Gabriela Bachárová, 24 octombrie 2018 la 6:00 AM

Dizabilitățile de învățare sunt în creștere, dar vă dați seama când este o problemă care merită atenția experților și când totul poate fi îmbunătățit cu puțin efort.?

este

Disgrafia apare atunci când problemele apar frecvent și nu numai rar.

Aceasta nu este o defecțiune dacă apare doar o singură problemă izolată în timpul scrierii sau citirii. De exemplu, din cauza lipsei de concentrare sau oboseală, copilul tricotează câteva litere în formă similară. Acest lucru se aplică adesea, de exemplu, literelor b, p și d.

Disgrafia, dislexia sau disortografia nu pot fi menționate nici la copiii care au un nivel redus de intelect, fie în general, fie doar într-o anumită zonă, de exemplu în matematică. Chiar și copiii imaturi din punct de vedere al dezvoltării nu aparțin categoriei dis.

Lecția de bază este că dizabilitățile specifice de învățare nu au nimic de-a face cu intelectul; dimpotrivă, acești copii excelează deseori intelectual în anumite domenii.

O problemă majoră în diagnostic este abaterile discrete de la normal, care deseori scapă atenției. Copilul este deranjat de învățare, dar la exterior problema nu pare dramatică și niciunul dintre adulți nu va crede că există ceva mai mult decât lipsa de concentrare în spatele său.

Centrul de consiliere și prevenire pedagogico-psihologică decide dacă este sau nu o tulburare. „Scopul examinării este de a determina nivelul de cunoștințe și abilități, performanțe specifice, perceptive (notă: cum percepe copilul) și cognitiv (notă: intelectuală) funcții, caracteristici ale personalității și altele asemenea ", scrie în lucrarea sa Tulburări specifice de dezvoltare ale învățării și vorbirii de către pedagogul special Silva Papalová.

„Experții din mai multe profesii, precum psihologi, pedagogi speciali, logopezi, asistenți sociali și specialiști, participă de obicei la diagnostice cuprinzătoare de înaltă calitate”, adaugă el.

Dacă problema este confirmată, școala ar trebui să acorde o atenție sporită copilului. De exemplu, pentru a-i permite un ritm mai lent, pentru a-l educa cu ajutorul unui program de studiu individual sau pentru a-i atribui un asistent. Copilul poate fi vizitat și de un psiholog sau psihiatru, unde va fi învățat, de exemplu, cum să gestioneze emoțional povara asociată cu un handicap de învățare.