tbl flm 100x100 mg (blis.PVC/Al)
Conținutul rezumatului caracteristicilor (SPC)
Anexa nr. 1 la Decizia privind modificarea înregistrării, id. 2010/06517
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
DENUMIREA PRODUSULUI MEDICAMENTAL
TRITTICO AC 150
COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
1 comprimat Trittico AC 75 cu eliberare controlată conține: clorhidrat de trazodoniu 75 mg echivalent cu 68,3 mg trazodonă.
1 comprimat Trittico AC 150 cu eliberare controlată conține: clorhidrat de trazodoniu 150 mg, echivalent cu 136,6 mg trazodonă.
Pentru o listă completă a excipienților, secțiunea 6.1.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate cu eliberare controlată Trittico AC 75, tablete albe, biconvexe, de formă ovală, marcate pe fiecare parte cu două linii de scor.
Trittico AC 150- comprimate cu eliberare controlată, tablete albe, biconvexe, de formă ovală, marcate pe fiecare parte cu două linii de punctare.
DATE CLINICE
Indicații terapeutice
Medicamentul este indicat pentru tratamentul depresiei de diferite etiologii, inclusiv tipuri însoțite de:
- disfuncții sexuale de origine anorganică
Doze și mod de administrare
Mod de administrare: oral.
Comprimatele au linii de scor, care permit ajustarea dozei în funcție de nevoile individuale.
Natura bolii și severitatea simptomelor trebuie luate în considerare la dozarea și durata terapiei.
În formele ușoare până la moderate de depresie, 75-150 mg de trazodonă sunt administrate ca doză zilnică unică, de obicei seara.
În forme moderate, 150-300 mg pe zi se administrează în două doze divizate, de preferință după-amiaza și seara.
Când se obține efectul antidepresiv complet, o doză de întreținere de 150 mg pe zi poate fi crescută treptat.
În practica ambulatorie, doza maximă zilnică este de 400 mg, la pacienții spitalizați 600 mg.
Tratament instituțional:
Pentru spitalizare, se recomandă o doză de 300-600 mg pe zi. Doza zilnică totală trebuie luată regulat seara după masă. Împărțirea dozei în două părți, 1/3 dimineața și 2/3 seara, este recomandată numai la pacienții sensibili sau când doza terapeutică totală depășește 200 mg pe zi.
Dozajul este recomandat în funcție de gravitatea bolii, ținând cont de greutatea și vârsta, precum și de starea generală a pacientului. Se recomandă începerea ciclului terapeutic noaptea și creșterea treptată a dozei în timpul zilei.
Doza zilnică trebuie luată ca doză unică, de preferință seara, sau împărțită în două doze, dar cea mai mare parte a dozei trebuie administrată seara.
La întreruperea terapiei, doza zilnică trebuie redusă treptat.
Nu există date suficiente pentru a recomanda utilizarea la copii.
Reducerea efectelor secundare (creșterea resorbției și scăderea concentrației plasmatice maxime) poate fi realizată prin administrarea clorhidratului de trazodoniu după masă.
75-150 mg/zi trebuie administrat în doză unică la culcare.
Doza poate fi crescută până la 300 mg/zi prin împărțirea acesteia în două administrări.
La pacienții spitalizați, doza zilnică poate fi crescută până la 600 mg/zi și administrată în doze divizate.
În tratamentul disfuncției sexuale cauzate de boli depresive, se recomandă 150-200 mg pe zi.
Pacienți vârstnici și debilitați
La pacienții vârstnici sau debilați, doza inițială recomandată este redusă la 100 mg pe zi, administrată în doze divizate sau ca doză unică seara târziu. Aceasta poate fi crescută treptat așa cum este descris în secțiunea Adulți, sub supraveghere medicală și în funcție de tolerabilitate și eficacitate. În principiu, doze unice mai mari de 100 mg nu trebuie utilizate la acești pacienți. Este puțin probabil să se depășească o doză zilnică de 300 mg/zi.
