„Fiecare familie are propriile rețete, bucătăria mamei sau a bunicii”, spune Oli Džupinková, care a început să colecționeze rețetele rutene ale mamei sale în urmă cu patru ani și le-a publicat anul trecut sub formă de carte împreună cu prietenul ei Petr Šuchtár. După primul succes de care s-a bucurat cartea printre oameni, ei vin cu o reeditare după un an.

La începutul întregului proiect, ospitalitatea ruteană era înnăscută. „Când cineva a venit să ne viziteze, nu s-a întâmplat niciodată ca mama să scoată o cutie cu bomboane de ciocolată. A oferit întotdeauna mâncare de casă și, chiar dacă nu a pregătit-o în prealabil, a luat rapid făină și a făcut cel puțin plăcinte, ciocănitoare sau șoapte de lapte acru cu gem și unt ", își amintește Oli Džupinková zâmbind.

Nativul din est obișnuia să ducă câteva bunătăți domestice și la Bratislava - fie le distribuia colegilor de la Radio Expres, unde lucrează ca prezentator, fie prietenilor. Datorită unui mare interes, ea a început să organizeze - așa cum o numește ea - „excursii opționale” în satul natal Pichne. În timpul lor, ea și prietenii ei au vizitat monumentele UNESCO din zonă și au gustat bucătăria mamei sale.

În urmă cu patru ani, în timpul uneia dintre călătorii, Oli i-a încredințat prietenului ei Peter Šuchtár că ar dori să publice o carte cu rețete de familie. A fost puțin surprins de răspuns: „Ce aștepți? S-o facem acum! "

scris
Pe lângă mama lui Oľga Džupinková, în spatele cărții se află fiica ei Oli Džupinková și prietenul ei Petr Šuchtár (în imagine). Foto: Katarína Orešanská

Sincer și familiar

La întrebarea noastră, cum a reacționat mama la faptul că fiica și un prieten au decis să-și prezinte rețetele în Slovacia, cuplul se va privi reciproc într-un mod grăitor. „În primul an în care a fost împotrivă, nici nu a vrut să facă o poză în carte. În al doilea an a întrebat cum merge și al treilea de ce ne-a luat atât de mult ", spun ei râzând.

Iti recomandam:

Cu toate acestea, nu a fost la fel de ușor pe cât își imaginaseră inițial. Când au aflat pentru prima oară cât de greu era să publice o carte pe cont propriu, au început să-și erodeze îndoielile. „Am avut o perioadă în care am vrut să publicăm doar un calendar de masă în loc de o carte, nu am crezut mare lucru”, își amintește Oli Džupinková, dar apoi adaugă cu o singură respirație: „Dar asta s-a opus oricărui motiv pentru care am intrat în el în început. Am convenit că nu vrem să facem ceva de care nu suntem convinși doar pentru că este mai ușor. Așa că ne-am întors la carte ".

De la început, au avut o idee clară despre ceea ce au vrut să facă: o carte multilingvă cu rețete ruteniene de casă. Dar au existat multe întrebări: ce rețete să includă în carte, cum să le aranjezi, cum să le asociezi pe toate. În cele din urmă, au decis - poate puțin neconvențional - să înceapă rețete cu delicatese de Crăciun. „Rutenii sărbătoresc Crăciunul pe 6 ianuarie, așa că a avut sens”, explică Oli Džupinková.

De asemenea, au colectat rețete în carte, pe care le gătesc de Paște acasă. În capitolul „Vara în sat” au combinat delicatese de casă ale bunicilor ei din Uličský Krivý, unde a crescut. Cartea se închide cu rețete de toamnă, inclusiv un capitol separat cu rețete de cartofi.

„Întreaga carte se bazează pe materii prime pe care oamenii le au în mod normal acasă, cum ar fi cartofii, făina, de exemplu, folosim doar sare, piper negru și, uneori, piper roșu măcinat din condimente”, explică Džupinková când vede aspectul nostru întrebător.

Rețetele de Crăciun au servit bucătăria ruteană. Foto: Ján Štovka

O altă provocare a fost colectarea și amintirea rețetelor în sine. „Am aflat că mama nu avea rețete scrise nicăieri, doar în cap. Apoi, când am întrebat-o câtă făină a intrat în plăcinte, mi-a spus: „Oľka, dă-o departe de ochi” sau „Oľka, atât de mult încât să nu se lipească!” Ea își ridică mâinile și spune cu un zâmbet că ajungerea la numărul exact era dificilă.

Treptat, au colectat 52 de rețete, una pentru fiecare săptămână a anului. „Mama le-a gătit două weekenduri, se pregătea de joi, a gătit 26 de mese sâmbătă și am făcut poze și am mâncat și le-am repetat într-o săptămână”, spune el.

