute și continuată timp de 1-2 zile după rezolvarea simptomelor. Un astfel de tratament poate fi repetat de mai multe ori, dacă este necesar, pe baza evaluării stării clinice de către medic și pe baza recomandării acestuia.

Boli cronice: 50 mg/kg greutate corporală zilnic, luate după cum urmează:

Condiții asimptomatice: 30 de zile cu o pauză de 60 de zile

Simptome ușoare: 60 de zile cu o pauză de 30 de zile

Simptome severe: 90 de zile cu o pauză de 30 de zile

Această doză poate fi repetată dacă este necesar. Pacienții trebuie monitorizați pentru recurență.

Dozarea în indicații speciale

Condiloame genitale externe (condilom acuminat) sau infecții cu HPV asociate cu endocervixul:

3 g (60 ml pe zi) timp de 14-28 de zile ca monoterapie sau ca adjuvant la tratamentul topic sau chirurgical convențional conform următoarelor scheme:

A) pacienți cu risc scăzut (fără imunodeficiență sau pacienți cu risc scăzut de recurență): Medicamentul este administrat continuu timp de 14-28 de zile pe o perioadă de 3 luni, urmată de o perioadă de două luni fără tratament, în care leziunile se micșorează sau dispar; sau

b) pacienți cu risc ridicat[1] (pacienți cu imunodeficiență și risc crescut de recidivă): timp de 3 luni, 5 zile pe săptămână timp de 2 săptămâni consecutive în fiecare lună sau 5 zile pe săptămână la fiecare două săptămâni.

Tratamentul poate fi repetat de mai multe ori, după cum este necesar.

Panencefalita sclerozantă subacută (SSPE):

100 mg/kg greutate corporală zilnic până la o doză maximă de 60-80 ml/zi. Tratamentul este pe termen lung, continuu, cu monitorizarea regulată a sănătății pacientului și reevaluarea tratamentului continuat. Doza zilnică recomandată poate fi crescută, în special în cazurile severe.

Acest medicament este numai pentru uz oral.

Doza zilnică trebuie distribuită uniform pe tot parcursul zilei.

4.3 Contraindicații

Siropul de izoprinosină nu trebuie utilizat:

· În cazurile de hipersensibilitate cunoscută la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1,

· La pacienții cu gută acută,

· La pacienții cu hiperuricemie.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

Siropul de izoprinosină poate determina o creștere tranzitorie a nivelului de acid uric în ser sau urină, în special la bărbați și vârstnici, de obicei în intervalul normal (până la 8 mg/dl și respectiv 420 µmol/l). Creșterea nivelului de acid uric în sânge este cauzată de catabolismul inozinei la om în acid uric. Acest lucru nu se datorează unei modificări induse de medicament a enzimei sau a unei modificări a funcției de clearance renal. Prin urmare, siropul de izoprinosină trebuie utilizat cu precauție numai la pacienții cu antecedente de gută, hiperuricemie, urolitiază sau la pacienții cu insuficiență renală. Nivelurile serice de acid uric trebuie monitorizate regulat la acești pacienți în timpul tratamentului.

Unii pacienți pot prezenta o reacție de hipersensibilitate (urticarie, angioedem, reacție anafilactică). În acest caz, tratamentul cu sirop de isoprinosină trebuie întrerupt.

În timpul tratamentului pe termen lung, se pot forma pietre la rinichi. Concentrațiile serice și urinare ale acidului uric, funcția hepatică, hemoleucograma și funcția renală trebuie monitorizate regulat la toți pacienții în timpul tratamentului de lungă durată.

Acest medicament conține zaharoză. O doză de sirop de izoprinosină mai mare de 10 ml conține ≥ 5 g zaharoză.

Acest lucru trebuie luat în considerare la pacienții cu diabet zaharat.

Pacienții cu probleme ereditare rare de intoleranță la fructoză, malabsorbție la glucoză-galactoză sau deficit de zaharază-izomaltază nu trebuie să ia acest medicament. Poate provoca leziuni ale dinților.