Copii și adolescenți
Utilizarea trazodonei nu este recomandată la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani din cauza lipsei datelor privind siguranța.
Insuficiență hepatică:
Trazodona este metabolizată extensiv de ficat, vezi pct. 5.2 și a fost asociată și cu hepatotoxicitate, vezi pct. 4.4 și 4.8. Prin urmare, trebuie acordată precauție la prescrierea pacienților cu insuficiență hepatică, în special în cazul insuficienței hepatice severe. Poate fi luată în considerare monitorizarea periodică a funcției hepatice.
Insuficiență renală:
De obicei, nu este necesară ajustarea dozei, dar trebuie administrată prudență la prescrierea pacienților cu insuficiență renală severă (vezi și pct. 4.4 și 5.2).
Contraindicații
Hipersensibilitate cunoscută la trazodonă sau la oricare dintre excipienți.
Intoxicarea cu alcool și hipnotice.
Infarct miocardic acut.
Atenționări și precauții speciale pentru utilizare
Utilizare la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani
Trazodona nu trebuie utilizată la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani. Comportamentul suicidar (încercarea de suicid și planificarea sinuciderii) și ostilitatea (în special agresivitatea, comportamentul ostil și furia) au fost observate mai frecvent în studiile clinice la copii și adolescenți tratați cu antidepresive decât la cei cărora li s-a administrat placebo. În plus, datele privind siguranța pe termen lung a medicamentului în ceea ce privește creșterea, adolescența și dezvoltarea cognitivă și comportamentală nu sunt disponibile pentru copii și adolescenți.
Sinucidere/idei suicidare sau agravare clinică
Depresia este asociată cu un risc crescut de gânduri suicidare, auto-vătămare și sinucidere (evenimente legate de suicid). Acest risc persistă până la apariția remisiunii aparente. Deoarece ameliorarea stării clinice poate să nu se realizeze în primele sau mai multe săptămâni de tratament, pacienții trebuie monitorizați îndeaproape până când apare ameliorarea.
Este bine cunoscut în practica clinică că riscul de sinucidere poate crește în stadiile incipiente ale îmbunătățirii sănătății.
Pacienții cu antecedente de idei suicidare sau idei suicidare semnificative prezintă un risc crescut de gânduri suicidare sau încercări de sinucidere înainte de inițierea terapiei, de aceea pacienții trebuie monitorizați îndeaproape în timpul tratamentului. O meta-analiză a studiilor clinice controlate cu placebo de antidepresive la pacienții adulți cu tulburări psihiatrice a arătat un risc crescut de comportament suicidar cu antidepresive comparativ cu placebo la pacienții cu vârsta sub 25 de ani.
Pacienții, în special cei cu risc crescut de ideație suicidară, trebuie monitorizați îndeaproape, în special la începutul tratamentului și după ajustarea dozei. Pacienții (și îngrijitorii pacienților) trebuie să fie avertizați asupra necesității de a monitoriza înrăutățirea clinică, a ideilor sau gândurilor suicidare și a modificărilor neobișnuite ale comportamentului și de a solicita sfatul medicului imediat ce apar aceste simptome.
Pentru a minimiza riscul potențial de încercări de sinucidere, în special la începutul terapiei, trebuie prescrisă doar cea mai mică cantitate de trazodonă în fiecare situație.
Se recomandă dozarea atentă și monitorizarea regulată la pacienții cu următoarele afecțiuni:
epilepsie, în special o creștere bruscă sau scăderea dozei trebuie evitată;
pacienți cu insuficiență hepatică sau renală, mai ales atunci când sunt severe;
pacienți cu boli de inimă, cum ar fi angina pectorală, tulburări ale sistemului de transmisie sau AV
bloc de grade diferite sau la scurt timp după infarctul miocardic;
tulburări urinare, cum ar fi hipertrofia prostatică, deși nu sunt de așteptat probleme deoarece
efectul anticolinergic al trazodonei este neglijabil;
glaucom acut cu unghi închis, presiune intraoculară crescută, deși modificări semnificative
nu anticipați efectul anticolinergic ușor al trazodonei.
