Oamenii care au avut norocul să aibă condiții de viață mai bune au șanse mai mari să poată culege mai bine informații, să gândească critic la aceasta și să fie, de asemenea, empatici față de ceilalți, spune Olívia Hurbanová.
Anul 2020 a fost semnificativ diferit pentru noi toți de anii precedenți. El te-a învățat ceva nou?
Anul acesta mi-a permis să învăț și să practic pe deplin ceea ce îi accentuez pe ceilalți - să fiu „om de știință responsabil” în sine, adică să fiu dispus să recunosc că s-ar putea să mă înșel. Nu încercați să vă confirmați convingerile anterioare. Fiind deschis, curios, punându-ți la îndoială propriile setări rigide.
De asemenea, am înțeles că, dacă aș vrea să supraviețuiesc în mediul de lucru în care mă mut, ar trebui să fac și lucruri pe care am spus că nu le voi face niciodată. Circumstanțele au accelerat învățarea pe toate fronturile și m-au obligat să pășesc și în incertitudine. A trebuit să fac lucruri noi neașteptate și nu întotdeauna confortabile, cum ar fi mutarea educației în mediul online. În 2020, ne-am găsit cu toții într-o zonă de stres, imprevizibilitate și control scăzut, unde este foarte greu să înveți. Într-un mediu care generează stres, devenim cu ușurință mai rigizi și mai osificați, iar câmpul nostru vizual se restrânge, ceea ce împiedică procesul de învățare. Desigur, nu toată lumea este la fel. Cu cât oamenii se simt mai nesiguri pe mai multe fronturi, cu atât este mai rău pentru ei.
În ultimul an, mi-am dat seama pe deplin că este relativ ușor să empatizăm cu oamenii pe care îi iubim și să îi ajutăm pe cei apropiați cu care găsim o potrivire. Cu toate acestea, constatările neurobiologiei ne arată că a vedea lucrurile din perspectiva altei persoane diferite este o cheltuială metabolică mare pentru noi, necesită multă învățare și în stres este aproape imposibil.
Ce condiții sunt, prin urmare, necesare pentru ca o persoană să poată învăța lucruri și abilități noi?
Pentru a fi adaptabili și capabili să învățăm indiferent de vârsta noastră, trebuie să rămânem într-o stare de deschidere, să fim un „sistem deschis”. Reușim doar atunci când nu suntem sub mult stres. Stresul se poate manifesta sub diferite forme și, în principiu, stresul, anxietatea și nesiguranța ne închid, restrângând câmpul nostru vizual. Ele nu ne permit să vedem marginea sau să încorporăm o altă perspectivă nouă în repertoriul nostru. Acest lucru creează bariere biologice reale în ceea ce privește disponibilitatea de a-i asculta pe ceilalți, înțelegându-le situația, capacitatea de a purta dialog, de a învăța, de a putea gândi critic sau de a empatiza.
De aceea, prima condiție pentru învățare și găsirea unei căi reciproce este mai presus de toate capacitatea noastră de a ști cum să ne reglăm sistemul nervos. „A avea dreptate” ne oferă un sentiment bun, un sentiment de securitate și control, dar ne restrânge semnificativ viziunea asupra realității, a oamenilor din jurul nostru și nu ne permite să vedem lucrurile într-un context mai larg.
A doua condiție este curiozitatea interioară, care necesită un mare curaj pentru a admite că s-ar putea să ne înșelăm. În același timp, însă, ne permite să ne simțim mai fericiți cu procesul de descoperire în sine decât cu credința că avem dreptate. Disponibilitatea de a recunoaște că, pe de altă parte, pot fi auzite informații care ne pot ajuta să privim lucrurile diferit, din perspectiva altei persoane, ne oferă, de asemenea, șansa de a aduce soluții mai bune.
Ne poate ajuta să ne identificăm procesele biologice și să ne ușureze funcționarea în societate?
Dacă luăm în considerare complexitatea experienței și comportamentului uman, fără idealizarea sentimentală a calităților umane, putem lua decizii mai înțelepte. Putem lucra cu oameni la nivelul individului, al grupurilor sociale și al societății în ansamblu.
Modul în care suntem cu toții în societate depinde și de capacitatea noastră de a ne regla. Doar dacă suntem capabili să ne liniștim mintea, să suprimăm nevoia de a avea dreptate și să ne extindem câmpul vizual la alte perspective, atunci suntem capabili din punct de vedere biologic să dialogăm cu ceilalți. Abia atunci putem să ne ascultăm unii pe alții, să ne înțelegem cele spuse și să rezolvăm situații noi cu noi abordări. Dacă vrem să funcționăm bine ca societate, trebuie să găsim și o cale către oameni care sunt diferiți, care au perspective complet diferite de noi și cu care s-ar putea să fim complet de acord. Pentru a face acest lucru, este esențial să înțelegem cum funcționează biologia noastră în diferite contexte.
În ultimele luni, am putut vedea cât de periculos este pentru o societate în criză, când liderii politici sunt incapabili să comunice bine. Ce face o comunicare insuficientă sau de-a dreptul slabă cu oamenii la nivel biologic și cum afectează capacitatea lor de a percepe și a înțelege?
Poate că cea mai mare problemă din situația actuală de pandemie globală este