Probleme de bază ale organizării economice
Economie și economie, diviziune
Nevoi și bunuri
Problema de bază a economiei prin legea rarității
Probleme de bază ale organizării economice
Fiecare economie rezolvă 3 probleme de bază:
- Ce să producem? - ce tipuri de bunuri și servicii trebuie produse și când trebuie să se ajungă la cât mai mulți consumatori posibil
- Cum se produce? - cine va produce diferitele tipuri de bunuri și servicii, ce tehnică și tehnologie vor folosi
- Pentru cine să producă? - metoda de distribuție a rezultatelor producției, găsiți un client potrivit.
Economie și economie, diviziune
Economia este un domeniu de practică socială, care se concentrează pe hosp. activități care vizează producția, schimbul, distribuția și consumul de bunuri corporale și necorporale. Scopul final al oricărei economii este satisfacerea oamenilor. are nevoie.
Divizia:
Surplus - este unul care poate produce un volum mult mai mare de bunuri și servicii decât populația poate consuma P> D.
Deficitul - economia nu este capabilă să producă un astfel de volum de bunuri și servicii încât populația să fie mulțumită. Există P
Tipuri de economii:
1. economie bazată pe obiceiuri, instincte, tradiții - deciziile bazate pe obiceiuri și tradiții predomină în ea. Este o economie subdezvoltată și acum învechită. (A existat în societatea primară - sclavă)
2. comanda - sistemul de management și toată activitatea economică se bazează pe comenzi și reglementări administrative din centru. Este, de asemenea, numit administrat central. Există doar proprietatea statului asupra mijloacelor de producție. Nu a existat concurență în această economie. 3 întrebări au fost rezolvate de centru.
3. piață - bazată pe sistemul de întreprindere liberă și concurență liberă. Aici există proprietate privată a mijloacelor de producție. 3 probleme sunt abordate de piață.
4. mixtă - este cel mai frecvent tip de economie. Trăsături caracteristice: existența diferitelor forme de proprietate existența unei concurențe imperfecte
existența intervențiilor statului în economie pentru a asigura osp. stabilitate și creștere.
Economia este știința modului în care societatea folosește resurse rare pentru a produce bunuri utile, pe măsură ce le distribuie între diferite grupuri de oameni.
Microeconomie
examinează comportamentul entităților economice individuale (gospodării, întreprinderi, instituții, etc.) - examinarea economiei de la bază.
Macroeconomie
examinează principalele tendințe ale întregii economii. Scopul de bază al macroeconomiei este realizarea unei dezvoltări favorabile a indicatorilor macroeconomici de bază, pentru aceasta utilizând diverse instrumente
Obiective macroeconomice:
1, produs național brut - obiectivul este un nivel ridicat și o rată de creștere ridicată
2, ocuparea forței de muncă - obiectivul este o rată ridicată a ocupării forței de muncă
3, stabilitatea nivelului prețurilor - indicatorul este inflația
4, sold extern - obiectivul este echilibrul exporturilor și importurilor și stabilitatea cursului de schimb
Instrumente macroeconomice:
Și, fiscal/bugetar/politică - cheltuieli guvernamentale și impozitare
B, politica monetară - monetară și de credit - reglementarea ofertei de bani
C, politica de pensii și socială - reglementarea pensiilor și a securității sociale
D, politica economică externă - aceasta include politica comercială și intervenția cursului de schimb
Produsul intern brut
valoarea tuturor bunurilor și serviciilor finale produse la nivel de țară pe o perioadă de timp. Este denumit și un produs geografic, deoarece ia în considerare principiul teritorial.
Produsul național brut
valoarea tuturor bunurilor și serviciilor finale produse pe o perioadă de timp de factorii naționali de producție ai unui anumit stat. Ceea ce contează nu este aspectul teritorial, ci cine deține factorii de producție
PNB = PIB + venitul net din active în străinătate
Produsul intern net este PIB redus cu depreciere = CDP = PIB-A
Amortizarea este valoarea bunurilor de capital consumate și consumate, pe care le exprimăm prin amortizare
Venitul național este suma tuturor pensiilor primite de proprietarii factorilor de producție, îl putem exprima și ca suma tuturor veniturilor gospodăriei din țară într-un an.