Dacă un pacient dezvoltă icter, tratamentul cu trazodonă trebuie întrerupt.
Deteriorarea simptomelor psihotice poate apărea atunci când antidepresivele sunt administrate pacienților cu schizofrenie sau alte tulburări mentale. Gândurile paranoice se pot intensifica. În timpul terapiei cu trazodonă, faza depresivă se poate schimba de la o psihoză maniaco-depresivă la o fază maniacală. În acest caz, trazodona trebuie întreruptă.
Au fost raportate interacțiuni precum sindromul serotoninergic/sindromul neuroleptic malign cu utilizarea concomitentă a altor agenți serotoninergici, cum ar fi alte antidepresive (de exemplu, antidepresive triciclice, SSRI, SNR și inhibitori MAO) și neuroleptice. Sindromul neuroleptic malign fatal a fost raportat în cazurile de administrare concomitentă cu neuroleptice în care se știe că acest sindrom poate apărea ca reacție adversă. Vezi secțiunile 4.5 și 4.8 pentru mai multe informații.
Deoarece agranulcitoza se poate manifesta clinic prin simptome asemănătoare gripei, dureri în gât și febră, în astfel de cazuri se recomandă verificarea hematologiei.
Hipotensiunea arterială, inclusiv hipotensiunea ortostatică și sincopa, a fost raportată la pacienții care au luat trazodonă. Administrarea concomitentă a terapiei antihipertensive și a trazodonei poate necesita reducerea dozei de antihipertensiv.
Pacienții vârstnici sunt adesea mai sensibili la antidepresive, în special la hipotensiunea ortostatică și la alte efecte anticolinergice.
După terapia cu trazodonă, în special terapia pe termen lung, se recomandă reducerea treptată a dozei până la întreruperea completă, pentru a minimiza apariția simptomelor de sevraj, cum ar fi greață, cefalee și greață.
Nu există dovezi că clorhidratul de trazodoniu creează dependență.
Ca și în cazul altor antidepresive, cazuri de prelungire a intervalului QT au fost raportate rar cu trazodonă. Se recomandă precauție atunci când se prescrie trazodonă cu medicamente despre care se știe că prelungesc intervalul QT. Trazodona trebuie utilizată cu precauție la pacienții cu boli cardiovasculare cunoscute, inclusiv boala prelungită QT.
Inhibitori puternici ai CYP3A4 pot crește nivelurile serice ale trazodonei. Vezi secțiunea 4.5 pentru mai multe informații.
La fel ca alte medicamente alfa-adrenolitice, trazodona este rareori asociată cu priapismul. Priapismul poate fi tratat prin injectarea intracavernă a unui medicament alfa-adrenergic, cum ar fi adrenalina sau metaraminolul. Cu toate acestea, au fost raportate și cazuri de priapism indus de trazodonă care au necesitat intervenții chirurgicale sau au condus la disfuncții sexuale persistente. Pacienții care dezvoltă o reacție adversă suspectată trebuie să întrerupă imediat trazodona.
Trittico AC 75 și Trittico AC 150 conțin zaharoză. Pacienții cu intoleranță la fructoză, malabsorbție la glucoză-galactoză sau deficit de zaharază-izomaltază nu trebuie să ia aceste medicamente.
4.5 Medicamente și alte interacțiuni
Efectele sedative ale antipsihoticelor, hipnotice, sedative, anxiolitice și antihistaminice pot fi potențate; în astfel de cazuri se recomandă o reducere a dozei.
Metabolizarea antidepresivelor este accelerată datorită efectelor hepatice ale contraceptivelor orale, fenitoinei, carbamezapinei și barbituricelor. Metabolizarea antidepresivelor este inhibată de cimetidină și de alte antipsihotice.