Acest medicament conține sodiu. O doză de sirop de izoprinosină mai mare de 10 ml conține mai mult de 1 mmol (> 24 mg) sodiu, ceea ce corespunde 1,2% din aportul zilnic maxim recomandat de OMS de 2 g sodiu pentru un adult. Acest lucru trebuie luat în considerare de pacienții care urmează o dietă controlată cu sodiu.

Acest medicament conține metilparaben și propilparaben. Poate produce o reacție alergică (posibil întârziată).

Acest medicament conține o cantitate mică de etanol (alcool), mai mică de 100 mg pe doză, la doza recomandată (vezi pct. 4.2).

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Trebuie utilizat cu precauție cu inhibitori de xantină oxidază (alopurinol) sau uricosurice, diuretice - diuretice tiazidice (cum ar fi hidroclorotiazidă, clortalidonă, indapamidă) sau diuretice de buclă (cum ar fi furosemidă, torasemidă, acid etacrilic).

Siropul de izoprinosină poate fi administrat, în general, după terminarea terapiei imunosupresoare, dar nu concomitent cu imunosupresoare; deoarece efectele terapeutice dorite pot fi afectate farmacocinetic.

Utilizarea concomitentă cu AZT (zidovudină) crește producția de nucleotide de zidovudină prin diferite mecanisme care duc la creșterea biodisponibilității plasmatice a zidovudinei și la creșterea fosforilării intracelulare în monocite. Ca rezultat, siropul de isoprinosină îmbunătățește efectul zidovudinei.

4.6 Sarcina și alăptarea

Nu au fost efectuate studii controlate privind riscul pentru făt și reducerea fertilității la om. Nu se știe dacă inozina și acedoben dimepranolul sunt excretate în laptele matern uman. Prin urmare, în timpul sarcinii și alăptării, inozina acedoben dimepranol trebuie utilizată numai dacă medicul consideră că beneficiile depășesc riscurile potențiale.

4.7 Efecte asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje

Siropul de izoprinosină nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.

4.8 Reacții adverse

În timpul tratamentului cu sirop de isoprinosină, singura reacție adversă observată în mod constant la adulți, precum și la populația pediatrică, este o creștere tranzitorie a nivelului seric și urinar de acid uric (de obicei în intervalul de referință), care de obicei revine la normal în câteva zile oprirea tratamentului.

Reacțiile care sunt cel puțin posibile în ceea ce privește inozina și cedoben-dimepranolul sunt enumerate în funcție de clasa de sisteme de organe și de frecvență, utilizând următoarea convenție: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 până la 90% din PABA prevazută pentru izolarea DIP iar metabolitul său a obținut> 76%, ASC plasmatică a fost> 88% pentru DIP și> 77% pentru PABA.

5.3 Date preclinice de siguranță

Inozina acedoben dimepranol s-a dovedit a avea un profil de toxicitate scăzut în diferite studii de toxicitate acută, subacută și cronică la șoareci, șobolani, câini, pisici și maimuțe, la doze de până la 1.500 mg/kg/zi și un LD50 oral mai scăzut de 50 de ori mai mare decât doza maximă terapeutică zilnică de 100 mg/kg/zi.

Studiile de toxicologie pe termen lung la șoareci și șobolani nu au evidențiat potențial cancerigen.

Testele standard de mutagenitate, studiile in vivo la șoareci și șobolani și studiile in vitro asupra limfocitelor din sângele periferic uman nu au evidențiat efecte adverse.

Nu există dovezi de toxicitate perinatală, embriotoxicitate, teratogenitate sau afectare a funcției de reproducere, după cum s-a demonstrat în studii efectuate la șoareci, șobolani și iepuri la doze parenterale continue de 20 de ori doza terapeutică maximă recomandată la om (100 mg/kg/zi). 4.6).