unguent

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI

1. DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL

Unguent Protopic 0,1%

2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ

1 g unguent Protopic 0,1% conține tacrolimus 1,0 mg sub formă de tacrolimus monohidrat (0,1%).

Pentru o listă completă a excipienților, vezi secțiunea 6.1.

3. FORMA FARMACEUTICĂ

Unguent alb până la gălbui.

4. DATE CLINICE

4.1 Indicații terapeutice

Protopic 0,1% unguent este indicat la adulți și adolescenți (cu vârsta de 16 ani și peste)

Adulți și adolescenți (16 ani și peste)

Tratamentul dermatitei atopice moderate până la severe la adulții care nu răspund în mod adecvat la terapia convențională, cum ar fi corticosteroizii topici.

Tratamentul dermatitei atopice moderate până la severe pentru a preveni apariția puseelor ​​și a prelungi faza de remisie la pacienții cu o frecvență ridicată de exacerbări (adică de 4 sau mai multe ori pe an) care au un răspuns pozitiv la maximum 6 săptămâni de unguent tacrolimus zilnic ( leziuni care dispar, leziuni aproape dispare sau leziuni ușoare).

4.2 Doze și mod de administrare

Tratamentul protopic trebuie inițiat de un medic care are experiență în diagnosticul și tratamentul dermatitei atopice.

Protopic este disponibil în două concentrații, Protopic 0,03% unguent și Protopic 0,1% unguent.

Protopic poate fi utilizat pentru tratamentul pe termen scurt și intermitent pe termen lung. Tratamentul nu trebuie să fie continuu cu utilizarea pe termen lung.

Tratamentul protopic trebuie început la primele semne și simptome ale bolii. Fiecare zonă afectată a pielii trebuie tratată cu Protopic până când leziunile au dispărut, aproape au dispărut sau cel puțin leziunile au fost ameliorate. Ulterior, pacienții sunt considerați adecvați pentru tratamentul de întreținere (vezi mai jos). La primele semne de reapariție (apariția) simptomelor bolii, tratamentul trebuie reluat în măsura inițială.

Adulți și adolescenți (16 ani și peste)

Tratamentul trebuie inițiat cu Protopic 0,1% de două ori pe zi și continuat până la rezolvarea leziunii. Dacă simptomele reapar, Protopic 0,1% trebuie repornit de două ori pe zi. Dacă starea clinică o permite, este recomandabil să încercați să reduceți frecvența aplicațiilor sau să utilizați un unguent cu o rezistență mai mică - Protopic 0,03%.

De obicei, o îmbunătățire vizibilă apare în decurs de o săptămână de la începerea tratamentului. Dacă nu există semne de ameliorare după două săptămâni de tratament, trebuie luate în considerare alte opțiuni terapeutice.

Nu s-au efectuat studii clinice specifice la pacienții vârstnici, dar experiența clinică anterioară la această populație de pacienți nu a demonstrat necesitatea ajustării dozei.

Doar unguent Protopic 0,03% trebuie utilizat la copii cu vârsta cuprinsă între 2 ani și 16 ani.

Unguentul Protopic nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 2 ani până când nu sunt disponibile alte date.

Pacienții care răspund la 6 săptămâni de tratament cu unguent tacrolimus de două ori pe zi (leziuni dispărute, leziuni aproape dispărute sau leziuni ușoare) sunt eligibili pentru tratamentul de întreținere.

Adulți și adolescenți (16 ani și peste)

Pacienții adulți trebuie să utilizeze unguent Protopic 0,1%.

Unguentul protopic trebuie aplicat o dată pe zi, de două ori pe săptămână (de exemplu, luni și joi) pe zonele afectate în mod normal de dermatită atopică pentru a preveni progresia apariției. Ar trebui să existe o perioadă de 2 până la 3 zile fără tratament Protopic între aplicații.

După 12 luni de tratament, medicul trebuie să evalueze starea pacientului și să decidă dacă va continua tratamentul de întreținere, deși datele de siguranță nu sunt disponibile pentru tratamentul de întreținere după 12 luni.

Dacă apar semne de apariție a apariției, tratamentul zilnic trebuie reluat de două ori pe zi (vezi mai sus Tratamentul apariției puseelor).

Pacienți vârstnici Nu s-au efectuat studii clinice specifice la pacienții vârstnici (vezi mai sus Tratamentul apariției aparițiilor).

Doar unguent Protopic 0,03% trebuie utilizat la copii cu vârsta cuprinsă între 2 ani și 16 ani.

Unguentul Protopic nu trebuie utilizat la copii cu vârsta sub 2 ani până când nu sunt disponibile date suplimentare.

Unguentul Protopic trebuie aplicat într-un strat subțire pe zonele afectate sau de obicei afectate ale pielii. Unguentul protopic poate fi aplicat pe orice parte a corpului, inclusiv pe față, gât și flexiuni, cu excepția membranelor mucoase. Unguentul protopic nu trebuie aplicat sub ocluzie, deoarece această cale de administrare nu a fost testată la pacienți (vezi pct. 4.4).

