Articolul a fost publicat inițial în numărul din octombrie 2015 al revistei Evita.
Eram îngrijorat de slujba mea anterioară. Am simțit că mă învârt în caruselul de îngrijire a copiilor, gospodăria și caruselul de urmărire a banilor, care nu a fost niciodată suficient. Bruscătatea, stresul, lipsa somnului noaptea, puțin timp pentru mine și un portofel gol m-au determinat în cele din urmă să decid că trebuie să schimb ceva în viața mea, altfel aș fi nefericit!
Când am auzit pentru prima dată despre îngrijirea persoanelor în vârstă din străinătate, mi-a trecut prin minte că poate asta era ușa mea din labirint. Cu toate acestea, copiii erau încă mici și aveau nevoie de mine în fiecare zi. Nu vorbeam limba și nu mai fusesem niciodată dincolo de granițele Slovaciei.
Cea mai mare barieră pentru mine, cu toate acestea, a fost granițele interioare și teama dacă am avut-o, dacă aș putea să-mi sfid familia și să mă duc după propria mea sau dacă aș putea să fac față singur într-o lume străină.
O mare schimbare în gândirea mea a avut loc când am petrecut toamna în Germania și a fost o lecție pentru mine că ceea ce pot face acasă se poate face oriunde. În acel moment, decizia de a lucra în străinătate s-a maturizat pe deplin în mine.
Prima experiență a fost gospodăria unui bătrân și a unei bătrâne, de doi ani nouăzeci. Bunic independent, încă activ, soția sa imobilă, incontinentă. Trebuia schimbat, spălat, dus, reambalat. Muncă grea, dar am învățat totul repede, nu am avut de ales.
Am avut grijă de un bătrân care a fost trimis să supraviețuiască din spital și care respira liniștit acasă.
Aveam un client supraponderal care trebuia reambalat, pus într-un scaun cu rotile în fiecare dimineață și făcea cu mâna, eram la doamna, care urla la mine și unde îmi tratam durerea acasă cu cumpărături. Astăzi aș trata-o diferit, dar chiar și asertivitatea trebuie învățată.
Am lucrat pentru o doamnă imobilă, căreia m-am ridicat de mai multe ori pe noapte, odată ce cafeaua îi era rece și apoi din nou fierbinte, iar ea m-a acuzat că am furat. Nu am putut suporta agresiunea și am plecat.
Și apoi a venit! Am ajuns să-mi văd bunica, o femeie minunată și cel mai bun client cu care lucrez până în prezent. Nici măcar nu simt că lucrez cu ea, dar într-o vizită mai lungă 🙂
A avea grijă m-a ajutat să-mi rezolv situația financiară și să îmi îndeplinesc câteva vise pentru care nu aș fi avut timp, bani sau curaj înainte. Mi-a oferit mult timp liber pe care îl pot petrece cât vreau.
Mi-a luat timp să-l petrec cu familia, cu copiii mei și nimeni nu mi-l va da înapoi. Am văzut locuri frumoase, am învățat multe despre mentalitatea austriecilor și despre viața din această țară frumoasă.