Metode de calcul PIB
1, cheltuieli - suma tuturor cheltuielilor asociate cu implementarea PIB, și anume:
A. cheltuielile gospodăriei pentru consum personal:
pentru achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată pentru consumatori;
pentru achiziționarea de bunuri durabile;
pentru servicii
b. investiția internă brută privată a întreprinderilor:
cheltuieli pentru construirea de case și apartamente;
cheltuieli pentru achiziționarea de bunuri de capital;
cheltuieli cu stocuri
c. cheltuieli guvernamentale cu bunuri și servicii:
cheltuieli pentru achiziționarea produselor finale;
cheltuieli pentru achiziționarea de bunuri de capital;
cheltuieli pentru securitate, educație, sănătate, știință și cercetare;
cheltuieli cu legislația
d. exporturi nete - diferența dintre exporturi și importuri
2, pensie/venit/- ia în considerare pensiile realizate în economia națională
A. salarii și alte venituri ale angajaților
b. dobânda neta
c. anuități - remunerația proprietarilor de terenuri
d. profitul companiilor înainte de impozitare - profit brut
e. pensiile independente și veniturile profesiilor liberale
f. impozite indirecte
g. depreciere
Bunăstare economică netă
a fost creat de critica indicatorului PIB, potrivit economiștilor, PIB-ul nu ia în considerare toate elementele care măresc sau scad bunăstarea economică, ci le arată CEB. Când calculăm CEB, pornim de la PIB, la care adăugăm elemente în creștere și scăzem elemente care scad bunăstarea economică.
Articole care pot fi adăugate:
1, bunuri și servicii produse în gospodărie
2, producția economiei ascunse - activități ilegale/comerț cu droguri, arme /, activități semi-legale/evaziune fiscală a antreprenorilor/
3, valoarea timpului liber
4, creșterea calității bunurilor și serviciilor
articole deductibile:
1, poluarea mediului
2, alte activități negative - infracțiuni
Ocuparea forței de muncă și șomajul
categoriile de populație după ocupare sunt:
Primul loc de muncă - oameni care fac muncă plătită + cei care nu lucrează temporar din cauza bolii, grevei, concediului
2. Șomeri - persoane care nu sunt angajate, dar care caută activ un loc de muncă și sunt înregistrate în agențiile de ocupare a forței de muncă
3. Inactiv din punct de vedere economic - sunt toți cei care nu formează forță de muncă, sunt persoane care frecventează școala și nu lucrează din cauza unei pensii pe termen lung de boală și invaliditate. Acești oameni nu caută un loc de muncă.
Şomaj
este o situație în economie în care persoanele apte de muncă, în vârstă de muncă, nu își pot găsi de lucru pe piața muncii, este exprimată în două moduri: prin numărul de șomeri ca procent din șomaj - calculăm un indicator mai important și mai informativ: numărul șomerilor
numărul lucrătorilor
forță de muncă = ocupat + șomer
tipuri de șomaj: voluntar - numărul șomerilor ≤ numărul de posturi vacante
involuntar - numărul șomerilor> numărul locurilor vacante
Nevoi și bunuri
Nevoia - este un sentiment de lipsă de ceva
Divizia:
din punct de vedere al dezvoltării: primar/alimentar, îmbrăcăminte /, secundar/cultural/
în funcție de urgența satisfacției lor: depinde de nivelul de trai al țării: necesitățile vieții, luxoase
din punct de vedere al numărului de entități: individual, colectiv/protecția mediului/
în funcție de valoarea materială: tangibil/mașină, casă /, intangibil/cunoștințe, abilități /
Bunurile - sunt lucruri care satisfac nevoile umane
Divizia:
din punct de vedere al accesibilității: gratuit/liber disponibil în natură /, economic/sunt rezultatul activității umane - produse/
după formă - material/îmbrăcăminte /, servicii/abilități, cunoștințe de limbă/
conform scopului - producție/sunt utilizate pentru producerea altor bunuri - mașină /, consumabile/sunt folosite pentru consum comun - frigider /
Problema de bază a economiei prin legea rarității
subiectul este resursele umane limitate, adică compania are în vedere modul de utilizare eficientă a resurselor disponibile
Exprimă faptul că mărfurile sunt rare, deoarece lipsa resurselor de producție nu face posibilă producerea a tot ceea ce ar dori oamenii;
o economie este eficientă dacă, la creșterea producției unei mărfuri, trebuie să existe o scădere a producției de mărfuri. Dacă economia funcționează eficient, funcționează la limita posibilităților de producție
orice punct sub limita posibilităților de producție vorbește despre o resursă ineficientă, Toate punctele de mai sus sunt nerealiste.