šteb eľ (național și stebe), -un om alb. r. bara transversală pe scară, treptă, trepte: urcați, urcați pe š-och, stați pe primul, pe ultimul š-i (scară);

sensul

šteblík (național și tulpină) și, de asemenea, šteblíček, -čka masculin. r. zdrob. expr.

steb elnatka, -y, -tiek žen. r. zool. o specie de muscă ale cărei larve sunt deosebit de dăunătoare pentru ierni (Mayetiola)

steb elnatý přídr. m. având tulpini puternice: hosp. furaje s-é;

Prima tijă, tijă, ciocan: trebuia să întărească fante subțiri. (Kuk.) Masa este doar - din fante. (Kuk.)

Al 2-lea pas, treapta, trepte: El a ieșit pe al doilea pitch [scară]. (Kuk.);

šteblinka, -y, -niek žen. r. zdrob. expr.

  • steb lo, -a, -white middle. partea supraterană a plantelor ierboase, care poartă urechea al. alte fructe asemănătoare vârfurilor: cereale s., s. paie, iarbă, ovăz, porumb;
    Pulpa curge în sus prin tulpină. (Chrob.);

    bot. era la fel de gros pe toată lungimea, gol, împărțit în secțiuni de coate pline;
    pren. expr. Cine ar fi mulțumit de o tulpină atât de uscată (Tim.) Despre un om slab și sărac.

    ● prinde cu-și salvează cu orice preț, prin orice mijloace;
    nici s-a (nici s.) și nici cea mai mică, nimic;
    Vrea să beneficieze de fiecare tulpină (Kuk.) Vrea să folosească fiecare lucru mic;

    tulpina si tulpina adauga.: agricultura. s-un vis;

    stebielko, -a, -lok i stebielce, -a, -lec stred. zdrob. expr.

    steb hunt, -ia mijloc. agricultură sezonul de creștere al plantei în care se formează tulpinile

    steb lovka, -y, -vek žen. r. iarba tare care crește pe adâncurile iazurilor;
    bot. cu. acvatic (Glyceria aquatica);
    cu. Alge (G. plicata)

    šteb ot, -u man. r. sunet, voce făcută de păsări, ciripit: w. rândunici, gândaci, cățeluși;
    vesel, puternic w.;

    pren. expr. voce, un sunet făcut de oameni ca un ciripit de pasăre (în special maxilarul copiilor și femeilor): întreaga cameră a răsunat cu ciripitul micului Ivan. (Šolt.) Štebot Zlaticin mă privește de mintea mea. (O echipă.)

    viteza šteb, femei, femei. r. expr. încă vorbește, femeie ciripind al. bebelus

    šteb otať, -ce/-á/tá, -cú/-tajaj, šte twittering ned. (despre păsările cântătoare mici) scoate sunete de cântat blând, ciripesc: înghiți, cățeluș brusc;

    pren. expr. (despre oameni, mai ales despre femei și copii) mult, rapid, vesel, plăcut să vorbești, personalizat. cu o voce subțire și blândă: copii, fete, femei ciripind;
    Inteligența ciripea sub copacii verzi. (O echipă.);

    pren. expr. (despre lucruri) scoate sunete scârțâite subțiri asemănătoare cu ciripitul unei păsări: clarinetele ciripesc (Graf) fluierând;

    opusul. ciripit, -a, -ajú;

    šteb otavý príd. m. care neglijent, ciripit: š. privighetoare;
    š-é decko (Hurb.);
    grupul de fete š-á (Kuk.);
    cu. pârâul (Lask.);
    š-é vioară (Kuk.);

    šteb otnica, -e, -nic women. r. expr. o femeie verboză, care ciripea

    šteb otný príd. m. care sete, ciripind: pasăre š-é;
    cu. limbă;