4.3 Contraindicații

Hipersensibilitate la substanța activă, la macrolide în general sau la oricare dintre excipienții enumerați la punctul 6.1.

4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare

În timpul aplicării unguentului Protopic, expunerea pielii la lumina soarelui, precum și la lumina ultravioletă (UV) în paturile de bronzare, terapia UVB sau UVA în combinație cu psoraleni (PUVA) trebuie redusă la minimum (vezi secțiunea 5.3). Medicul trebuie să sfătuiască pacientul cu privire la o metodă adecvată de protecție solară, cum ar fi minimizarea expunerii la soare, utilizarea de protecție solară și acoperirea pielii cu îmbrăcăminte adecvată. Unguentul protopic nu trebuie aplicat leziunilor care sunt considerate potențial maligne sau premaligne.

Medicul trebuie să evalueze orice schimbare nouă care apare în zona tratată și este diferită de eczema anterioară.

Utilizarea unguentului tacrolimus nu este recomandată la pacienții cu un defect al barierei cutanate, cum ar fi sindromul Netherton, ihtioza lamelară, eritrodermia generalizată sau manifestările cutanate.

Grefa împotriva bolii gazdei (GVHD). Aceste afecțiuni ale pielii pot crește absorbția sistemică a tacrolimus. De asemenea, tratamentul oral cu tacrolimus oral nu este recomandat. În aceste condiții au fost raportate cazuri de niveluri crescute de tacrolimus în sânge în timpul experienței după punerea pe piață.

Se recomandă prudență, în special la copii, când Protopic se administrează pacienților cu dizabilități extinse pe o perioadă lungă de timp (vezi pct. 4.2).

În timpul tratamentului cu Protopic, pacienții, în special copiii, trebuie evaluați continuu pentru răspunsul la tratament și necesitatea continuării tratamentului. La copii și adolescenți, această evaluare trebuie să includă întreruperea tratamentului cu Protopic după 12 luni (vezi pct. 4.2).

Potențialul imunosupresiei locale (cu posibile manifestări, cum ar fi infecții sau tumori maligne ale pielii), este necunoscut chiar și după perioade prelungite (de exemplu, de mai mulți ani) (vezi pct. 5.1).

Protopic conține tacrolimus, un inhibitor al calcineurinei. La pacienții cu transplant, expunerea sistemică prelungită la imunosupresie ridicată după administrarea sistemică a inhibitorilor de calcineurină este asociată cu un risc crescut de răspândire a limfoamelor sau malignități ale pielii. Au fost raportate cazuri de tumori maligne, inclusiv cutanate (adică limfom cu celule T cutanate) și alte tipuri de limfom și tumori cutanate, la pacienții care utilizează unguent tacrolimus (vezi pct. 4.8). Protopic nu trebuie utilizat la pacienții cu imunodeficiențe congenitale sau dobândite sau la pacienții cărora li se administrează imunosupresoare.

Nu s-au găsit niveluri sistemice semnificative de tacrolimus la pacienții cu dermatită atopică tratați cu Protopic.

Limfadenopatia este raportată mai rar în studiile clinice (0,8%). Majoritatea acestor cazuri au fost legate de infecții (piele, căi respiratorii, dinți) și au fost tratate cu un tratament antibiotic adecvat. Pacienții cu transplant care au un regim imunosupresor (de exemplu, administrarea sistemică de tacrolimus) prezintă un risc crescut de a dezvolta limfom. Pacienții care dezvoltă limfadenopatie în timpul tratamentului cu Protopic trebuie monitorizați până când se rezolvă. Prezența limfadenopatiei la începutul tratamentului trebuie investigată și ținută sub control. În cazul limfadenopatiei persistente, trebuie determinată etiologia acesteia. Întreruperea terapiei cu Protopic trebuie luată în considerare dacă etiologia limfadenopatiei nu poate fi stabilită în mod clar sau apare mononucleoză infecțioasă acută.

Eficacitatea și siguranța unguentului Protopic nu au fost evaluate în tratamentul dermatitei atopice infectate clinic. Infecțiile care se manifestă clinic la locul de aplicare trebuie tratate înainte de a începe terapia cu unguent Protopic. Pacienții cu dermatită atopică sunt predispuși la infecții superficiale ale pielii. Terapia cu unguent protopic poate fi asociată cu un risc crescut de foliculită și infecție cu virusul herpes (dermatită herpes simplex [eczema herpeticum], herpes simplex [herpes], erupții variceliforme ale lui Kaposi) (vezi pct. 4.8). În prezența acestor infecții, trebuie evaluat raportul risc-beneficiu al Protopic.