Unele feluri de mâncare, cum ar fi plăcintele de tartru sau găluștele, trebuiau gătite chiar înainte de ședința foto, astfel încât aluatul să nu stea sau să se usuce mult timp și astfel să facă fotografiile să arate exact ca atunci când mama lor le-a servit pe masa familiei . „Alte feluri de mâncare, precum chifle sau varză, ar putea fi gătite în prealabil”, clarifică ei.

În același timp, mama mea s-a asigurat întotdeauna că folosesc doar ingrediente tradiționale. „Când am încercat bucătăria fuzzy și am pus flori comestibile pe plăcinte, mama le-a scos rapid de pe farfurie - se presupune că cine a văzut-o vreodată”, își amintește Peter Šuchtár.

Cu toate acestea, acest exemplu ilustrează în mod adecvat cât de importantă a fost autenticitatea pentru ei. „Nu am purtat nicio farfurie de la muzeu, am desfăcut cămările mamei și bunicii, i-am luat și furuncule reîncărcate. Nu ar fi trebuit să arate ca dintr-un catalog, pentru că l-am fotografiat acasă, în grădina de sub struguri ", descrie Džupinková.

Recunoaște că rezultatul fotografiilor a surprins-o și pe ea. „Nu mi-am dat seama niciodată cum arăta în țara noastră până nu am văzut fotografiile lui Ján Štovka.” Acest fotograf premiat este, de asemenea, de origine ruteniană, așa că, așa cum spune ea, nu a fost dificil să-l convingem să colaboreze la un proiect a avut de la început aproape de.

Un alt colaborator al perechii de prieteni a fost designerul Tomáš Kompaník, cunoscut pentru cărțile sale cu motive populare AHA. Dar ceea ce puțini oameni știu despre el este că este un colecționar pasionat de cărți de bucate. Când prietenii lui l-au întrebat dacă le va sugera o copertă a unei cărți de bucate care să arate și ca broderie pe pânză, au primit un răspuns pozitiv aproape imediat. „Nu am vorbit cu el despre nimic, am primit un design de copertă, cu care ar fi venit în Japonia și ne-am spus: wow!”

Plicul de la Tomáš Kompaník a fost aprobat imediat. Foto: Alexandra Hrašková

După ce a fost scrisă cartea, a fost necesar să încercați să gătiți după rețete. Așa că i-au trimis colegilor la radio și altor prieteni și i-au întrebat dacă înțeleg rețeta sau dacă greutățile sunt în regulă. Au colectat feedback de la ei timp de câteva săptămâni.

Oli Džupinková și crowdfunding

Deși crearea cărții a fost foarte distractivă, au încetat să râdă când au calculat că au nevoie de un pachet mare de bani pentru ao publica. Și, deși au contractat un împrumut de afaceri, tot nu a fost suficient. În cele din urmă, au decis să încerce crowdfunding-ul, un formular prin care oamenii pot sprijini financiar publicarea unei cărți cu promisiunea de a o primi cadou atunci când proiectul va avea succes.

La început, au spus că trebuie să strângă cel puțin 10.000 de euro de la oameni pentru a acoperi costurile. „O mulțime de oameni de marketing mi-au spus că sunt nebun că avem prea multă încredere unul în celălalt. Dar nici măcar nu am recunoscut eșecul ", spune Džupinková.

În ciuda stresului uriaș din primele zile, a părut promițător după o săptămână. După zece zile, au atins obiectivul de 10.000 de euro. După o lună, și-au încheiat campania de crowdfunding cu aproape 15.000 de euro, cu care oamenii au susținut publicarea cărții.

Deci, care este rețeta lor pentru crowdfunding de succes? „Strategia noastră a fost să o simplificăm și ca oamenii să înțeleagă despre ce vorbeam. Dacă oamenii nu înțeleg cum vrei să reușești? ”Întreabă cuplul. De asemenea, potrivit lor, pregătirea adecvată nu trebuie subestimată. „Am avut o listă din care am șters ce mai trebuie făcut. De exemplu, cineva lansează o campanie înainte de a avea un videoclip terminat și scrie că acesta va fi adăugat în câteva zile. Nu este un marketing bun ", sunt de acord.

Mostră de rețete din cartea Bucătăria ruteană a mamei. Proiectare: Tomáš Kompaník

De asemenea, cuplul infirmă presupunerea că cartea a fost cumpărată în principal de ruteni. „Zicala exactă este că nu ești un profet acasă. Rutenii ne-au criticat cel mai mult, ne-au întrebat de ce nu există așa sau acea rețetă și ne-au scris că le gătesc diferit ", spune Džupinková. Așa că a trebuit să le explice multe că cartea era o poveste personală a familiei sale. „Cu toate acestea, faptul că gătesc câteva rețete în Svidník și Stará Ľubovňa nu înseamnă că le gătim și în Pichny și Uličský Kriv! Aceasta este frumusețea diversității tradițiilor noastre ", adaugă el.