Studiile in vitro privind metabolismul medicamentelor indică posibile interacțiuni medicamentoase atunci când trazodona este administrată cu inhibitori ai CYP3A4, cum ar fi eritromicina, ketoconazolul, itraconazolul, ritonavirul, indinavirul și nefazodona. Este probabil ca inhibitorii CYP3A4 să provoace o creștere semnificativă a concentrațiilor plasmatice de trazodonă. Studiile in-vivo efectuate pe voluntari sănătoși au confirmat că o doză de ritonavir 200 mg de două ori pe zi a crescut nivelurile plasmatice ale trazodonei de peste 2 ori, rezultând greață, sincopă și hipotensiune.
Dacă trazodona este utilizată cu un inhibitor puternic al CYP3A4, trebuie luată în considerare o doză mai mică de trazodonă.
Administrarea concomitentă de trazodonă și inhibitori puternici ai CYP3A4 trebuie evitată ori de câte ori este posibil.
Administrarea concomitentă determină o scădere a concentrațiilor plasmatice de trazodonă. Administrarea concomitentă de carbamezapină 400 mg pe zi a dus la o reducere de 76% a concentrațiilor plasmatice ale trazodonei și a metabolitului său activ m-clorofenilpiperazină cu 60%. Pacienții trebuie monitorizați îndeaproape pentru a vedea dacă trazodona trebuie crescută.
Administrarea concomitentă trebuie evitată din cauza riscului de interacțiune. Trebuie monitorizată o monitorizare atentă a sindromului serotoninei și a efectelor secundare cardiovasculare.
Niveluri plasmatice crescute de trazodonă și reacții adverse au fost raportate rar când trazodona a fost combinată cu fluoxetină, un inhibitor al CYP1A2/2D6. Mecanismul interacțiunii farmacocinetice nu este pe deplin elucidat. Nu poate fi exclusă o interacțiune farmacodinamică (sindromul serotoninei).
Ocazional, s-au observat posibile interacțiuni cu inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO). Deși administrat concomitent de unii specialiști, nu se recomandă administrarea trazodonei concomitent cu un IMAO sau în termen de două săptămâni de la încetarea utilizării acestora. De asemenea, nu se recomandă administrarea unui IMAO în decurs de o săptămână de la întreruperea tratamentului cu trazodonă.
S-a observat hipotensiune ortostatică severă la administrarea concomitentă de fenotiazine precum clorpromazină, flufenazină, levomepromazină, perfenazină.
Clorhidratul de trazodonă poate crește efectele relaxantelor musculare și ale anestezicelor prin inhalare, de aceea trebuie să se acorde prudență în astfel de cazuri.
Trazodona potențează efectele sedative ale alcoolului. Consumul de alcool trebuie evitat în timpul terapiei cu trazodonă.
Antidepresivele pot accelera metabolismul levodopa.
Utilizarea concomitentă a trazodonei cu medicamente despre care se știe că prelungește intervalul QT poate crește riscul de aritmii ventriculare, inclusiv torsada vârfurilor. Trebuie să se acorde prudență la administrarea concomitentă a acestor medicamente cu trazodonă.
Deoarece trazodona este doar un inhibitor foarte slab al recaptării noradrenalinei și nu modifică răspunsul tensiunii arteriale la tiramină, este puțin probabilă interferența cu efectul hipotensiv al agenților asemănători cu guanetidina. Cu toate acestea, rezultatele studiilor efectuate pe animale de laborator sugerează că trazodona poate inhiba majoritatea efectelor acute ale clonidinei.
Pentru alte tipuri de medicamente antihipertensive, deși nu au fost raportate interacțiuni clinice, trebuie luată în considerare potențarea.
Efectele secundare pot fi mai frecvente atunci când trazodona se administrează cu medicamente care conțin Hypericum perforatum.
Au fost raportate modificări ale timpului de protrombină la pacienții care au luat concomitent trazodonă și warfarină.
Administrarea concomitentă cu trazodonă poate duce la creșterea nivelului de digoxină sau fenitoină. Nivelurile serice trebuie monitorizate la acești pacienți.
În combinație cu guanetidină, prazosină, hidralazină și fenotiazine, poate apărea un efect crescut al trazodonei asupra activității erectile.
4.6. Fertilitatea, sarcina și alăptarea