Unguentele emoliente nu trebuie aplicate pe aceleași părți ale corpului în termen de 2 ore de la aplicarea unguentului Protopic. Utilizarea concomitentă a altor preparate topice nu a fost evaluată. De asemenea, nu există experiență cu utilizarea concomitentă de steroizi sau imunosupresoare administrate sistemic.

Trebuie avut grijă la aplicarea Protopic pentru a evita contactul cu ochii sau membranele mucoase. În caz de aplicare accidentală pe aceste părți, unguentul trebuie șters cu atenție și/sau clătit cu apă.

Utilizarea unguentului Protopic sub ocluzie nu a fost studiată la pacienți. Nu este recomandat un pansament ocluziv.

Ca și în cazul altor medicamente aplicate local, pacientul trebuie să se spele pe mâini după administrarea medicamentului, cu excepția cazului în care acestea sunt incluse în tratament.

Tacrolimus este metabolizat extensiv de ficat și, deși concentrațiile sanguine sunt scăzute după administrarea topică, trebuie administrată prudență la administrarea unguentului la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 5.2).

4.5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune

Nu s-au efectuat studii formale pentru a monitoriza interacțiunile altor medicamente cu tacrolimus aplicat local.

Tacrolimus nu este metabolizat în pielea umană, ceea ce indică faptul că nu există potențial pentru interacțiuni percutanate care ar putea afecta metabolismul tacrolimus.

Tacrolimusul administrat sistemic este metabolizat prin intermediul citocromului hepatic P450 3A4 (CYP3A4). Expunerea sistemică după administrarea topică a unguentului tacrolimus este scăzută (98,8%) și nu este relevantă clinic.

După aplicarea topică a unguentului tacrolimus, tacrolimus pătrunde selectiv în piele cu o difuzie minimă în circulația sistemică.

Metabolizarea tacrolimusului în pielea umană nu este detectabilă. Tacrolimusul administrat sistemic este metabolizat extensiv de ficat prin CYP3A4.

Tacrolimus administrat intravenos are clearance scăzut. Clearance-ul total mediu este de aproximativ 2,25 l/h. Clearance-ul hepatic al tacrolimusului administrat sistemic poate fi mai mic la subiecții cu insuficiență hepatică severă sau la subiecții care iau concomitent medicamente aparținând inhibitorilor puternici ai CYP3A4.

După aplicarea topică repetată a unguentului, timpul mediu de înjumătățire plasmatică al tacrolimus a fost de 75 de ore pentru adulți și 65 de ore pentru populația pediatrică.

Farmacocinetica tacrolimus după administrarea topică este similară cu cea raportată la adulți, cu expunere sistemică minimă și fără dovezi de acumulare (vezi mai sus).

5.3 Date preclinice de siguranță

Toxicitate după doze repetate și toleranță locală

Aplicarea topică repetată a unguentului tacrolimus sau a bazei de unguent la șobolani, iepuri și cobai a fost asociată cu modificări dermice ușoare, cum ar fi eritemul, edemul și cordonul ombilical. Terapia topică pe termen lung cu tacrolimus a dus la toxicitate sistemică la șobolani, inclusiv modificări ale rinichilor, pancreasului, ochilor și sistemului nervos. Aceste modificări s-au datorat expunerii sistemice ridicate la rozătoare rezultată din absorbția transdermică ridicată a tacrolimusului. La femelele de cobai s-a observat doar o creștere ușor redusă în greutate corporală după administrarea unguentului cu o concentrație mare de tacrolimus (3%). Iepurii au fost deosebit de sensibili la administrarea intravenoasă de tacrolimus, efecte cardiotoxice reversibile.

Niciun test in vitro sau in vivo nu a confirmat potențialul genotoxic al tacrolimus.

În studiile de carcinogenitate la șoareci (18 luni) și șobolani (24 luni), potențialul carcinogen al tacrolimusului nu a fost.

Într-un studiu de carcinogenitate dermică la șoareci timp de 24 de luni tratați cu unguent 0,1%, nu au fost observate tumori cutanate. În același studiu, o incidență crescută a limfoamelor a fost detectată ca o consecință a expunerii sistemice ridicate.

În studiile de fotocarcinogenitate, unguentul tacrolimus și radiațiile UV au fost administrate mult timp la șoareci albini fără păr. La animalele tratate cu unguent tacrolimus, timpul până la apariția tumorilor cutanate (carcinom cu celule scuamoase) și numărul tumorilor au fost statistic semnificativ reduse. Nu este clar dacă acest efect al tacrolimus s-a datorat imunosupresiei sistemice sau acțiunii locale. Un risc pentru oameni nu poate fi complet exclus până când nu se cunoaște potențialul imunosupresiei locale în timpul utilizării pe termen lung a unguentului tacrolimus.

Toxicitatea embrionară/fetală a fost observată la șobolani și iepuri, dar numai la doze care au fost semnificativ toxice pentru mamă. Șobolanii adulți au redus funcția spermatozoizilor după doze subcutanate mari de tacrolimus.