Tocmai datorită originii sale ruteniene, a fost important pentru ea să traducă cartea în rutenian, pe lângă engleză. Cu toate acestea, ea a dat peste o problemă. „Rutenianul, ca și slovacul, are mai multe dialecte și se vorbește diferit în aproape fiecare sat. Acesta este lucrul frumos. Mama mea este ruteană, dar printre ruteni este cunoscută ca „împrumutătoare” pentru că provine dintr-o familie în care vorbește cu „u”, în timp ce tatăl meu este „băutor”, ea vorbește cu „i”. Avem doar o problemă în familia noastră, pentru că atunci când vorbesc rutenian, amestec aceste două dialecte ", explică el.

Prin urmare, ea a scris la Universitatea din Prešov, unde au codificat limba ruteană în 1995 și s-a adresat departamentului rutean local cu o cerere de traducere în rutena standard. El adaugă că acest lucru a ajutat la rezolvarea litigiului privind, de exemplu, care dialect este „corect”.

Cuplul a reușit să tipărească 2.000 de cărți datorită sprijinului oamenilor. „Toată lumea ne-a spus că cărțile culinare cu 3.000 de exemplare sunt un bestseller pe piața slovacă”, spune Šuchtár, care se ocupa de finanțare și tipărire. Au trimis mai puțin de 500 de cărți persoanelor care i-au susținut în campanie și au început să vândă altele prin propriul lor magazin electronic. „Am văzut în martie că proviziile noastre scădeau”, schițează el.

In strainatate

Au simțit cel mai mare atac din magazinul electronic cu puțin înainte de Crăciun - cele din 24 decembrie și cele din 6 ianuarie. „Cu câteva zile înainte de Crăciun, mulți ne-au scris dacă luăm o colecție personală și că vor să vină la carte chiar înainte să mă duc acasă în est”, își amintește Šuchtár. Multe cărți au călătorit în străinătate - de exemplu în Belgia, Franța, Austria, Suedia, Elveția, dar și în Israel, Japonia, Australia, Marea Britanie și SUA.

„De exemplu, un slovac a comandat o carte pentru soția sa franceză, el dorea ca ea să încerce să facă plăcinte. O altă slovacă care locuiește în Suedia a vrut să o ducă pe mama ei în California ", Džupinková menționează doar câteva dintre exemple. El adaugă că s-au gândit la slovaci care locuiesc în străinătate și la familiile lor chiar la început, când au tradus rețetele rutene în engleză și au recalculat toate cântarele în uncii și kilograme.

„Au fost și cei care au spus că vor doar să o aibă acasă în bucătărie, că trebuie să aibă cel puțin una în familie”, adaugă Šuchtár.

Când cerem cel mai puternic moment, Džupinková își amintește un incident de pe piața urbană. „O doamnă a răsfoit accidental o carte și a început brusc să plângă, pentru că și-a amintit de tatăl ei, care îi gătea mâncarea ruteană. A trebuit să o îmbrățișez și soțul ei i-a cumpărat imediat o carte ", spune ea zâmbind. După o clipă de tăcere, el adaugă: „Este cea mai mare satisfacție pentru mine când cineva își amintește experiențele dintr-o carte, de exemplu din copilărie”.

Vin cu o reeditare

Cea mai recentă pereche vine cu o reeditare a cărții. „A fost mai ușor, știam deja ce vom face, așa că nu am avut atât de mult stres”, recapitulează ei. În același timp, au pregătit o ediție limitată de aur a cărții, pe care doresc să-i facă pe plac colecționarilor de cărți de bucate. „Am avut un răspuns foarte pozitiv în timpul campaniei, dar cineva a trebuit să se sape în noi, așa că ne-a întrebat dacă cartea era din aur când aveam nevoie de 10.000 pentru a o tipări. Deci da, este și din aur ", râde Džupinková la această amintire.

Așa arată noua ediție a cărții într-o pânză albă cu imprimeu auriu. Foto: Alexandra Hrašková

Întrebarea noastră, ce a învățat ea în timpul proiectului, va fi gândită pentru o clipă. „Nu am înțeles mult timp cum unii cântăreți ar putea lucra la un singur album timp de trei ani, dar apoi am aflat cât de greu este să te cufunzi pe deplin în ceva ce faci din suflet. Cartea noastră s-a maturizat de patru ani și am aflat că unele lucruri necesită timp. Am învățat că răbdarea dă roade ".